22,626 matches
-
și al modalităților concrete de exprimare), precum și dorința de a conferi relief, vitalitate și expresivitate fiecărui motiv, temă ori frază muzicală; ca notă generală, am admirat capacitatea interpreților de a dialoga și a asigura tensiunea poetică și continuitatea discursului muzical, preocuparea de a integra detaliile într-o frescă originală, plină de culoare și de a transmite profunda muzicalitate a lucrării. Pasionați și uimiți de frumusețea creației enesciene, artiștii au evocat cu emoție și rafinament expresia lirică, plină de noblețe a muzicii
Muzic? de Enescu ?i Brahms by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83339_a_84664]
-
personalitate fascinantă a muzicii românești din cea de a doua jumătate a sec. XX. A văzut lumina zilei într-o familie de intelectuali, în străvechea așezare vâlceană Oteșani. Încă din anii școlii primare, elevul Ion Dumitrescu a dovedit talent și preocupări pentru studiul artei sonore. Dând curs acestei evidente vocații, începând din anul 1925, școlarul Ion Dumitrescu este admis la Seminarul din orașul Râmnicu-Vâlcea, localitate adesea numită “Ierusalimul Țării Românești”. Desăvârșirea pregătirii sale muzicale a avut loc, în perioada 1933 - 1940
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
din interior." Cronicarul a mai reținut studiul lui Ion Papuc pe marginea traducerilor din Rilke ale lui Mircea Vulcănescu. Există, potrivit, autorului, o neașteptată corespondență între sensul unora din versurile lui Rilke și destinul care îl pîndea pe cărturarul român. Preocuparea pentru sacralitate este prezentă la Mircea Vulcănescu în toate etapele biografiei sale, sub cele mai diferite forme, însă ea devine manifestă, se personalizează abia la proces și se împlinește în anii detenției aureolați cu moartea sa christică. Dar în prealabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
să parcurgi într-un interval scurt, dens, cîteva dintre discursurile regizorale majore, la ora asta. Peter Brook, Lev Dodin, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius sînt reperele universului teatral, sînt cîteva dintre numele de rezonanță în jurul cărora se învîrtește seducția, preocuparea, vîlva, interesul artiștilor. Festivalul Shakespeare de anul acesta a oferit, generos, șansa unui periplu prin cîteva din operele lor. Ca să ne bucurăm, ca să putem să apreciem onest care este pulsul și cam pe unde sîntem noi. Fără încrîncenare, fără vanitate
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
a însoțit, știind desenul, pînă la capăt. Să-l plîngem pe Hamlet! Și pe noi... În "Othello", viața și moartea nu par neapărat mai importante decît fluxul și refluxul mării. Marea, sunetul ei, mirosul ei, freamătul, zgomotul, furtuna, valurile sînt preocuparea fundamentală a celor din Veneția și de pe insula Chipru. Un băț țanțoș care măsoara plecarea și întoarcerea mării devine elementul principal de decor, marcînd vizual și ideea regizorului. În jurul acestui instrument de măsurat se învolburează apele mării, ale unei povești
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
șpaga din buzunar și s-o întindă polițistului de la circulație, medicului din spital sau funcționarului de la ghișeu pentru a-și rezolva problemele" (p. 104). Este greu de spus în ce constă valoarea povestirilor lui Liviu Nanu. Nu se simte vreo preocupare specială pentru construcție, nu se poate vorbi de vreo arhitectură a textului. Personajele nu au particularități de limbaj, iar însuflețirea lor este aceeași, indiferent de tema aflată în discuție. Nu este mai puțin adevărat, pe de altă parte, că autorul
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
efectul înregimentării, răsplata compromisului. După toate probabilitățile, Noica purta masca unui dramatic simulant. Să nu subapreciem sagacitatea acestui spirit speculativ de mari al-titudini, să nu ni-l închipuim opacizat în impactul cu realul epocal ostil. }inînd seama de substanțialele sale preocupări indigeniste, se cuvine a-l pune în legătură cu protocronismul lansat de Edgar Papu și cu policentrismul (opus occidentalizării atît de neconvenabile ideologilor național-comu-niști) pe care pedala (pînă-n 1989) și un Adrian Marino. E drept, asemenea preocupări erau de dată mai veche
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
inînd seama de substanțialele sale preocupări indigeniste, se cuvine a-l pune în legătură cu protocronismul lansat de Edgar Papu și cu policentrismul (opus occidentalizării atît de neconvenabile ideologilor național-comu-niști) pe care pedala (pînă-n 1989) și un Adrian Marino. E drept, asemenea preocupări erau de dată mai veche, dar asortarea lor cu direcția naționalistă pe care a adoptat-o, ca o soluție de avarie, cîrmuirea comunistă de la București e indenegabilă. Fostului legionar, silit a deveni "agent de influență", i se impunea o agendă
