1,324 matches
-
sau un naiv, cu toate acestea cel mai complex personaj rămâne cel feminin, care constituie un adevărat studiu profund asupra fricii.975 Cresida mereu analizează pericolele în fața cărora se află: libertatea precară conferită de văduvie, înrobirea în relația cu un pretendent puternic, teama de a nu-și compromite reputația, pierderea purității, supraviețuirea în tabăra adversă, trădarea unei iubiri adevărate. Mereu ezită între cunoașterea faptelor, dar și un fel de naivitate, este o supraviețuitoare pragmatică, dar și o jucărie în mâna manipulatoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Personal, și eu cred că scena cu militarii împlinind sensul poeziei „Despărțire” de Eminescu (publicată în 1879) este forțată, cam teatrală. Putea fi organizată chiar de către Veronica (o putea ajuta, pentru asta, Matei Eminovici, căpitan de acum - sau prietentul și pretendentul etern la mâna ei, tot militar, Iuliu Roșca) - dar tot artificială rămâne... Deși, dacă stăm și ne gândim, este în stiul epocii: așa cum „Mai am un singur dor” a fost receptat ca prohodul poetului în viață, s-a cântat efectiv
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și va aduce schimbarea atât de necesară în mentalitatea societății. în anul 1603 se stingea Elisabeta I. Monarhia se afla în impas, pentru că regina nu se căsătorise niciodată și nu lăsase urmași. Tronul a fost cedat, conform liniei genealogice a pretendenților la tron, regelui Iacob al VI-lea al Scoției. Iacob, născut în 1566, era fructul nefericitei căsătorii dintre regina Maria a Scoției și Lordul Damly, asasinat în 1567, ca urmare a unui complot. Forțată să abdice de la tron, în favoarea fiului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Robert Cecil, primul ministru al reginei Elisabeta a Angliei, pentru a pregăti calea instalării sale pe tronul britanic cu cat mai puțină vărsare de sânge. Proclamarea sa ca rege al Angliei era doar o chestiune de timp, deoarece era primul pretendent la tron, iar starea reginei se înrăutățea, sfârșitul său fiind aproape. La sfaturile ministrului englez, Iacob și-a domolit energia cu care se implicase într-o serie de comploturi împotriva reginei Elisabeta, puse la cale atât de catolici cât și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru că îi lipsea curajul“. Deoarece ducele nu avea decât fete, intra și el sub incidența legii salice. Astfel, exista posibilitatea ca, în eventualitatea morții lui Ludovic al XIII-lea și a ducelui de Orlèans, Franța să fie guvernată de următorii pretendenți la tron: prințul de Condé și cei doi fii ai săi, ducele Enghien și prințul de Conti. Din acest motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o mulțime de planuri politice. în anii ‘20 ai secolului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ei a fost rege, a avut o viață retrasă, obscură, lăsând treburile statului în grija cardinalului Richelieu. Devenind regentă era mult mai ușor de anihilat politic. Astfel, puterea urma să fie preluată fie de ducele de Orlèans, fie de alt pretendent la tron. Nimeni nu bănuia ce forță se ascundea în această femeie, care a apărat până în ultima clipă tronul ce avea să revină fiului său. După această decizie, vreme de unsprezece ani, interesele Franței au fost reprezentate de doi străini
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a polilor de putere a început în anul 1600 și a fost încurajată de Richelieu și Mazarin, iar Ludovic al XIV-lea a continuat procesul început de aceștia. Regele încerca din răsputeri să minimalizeze puterea prinților de sânge și a pretendenților la tron, din cauza opoziției puternice pe care aceștia i-au arătat-o pe perioada Frondei și a lăcomiei de care au dat dovadă în conspirațiile nesfârșite în care se implicaseră pentru a ajunge pe tronul Franței.„în timp ce burghezia se dezvolta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acestor evenimente. În caz contrar, individul riscă a se mulțumi să viseze și să rămână la granița realității. Acest climat are ceva din imaginea prințesei diafane care stă În turnul ei și privește În depărtare, fără să vadă mulțimea de pretendenții care se agită lângă podul mobil din fața castelului. Opoziție sau careu Dispoziție: Individul resimte o neliniște, o incertitudine la nivelul sentimentelor (indiferent care ar fi obiectul acestor sentimente). Întrucât nu știe prea bine dacă iubește sau nu, are impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
