70,602 matches
-
chiar și prezentul devine trecut, printr-o tratare livresca a realității. La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică difuza în care înoată personajele. Totul pare scăldat într-o misterioasă lumină roșie, ca în laboratorul unui fotograf. Putem presupune că în această lumină scriitorul developează mai bine semnificațiile unor întâmplări de altădată. Dar mai putem presupune că este vorba chiar de amurgul românului istoric, ca gen. Biografie de echinoxist Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946 la
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
se adăuga atmosferă fantastică difuza în care înoată personajele. Totul pare scăldat într-o misterioasă lumină roșie, ca în laboratorul unui fotograf. Putem presupune că în această lumină scriitorul developează mai bine semnificațiile unor întâmplări de altădată. Dar mai putem presupune că este vorba chiar de amurgul românului istoric, ca gen. Biografie de echinoxist Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946 la Buhusi, în familia unui muncitor. A urmat cursurile Liceului militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, pe
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
oscilațiile grafice, în scrierea cu sau fără majuscula) între considerarea unor cuvinte de acest tip că nume proprii, de neinclus în dicționare, si adevărate nume comune. În cazul lui drujba, nu am datele tehnice exacte; originea cuvîntului mă face să presupun intrarea produsului pe piață în anii de dupa al doilea război mondial, în perioada economiei "lagărului" estic și a denumirilor propagandiste de tipul "Înfrățirea între popoare". Transformarea în nume comun e semnalată, cum se știe, de articulare, de mărcile gramaticale - și
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
Printre ele, CVTudor a enumerat afacerea Rona Hartner, una dintre cele mai murdare înscenări care au apărut în presă de la noi. Dacă, în general, ziarele au privit cu sarcasm, ironie acidă sau cu superioritatea ipotezei confirmate, ca în situații care presupun curaj "tribunul" se comportă lamentabil, COTIDIANUL îi dă poză la rubrică șut în bară, cu următoarea explicație: "Pentru capitularea politică în urmă ridicării imunității parlamentare". Să fie pentru Cotidianul o dovadă de capitulare politică faptul, ca CVTudor a recunoscut în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
că prăbușirea sistemului comunist să se petreacă asemeni unui vodevil. În fapt, acum se va vedea, se va simți, cum și dacă dinozaurul comunist a murit. Iar, din cîte știm, dinozaurii au murit din cauza unui cataclism. Cel putin, așa se presupune. Ca să înțelegem avem nevoie de un minut de tăcere. 21 aprilie 1999
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e probabil echivalabil cu un veac din întunecată medievalitate timpurie. Și sînt niște înși primitivi, pentru care viața presupune două reguli simple: atacă și ucide, sau vei fi atacat și ucis. Spațiul în care își desfășoară existența este, generic și mai curînd simbolic decît real, Polonia, constant revendicata cînd de un grup (numit polonezi pentru că se ocupă cu agricultura
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
disperați. Ben Dosa e o figură impresionant de luminoasă în această lume a tenebrelor: de meserie cizmar, el e cel ce vine de departe, de altundeva, eroul civilizator. Le face încălțări femeilor și bărbaților, un gest simbolic, fără îndoială, care presupune o anulare a solidarității dintre forțele terestre și bestialitatea oamenilor. Îi învață pe copii să scrie și să citească și le propovăduiește tuturor credință poporului lui Israel. Venirea lui are, cel putin o vreme, urmări impresionante, căci evreul izbutește să
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
carte despre un subiect care, de ceva vreme, dă naștere la noi și noi interpretări: alteritatea, mai exact, modul in care au descoperit românii alteritatea. I-au servit drept material, în primul rând, bogată istoriografie românească, deși acest lucru a presupus o încercare de îmblânzire a subiectivității, ca să spunem așa, date fiind deșele alunecări spre literatura: vechile letopisețe de curte, scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, cronicile muntenești (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu), dar și tratate de
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu mult mai mare). Una dintre modalitățile de conștientizare a alterității este, fără îndoială, călătoria spre teritorii necunoscute. Pentru călătorul român în țările străine, contactul cu o lume nouă, alta decât a sa, presupune o permanentă raportare la modele cunoscute. Printre cei care "i-au văzut pe străini la ei acasă" se numără Spătarul Neculai Milescu, celebru prin călătoria să în Extremul Orient, adevărat "homo europaeus", model (și modelator, daca ne gândim la influență
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
fiecare, deși de la distanță, un rol important în experiența oxfordiana a naratorului. Mai greu mi se pare însă să răspund la cealaltă întrebare, cea implicită: cine este supraviețuitorul? Nici nu știu sigur dacă există un răspuns ferm, căci el ar presupune să stabilim cu certitudine care sînt cele trei personaje importante, și într-un fel chiar care este cel mai important dintre toate, cel suficient de autodeterminat încît să nu necesite prezenta însuflețitoare a povestitorului. În măsura în care cartea nu oferă un raspuns
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în care se retrag din viețile celorlalte personaje, dispărînd pe furiș din ficțiune. Ceea ce îl nedumerește cel mai puternic pe Cromer-Blake, de pildă, în legătură cu propria să moarte, este tocmai faptul că ea presupune o sustragere a lui din viețile celorlalți. Cumva, personajul nu își poate închipui cum ar arăta viața unui coleg de-al său în clipa în care el nu va mai fi prezent, dispus deci să o observe, să o constate
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
dată la alt nivel. La rîndul lor, "exuviile" - altă metaforă prin care scriitoarea se autodefinește - nu sînt considerate că exfolieri abandonate pe drum, ci că ipostaze asumate în sincronia ființei. Autoregenerarea (considerată de Simona Popescu mai importantă decît varietatea formală) presupune și o subsumare a trecutelor identități, toate definitorii pentru "conglomeratul mentalorganic" pe care, în alt dialog din volum, autoarea îl numește, cu seriozitatea ludica a unui copil, "simonitate". Revenind însă la utopia de a te scrie pe tine însuți, de
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
care, cînd treci podul, să scrie mare și noaptea, cu neon, cu ce-o fi, să știe posteritatea: MANIPULATORILOR MANIPULAȚI. Aici ar putea să se încheie povestea tristă a unei meserii, care, recondiționata, și-ar recîștiga în viitor bunul renume, presupus, - după atîta prostie bezmetica, agresivitate, brutalitate...