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
Mitchievici Revăzut de curînd, am sentimentul că Omul elefant, poate cel mai bun film al lui David Lynch, nu a pierdut nimic din intensitatea primei vizionări. O parte din temele dragi regizorului se află aici, tema monstruozității fiind în centrul preocupărilor sale. Venind dinspre partea întunecată a lumii, monștrii lynchieni nu au nimic feeric, și, din fericire, nici plictisitoarea recuzită de efecte din filmele gore, ei sunt produsul unui romantism întunecat cum este cel german cu note de un grotesc hoffmannesc
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
aberații. Ideea de tradiție și moștenire culturală a căzut în desuetudine, surpată sub presiunea spiritului de haită agresiv al celor pentru care istoria începe o dată cu ei. Așa s-a ajuns ca nobila misiune a editorului să se fi evaporat dintre preocupările noii generații de intelectuali. Obișnuiți cu succesul imediat - pe cât de rapid, pe atât de efemer -, o întreagă pleiadă de inși altminteri dotați au preferat să jure Zeului-clipă, în loc să ambiționeze să se înhame la înălțarea unor monumente rezistente în timp. Știu
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
totul remarcabil, Destinul unei întâlniri: , apărut la Editura Elion (2008). Să notez că adevăratele pasiuni literare sunt "de longue haleine", ca să nu spun că uneori, ele nu te părăsesc toată viața. Așa i se întâmplă și autoarei noastre, ale cărei preocupări proustiene ating ușor câteva bune decenii. Așa cum singură menționează, a început să se documenteze sistematic încă din 1967, urmărind cu asiduitate apariția celor 21 de volume a ediției de Corespondență, îngrijită de Philip Kolb. Aceasta i-a oferit o mare
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
făcut niciodată altceva decît literatură, numele e totul. De aici, dispute cu scîntei (pe care și le va revendica, pentru posteritate, Junimea) între latiniști și apărători ai neaoșului bun-gust. Presărate cu puțin ridicol - odată limba facută, avatarurile ei ne par preocupări mici și nostime - asemenea bătălii iau, din cînd în cînd, fața prozei. Ca, de pildă, în Dicționar grotesc, al lui Alecsandri, cîteva pagini publicate în 1869 în Convorbiri literare. Cuvîntul cu care începe rechizitoriul pedanților este onoare (fostă onor). Cum
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Teodor Vârgolici In prima jumătate a secolului al XIX-lea, în faza de constituire modernă a li-teraturii române, scriitorii noștri au simțit nevoia de a se reuni într-o grupare cu specific adecvat preocupărilor lor creatoare, cu scopul esențial de a contribui la desăvârșirea limbii române și la propășirea literaturii naționale. însuflețiți de acest ideal, Dinicu Golescu, autorul primului memorial de călătorie din literatura română, apărut în 1826, și Ion Heliade Rădulescu înființează, la
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
noastră din 26 iulie 1909, în care recomanda: "Cei ce au pornit cu gândul ca acest congres să se țină, n-au decât să-și asocieze câțiva tovarăși pentru facerea pregătirilor necesare și, la toamnă, când se reiau de obicei preocupările literare, să se convoace toți câți poartă un cald interes bunului mers al literaturii noastre." în condițiile precare din acea vreme, un congres propriu-zis nu s-a putut ține. Cu toate acestea, inițiatorii lui nu au dezarmat, ci au căutat
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
ce reclamă nevoia comunicării directe a unor senzații și impresii". Arta epistolară despre care am glosat în mai multe rânduri și chiar într-o carte, acum câteva decenii, se află de aproape înrudită cu jurnalul și memoriile. Spontană, fără nici o preocupare stilistică a autorului, ea dă la iveală uneori pagini ce surprind prin expresivitate, prin caracterul efectiv literar al conțintului, ce ne ridică simțitor deasupra valorii cognitive, documentare. Să mai amintesc savuroasele scrisori ale tânărului Kogălniceanu către "babaca", numeroasele epistole-jurnal ale
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum din corsetul tracasantelor preocupări zilnice. O adevărată pagină antologică despre Versailles ne apropie și mai mult de scriitorul Titu Maiorescu, evocator fin și plin de vervă al secolului de aur francez, pe care, ca intelectual de formație clasică, îl admira la modul superlativ. însemnarea
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
mai degrabă decât să-l facă să urmărească intriga cu sufletul la gură. Trecutul eroului Tradiția pre-modernistă producea texte în care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și trecutul sprijineau evoluția viitoare. Preocuparea romanelor scrise înainte de Fluxul conștiinței era ce va urma, incidentele viitoare. Intriga avea un unic mare atu în mânecă: încheierea. Odată ce romanul se încheia (fericit ori nu), istoria își încheia misiunea, romancierul nu mai avea nimic de demonstrat. Cu toate că Virginia