împiedicând formarea unei puteri centrale. Ea atribuia unui colegiu de 7 principi electori dreptul exclusiv de a de-semna noul împărat imperator electus -, acordându-le unele privilegii în raport cu alți "mari" ai regatului 144. Consacrând principiul majorității, Bula de Aur permitea pretendentului la coroană, dacă era elector, să-și adauge votul altor trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa. Se stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la ducatul Austriei coroana Ungariei, unde Sigismund fusese recunoscut rege în 1403, și apoi coroana Boemiei. Din 1439 s-a stabilit ereditatea de facto la tronul imperial. Alegerea împăratului va deveni treptat o "licitație" pentru principii electori, care ofereau tronul pretendentului mai bogat (este ilustrativ chiar cazul alegerii lui Carol Quintul). Domnia lui Frederic al III-lea (1440-1493) a accentuat fărâmițarea și anarhia feudală 149, deși în timpul lui două Diete succesive au adoptat hotărâri importante în încercarea de organizare a Imperiului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sau poate am fi încă în stadiul animalității lipsite de frămîntări psihice. Să ne amintim că, fără șiretenia lui Ulysse de a folosi celebrul cal de lemn, războiul troian ar mai fi durat cine știe cîți ani, după cum fără de înșelarea pretendenților cu pînza-i mereu neterminată Penelopa nu și-ar mai fi putut aștepta soțul, că fără de minciuna "pîinii și a circului" (ritual electoral) nici o societate nu și-ar fi putut afirma cu adevărat conducătorii, că bolnavii ar muri mult mai repede
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păta numele. Nici tiradele Vladimirescului, al căror fond e preluat din documentele vremii, nu au căldura trebuitoare. Mai realizată e drama Mila Iacșici. Mergând pe urmele lui A.I. Odobescu din Mihnea Vodă cel Rău, P. inventează o relație erotică între pretendentul la domnie, ascuns de urgia Craioveștilor la conacul „fratelui său de cruce” Dumitru Iacșici, și sora acestuia, Mila. Înșelăciunea și trădarea justifică uciderea lui Mihnea de către încrâncenatul frate al Milei, ca și gestul sinucigaș al acestuia. Tentativa de a face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
și revenirea discretă și delicată, dar puternică și stranie ca întotdeauna a unei alte figuri marcante de la Albin Michel, Sylvie Germain, cu Petites scènes capitales (Mici scene capitale). În materie de posibile surprize, observatorii fenomenului literar îi menționează ca potențiali pretendenți la premii pe Pierre Lemaître, al cărui roman Au revoir là-haut (La revedere, acolo sus) se bucură de o foarte bună primire, sau pe Hélène Grémillon, cu primul său roman (La Garçonnière / Garsoniera) care a beneficiat de o zvonistică binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a delimita probleme specifice unei anumite științe sociale și străine altora. Știința politică studiază cu siguranță, printre altele, comportamentul politicienilor. Dar nu este deloc clar de ce politicienii n-ar putea fi studiați și ca maximizatori de valori sau ca pretendenți la rentă în cadrul unei abordări economice (Olson 1965). Economiștii, în schimb, studiază piețele. Dar iarăși, nu există un motiv științific plauzibil pentru care piața, înțeleasă ca o instituție fixată social, ar trebui exclusă dintr-o analiză sociologică (Polanyi 1957; Granowetter
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
București până în Țarigrad; și, zău, nu ne va lăsa așa, și iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt". Muntenii care nu putuse păgubi lui Antioh-vodă "numai se trânteau și plesneau de ciudă". Duca, abia înscăunat, dacă auzi că Antioh, posibil pretendent, este scos din închisoare, "îndată se îmbrăcă cu cămeșă de ghiață". Avea casă grea "cu mulțime de mîncăi" și îi fugiră curând boierii "și-și aprinse poalele de toate părțile". Mihai Racoviță "se făcea a nu-i place să primească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noi cu toții pohtim să ne fii domn; el zise: Dar ce aș vrea eu cu domnia? de vreme ce ca un domn sunt la casa mea, nu-mi trebuește să fiu". Cutare comedie e vrednică de imaginația lui Lorenzo de Medici. Un pretendent la tron pică în mâinile Brîncoveanului, care are gustul de a da împricinatului savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scot... Nu mai sunt domn!... acuma ucideți pe Despot!") e plină de adevăr local. Boierimea șovăie o clipă, uluită de oratorie, totuși Despot cade înjunghiat, fiindcă istoria