12,874 matches
-
de profesor. De pe vremea cînd cursurile universitare erau și - sau mai ales - exerciții de captatio benevolentiae, vine cuvîntul introductiv la cursul de istorie națională început la Iași, cu cinci ani mai devreme de revoluție. Istoria este, pentru cei ce se pricep, și care participă la facerea ei, magistra vitae. Pentru cei "mulți și nelăudați", cum li se va zice peste ani și ani, tot ea e consolarea relelor repetate și infinit repetabile. Niciodată, într-un fel sau altul, n-a fost
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
de perspective. Privim partea din întreg și nu mereu reușim să plasăm corect, într-un plan generel, într-un fenomen, fragmentul din fața noastră. Au fost spectacole mari în teatrul românesc, și înainte, și după 89, pe care nu ne-am priceput să le includem în mișcarea de respirație largă, mondială, cu care performanța lor era contemporană înaintea noastră. Spectacole care țineau pasul cu timpul lor, cu ritmurile prezentului, cu neliniștile universale. Nu știu dacă am observat asta... Înainte de 1989, la sala
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
li se trage milițienilor elvețieni plăcerea de a-i da jos din mașină. În ceea ce mă privește i-aș fi înțeles pe polițiștii italieni dacă ar fi oprit dinadins o mașină din România, dar pe flăcăii din Elveția nu-i pricep decît în măsura în care vreunul dintre ei are rude în garda helvetă a Vaticanului. Dar, împingînd lucrurile puțin mai departe, în neutralitatea tot mai posomorît antiseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna care pornește din băncile elvețiene. În timp ce frontieriștilor
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
un liniștit gospodar își rânduiește proviziile pentru iarnă, cu sorturile și în cantitățile pentru o sută de zile. Văzurăm, la televizor, cel care ține astăzi locul ghicitului în cărți, pasențelor, ghicitului în cafea, în palmă etc, un înzestrat gospodar, foarte priceput în ale agriculturii și mișcării de bani, cum i se aduceau lăzile cu caltaboși, cum se făcea comanda pentru o sută de litri de palincă. Era vorba și de un vițel, de un purceluș, pentru împăratul, cum sunau vocile ce
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
șut (shot), ofsaid (off side), gol (goal), "pălitură de osîndă" (penalty) etc. Atunci ce și-au zis acești nefericiți, deposedați de prestigiul unui jargon propriu? Că trebuie să inoveze limbajul cronicilor ce le comit astfel încît doar inițiații să-l priceapă. Aplecarea către mister și ezoterism este un dat inefabil al omului, așa cum este și lovirea mingii cu laba piciorului! Iau cîte un ziar de sport, ba chiar și cîte un tabloid cu pretenții de cotidian și mă simt snobat decisiv
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
în corzile lui }ețe. Nici o speranță pentru Briliant! Eroul de la Kosice îl contrazice pe Il Luce! (exemple evident imaginare n. a.). Ce înțeleg? Nimic. Mai exact, aproape nimic, ca într-o limbă în care știu gramatica și nu posed lexicul. Mă pricep la fotbal ca oricare. Dar, pentru că nu îmi dedic energia nervoasă urmăririi blaturilor și mișmașurilor din fotbal, nu pot urmări limbajul cronicăresc din gazete, ba uneori nici comentariile de la televizor. Am altceva de făcut decît să scot fișe cu poreclele
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
oricum cîteva minute, cît ziarul, un pseudolimbaj pentru inițiați. Acești cititori firoscoși sînt, firește, tot mai puțini, pe măsură ce poreclele se obscurizează infantil. E ca în "păsăreasca" pe care o practicau cîndva subretele, geloase că stăpînii vorbeau franțuzește fără ca ele să priceapă. O lume de frustrați înconjoară un fenomen frumos în sine ca fotbalul, mînjindu-l cu mici dejecții, precum porumbeii maculează statuile.