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
gândirii politice), modul în care condiția de copii naturali se reflectă în scrisul unora dintre scriitorii noștri clasici. Un capitol este sugestiv intitulat Vârstele erotice ale literaturii. Și cele pornografice, pentru ca ultimul, Provinciile literaturii să fie dedicat unei mai vechi preocupări a autorului, geografia literară. Atenția sa se oprește de această dată asupra evoluției fenomenului literar în patru regiuni: Ardealul, Basarabia, Bucovina și Banatul. Foarte interesant este aici cazul bucovineanului Lucian Costin (Ion Costiniuc) care după studii universitare la Cernăuți și
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Simona Vasilache Anecdotica romanelor bune nu-i un capitol de istorie literară. Rezumatele, care extrag ideea principală (barbară preocupare, întocmai ca lucrătura lui Pirgu, cu cuțitul, în cega rasol), o sar. Iar cititorii grăbiți ai rezumatelor rămîn cu ideea, plăcută ca un os de pește. Și proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
se știe bine pe cine, despre ceea ce, în modestia noastră, facem. Mărunțișurile noastre cotidiene - contemplarea felului de a umbla al anumitor femei, privirile aruncate spre cărțile dintr'o vitrină, izbucnirile contra vieții infame - sunt descifrate ca subiect de intrigă și preocupare publică." Lirismul plimbărilor prin pitoreștile cartiere lisaboneze, deambulările nocturne, frenezia citadină... ajung să se transforme din poesie într'un "perpetuu omagiu adus imperiului neîncrederii." Concluziile sunt mai mult decât inchietante: Într'un viitor foarte apropiat, societatea își va reduce deja
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
probe de înfăptuire a unei samavolnicii - ele pot înțelege că masca sângerândă și ghearele auguste ale fiarei le oferă posibilitatea de a pofti la altceva, de a prelua un destin de o noblețe neștiută, o altfel de fericire. E o preocupare mai veche a scriitorului român de a contrazice accepții înțepenite, angajându-se premeditat și orgolios în întrecere cu rivali iluștri. Aruncând mănușa, el se lansează în arenă neinhibat, nu se teme de paralela cu predecesorii și nici de eventualitatea ca
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
prea dese exemple în acest sens, dimpotrivă. Trăim într-o lume a încrâncenării și urii. Sunt un orgolios cu măsură, rareori detest pe cineva, prefer să văd jumătatea plină a paharului. "Aproapele" mi-l compun familia, prietenii, colegii, cei cu preocupări sau idei similare, autorii de care mă ocup. Nu supralicitez influența pe care aș avea-o, nici printre studenți, nici printre cititori. Nu prea am avut ucenici: înseamnă că n-am reușit să-i formez. Îmi scriu și definitivez cărțile
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
protagonist al unei cărți despre colaborarea cu fascismul (Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'Oubli du fascisme), iar acum a uneia despre relația dintre avangardă și comunism. Mă rog, să zicem că, în acest caz, "dosarul Ionescu" este relevant pentru preocupările și modul de lucru ale Siguranței. Dar riscul unor interpetări greșite nu este de neglijat. Avangarda românească în arhivele Siguranței este o carte adresată deopotrivă istoricilor propriu-ziși și cercetătorilor în domeniul istoriei culturale. O carte revelație, după lectura căreia formidabilul
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
în Germania), vorbesc despre anvergura fenomenului. Devoalează-ne procesul, poate labirintic, ce a dus spre recunoașterea profesională și acceptarea ta în elita muzicală internațională. V.D.: ...a fost un proces continuu pe care nici nu l-am înregistrat ca atare, pentru că preocuparea mea majoră era să fac pas cu pas drumul mai departe... Explicația cea mai simplă este activitatea continuă, realizările concrete care au provocat imediate „urmări”, începând cu piesele solo pe care mi le cereau interpreții, și pe care le integrau
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
pensie, care clipesc subtil spre camerele de luat vederi, cu aerul că știu ei multe, dar nu le este îngăduit să spună. Mai departe. începutul explorărilor cosmice, sateliții artificiali, debarcarea omului pe lună au conferit astronauticii o poziție privilegiată în cadrul preocupărilor științifice ale vremii. Și, cum s-a mai întîmplat și în alte perioade, știința dominantă a fost chemată să rezolve, indirect sau analogic, și probleme străine domeniului ei. Un precedent instructiv ni-l oferă secolul al XVII-lea, cînd poziția
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]