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
să varianta referitoare la un limbaj originar, ci e mai curînd un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate asupra unei asemenea probleme, ce fel de premise teoretice sau ideologice presupune ea, precum și care e mecanismul de gîndire ce articulează eventualele obiecții - acestea sînt direcțiile în care avansează analiza autorului. Chestiunea pare a fi transabilă, simplificat firește, în felul următor: cei care căutau să stabilească existența unei limbi comune au oferit
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
care nu ar putea fi perceptibil decît în măsura în care îl redescoperim sau îi păstrăm viața. Astfel, conchide autoarea, numim îndeobște monument orice artefact construit de o comunitate în scopul comemorării unui eveniment, individ, credința, riț, practic orice. În subsidiar însă, ceea ce presupune această etimologie este și ideea de versatilitate a monumentului, faptul că nu orice obiect construit cîndva poate fi considerat monument de generatii ulterioare, care eventual pot să nu cunoască rostul inițial al artefactului respectiv. De unde o distincție suplimentară, propusă de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
din contextul sau istoric, oricît i-am constată legătură cu trecutul el rămîne de fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
și de monument istoric se află de fapt o distincție de mentalitate disciplinară, între receptarea literară pe de o parte, și cea a oamenilor de artă (artifices) pe de altă parte. Evident, noțiunea de patrimoniu în înțelesul ei actual, care presupune conservare și păstrare pe baza unei discerneri riguroase între monument și monument istoric, se plasează sub oblăduirea "efectului Brunelleschi", nu al "efectului Petrarca". Dar coexistența, pe parcursul a secole, a acestor două grile de percepere a trecutului, a dus la importante
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de poezie cu forma fixă și să se plieze pe structura 5-7-5, dar poate, la fel de bine, nici să n-o bage în seamă. Poetul alege, ca o probă a măiestriei sale, să scrie în terține datorită dificultății pe care o presupune exprimarea unui gând în doar trei versuri, dar și datorită extraordinarei lapidarități a speciei. Haiku-ul răspunde cel mai bine cerințelor societății moderne: pragmatism și rapiditate. Cu atat mai dificil pentru un poet să se exprime și să ajungă la
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
avea privilegii princiare (dar nu am, cu toate că și eu am fost blagoslovit baron), te-aș unge baroneasă de Panciu, ba chiar și de Odobești. O meriți pe deplin. Trebuie să-ți mărturisesc - m-ai Încurcat puțin numindu-mă cu drag (presupun) «președinte al PAS ului». Am «predilecție de președinte» cum a dedus ăla mai brunețelu, șefu' ziarului, dar ce Înseamnă PAS? Nu cumva ai păpat din greșeală un «S»? - am cugetat la Început. M-am gândit la mai multe acronime (abrevieri
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
care mi s-au părut demne de tot interesul, române apărute după 1990. Semnate de autori consacrați înainte de ^89, unele dintre aceste române ar fi trebuit să înregistreze, teoretic, un anumit succes de casă. Deoarece, tot teoretic, e greu de presupus că romancieri care aveau tiraje consistente înainte și-au pierdut subit cititorii. Romancierii care au publicat după ^89 cărți remarcabile ar fi putut atrage atenția publicului, daca cititorii ar fi avut acea stare de așteptare a românului că gen, refuzînd
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite Titi". (În general, apelațiile ei drăgăstoase sînt vulgare: "micutule iubit", "Mitule", " Mitul meu", "Eminul meu", "Micuțul meu Eminescu"). Aici i se mărturisea: "Tu mă crezi prea ușuratica spre a-mi presupune o inimă și eu îți pot afirmă că șunt o femeie sinceră, și n-aș vrea cu nici un pret să-ți creez o viață penibilă... Vreau să știu dacă mă vei ierta, dacă mă mai iubești un pic răutăciosule mic
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
complet de pe ecrane în zilele de 26, 27, 28 și 29 martie! Așadar, Oscarurile s-au decernat într-o luni; iar în primul week-end de dupa decernare, tocmai filmul cîștigător a dispărut de pe afiș! Exact în primul week-end, cînd, e de presupus, marele public ar fi avut timpul și elanul să meargă să vadă cîștigătorul! Nu este, desigur, nici singură nici cea mai gravă stupiditate din peisajul cinematografic autohton, în care vorbele sînt multe și premierele sînt rare că eclipsele (de altfel
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
își face gimnastică mintală troznindu-si, "plăcut", oasele cefei; tentativă securistului Luca de a-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]