Moldovei arată cum că mijlocul tradițional și sănătos de a scăpa de un pretendent extern este uciderea. Prin Fântâna Blanduziei, Ovidiu și o altă dramă, Virgiliu, anunțată dar neefectuată, V. Alecsandri înțelegea să definească drepturile geniului în genere și ale sale în particular. Campania de denigrare pornită împotrivă-i îndeosebi de Al. Macedonski (devenit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marilor pasiuni, exprimate în material degradat. Astfel m-me Manolescu din Pe drezină e o m-me Bovary și o Francesca da Rimini în mediu cheferist. Nesatisfăcută cu mica stație a obezului ei soț Napoleon, ea fuge pe drezină cu un vechi pretendent spre marea viață modernă reprezentată prin gara București. Virtuozitatea lui I. A. Bassarabescu e în metoda "naturii moarte". O muscă bâzâind într-un pahar, o oglindă rezemată de un pom, o scrisoare deschisă pe o masă plină cu resturi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
două din condiții fundamentale ale poeziei. Stihuitorul Învață o retorică pentru a fi la Înălțimea acestei misiuni. Intră, negreșit, În hotărîrea de a scrie bine și un sentiment de onoare. Obiectul erotic este, de cele mai multe ori, disputat de mai mulți pretendenți și, pentru a cîștiga, stihuitorul trebuie să facă proba unei mari devoțiuni. Devoțiunea lui este versul frumos. Un vers cît mai savant și mai convingător, mai sincer Îndurerat și mai bine sunător. Atît de puternic este acest spirit de galanterie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a demonstrat că nici un alt regim în afară de Republică nu este tolerabil pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același timp șef al guvernului și președinte al Republicii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Azi cu petițiune M-adresăi către Amor Și-l rugăi cu-ncordăciune, Să astîmpere-al meu dor De-a mea tristă pusăciune Te îndură, zeu de foc! De nu vrei protestăciune Să întind în orice loc..., - femeie "romanțioasă", care răspunde baronului Flaimuc, falsului pretendent, când acesta îi spune că dorește o femeie "care să facă la mine poezii zo vi der Șiller vi der Ghete": "- Ghete! Șiller!, ce nume înalte ai rostit, baron ! Feblele mele talente cum vor răspunde la așteptarea dumitale ?" - femeie care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se îngădui însă hachițe ori capricii. Sunt sigur că lecția acelor repetiții la care am asistat m-a ajutat, în chip substanțial, să trec cu brio, din prima rundă, de șocul examenelor de admitere deosebit de dificile la care erau supuși "pretendenții la coroană". Uneori, în cursul altor scurte întâlniri sau în timpul repetițiilor finale cu Meșterul Manole și Unchiul Vanea, l-am văzut pe Visarion meditativ, aparent închis în sine, dar niciodată deprimat sau... cum să spun... umbrit. Nu, niciodată umbrit. Regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de c]tre Bentham a urmat direcția corespunz]toare, ins] au existat și situații contrare. Uneori ne angaj]m în acte de autosacrificiu, donând, spre exemplu, bani obținuți cu mari eforturi în scopuri caritabile, renunțând la anumite recompense în favoarea altor pretendenți ale c]ror merite au o valoare deosebit] sau chiar sacrificându-ne propria viat] pentru a-i salva de la moarte pe semenii noștri. S-ar putea afirmă cu cinism c] toate aceste acțiuni binevoitoare sunt orientate spre anumite scopuri personale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se-nțelege) doza ei de bagatelă. Dacă plecăm de la constatarea că aria persuasiunii nu cunoaște limite, atunci îi putem atașa, enciclopedic, și scena de umor... alecsandrin dintre Guliță și Luluța. Zgîtia de fată, vrînd să-l terorizeze pe nătîngul ei pretendent, îi pune acestuia în beregată bățul cu care se hîrjoniseră pînă atunci și, mirîndu-se perfid că progenitura Chiriței n-o iubește, o somează: Cum, nu mă iubești? Strîngîndu-i tot mai tare juvățul. La care Guliță, cu ochii cît cepele, recunoaște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor. De ce nu? A și fost. Ne amintim brusc de suplețea unui Regan. Brusc, pentru că de cîteva luni, mapamondul t.v. e bîntuit e imaginea unui pretendent la postul de yankeu suprem, de un farmec, acesta, ce umezește mai ales prim-planul mitingurilor electorale. Un Arnold, Tarzan de junglă hollywoodiană, cu înmărmuritoare armătură musculară, coborît chiar atunci de pe scena lucioaselor culturisme. Ne-am plasa dintr-o dată în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]