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
cald, pe care îl prinseseră aproape toți cei atunci în viață, și o răscoală "clasicizată", din secolul trecut. Un argument numai bun să ne amintească, pasionaților de etichete, că Odobescu nu este, așa cum l-au recuperat gusturile mai fine, falsul priceput în ale vînătorii, înainte de a fi un scriitor de povestiri istorice. Într-un format elegant (deschisă, e o jumătate de coală de scris) și incredibil de nehărtănită pentru vîrsta ei, punerea alături a două conferințe la Atheneu, despărțite de vreo
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
citire apelului susținătorului viitorului monarh din Dinastia Războinicilor Eclerați... MAJESTATEA MÂRLĂNIEI VOASTRE,... (începe apelul)... După ce se scrie numele cu majusculă și cu trei binecuvântări liturgice, una în greacă, alta în slavonă (???) și a treia într-o românească voievodală, greu de priceput, urmează supradenumirile ce i le va da în viitor istoria, deocamdată nescrisă, dar pe cale de a fi, grămăticii fiind gata angajați, ori tocmiți, cum spune MÂRLĂNIA SA... ..."Cel cucernic,... temător de Dumnezeu,... făcător de pomeni pentru bunăstarea bunilor și drept
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
că, mai mult, Europa din mintea lor era una care încetase să mai fie definită prin trăsătura religiei unice - creștinismul - sau prin criteriul națiunilor, ci pe baza drepturilor naturale și a moralei laice înseamnă să faci ceea ce stînga franceză se pricepe de minune să facă: să deformeze trecutul în așa fel încît prezentul să pară prelungirea lui firească; să legitimeze un prezent ilegitim pe baza unei istorii aduse din condei. Unde bate Paul Hazard nu e greu de intuit: o Europă
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
însă din viață pe care Vasi pretindea că-l făcuse fericit. Bărbosul se pripășise la ei după aceea, era un narodnicist tăcut, întunecat, nu prea se înțelegea cu ceilalți, cu nimeni de fapt. Era un om blajin, învățător, dar se pricepea foarte bine și la muncile câmpului și îi ajuta la moșie. Mereu trist, apăsat. Până într-o zi, când se duce la el, la Vasi, și îi spune serios, liniștit, ca și cum ar fi cerut apă: "Batiușa, fiți bun, eu vreau
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
m-a rugat politicos să port pălăria exclusiv în timpul liber. Conducerea școlii a început să mă considere un copil-problemă. Mi se spunea: "Cu frații tăi lucrurile au mers întotdeauna așa de bine." Dar citiseră frații mei ceva despre amour fou, pricepuseră ei care era vocația omului? Făcusem cincisprezece ani și încă nu mă apropiasem nici măcar cu un singur pas de scopul meu. Ce căutam eu era imposibil de realizat cu o austriacă, asta mi-era limpede, așa că am început să bat
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
aranja. - Vreți să mâncați ceva tipic vienez? - Știi ceva? a spus Andrea. A trecut o veșnicie de când n-am mai mâncat ceva cât de cât decent. Nu contează unde mergem să mâncăm, poa' să fie chiar și un restaurant chinezesc. Pricepi? Pricepeam. Eu mâncam în fiecare zi ceva decent și mi se spusese deja de mai multe ori, în cele mai neașteptate momente: "De câtă decență poți să dai dovadă!" Era parcă imposibil să mai înlătur de pe pielea mea decența sau
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Vreți să mâncați ceva tipic vienez? - Știi ceva? a spus Andrea. A trecut o veșnicie de când n-am mai mâncat ceva cât de cât decent. Nu contează unde mergem să mâncăm, poa' să fie chiar și un restaurant chinezesc. Pricepi? Pricepeam. Eu mâncam în fiecare zi ceva decent și mi se spusese deja de mai multe ori, în cele mai neașteptate momente: "De câtă decență poți să dai dovadă!" Era parcă imposibil să mai înlătur de pe pielea mea decența sau, mai
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Iată ce aflăm: " Așadar cum arată creștinismul dacă e privit prin prisma islamului? Arată ca un monstru doctrinar ale cărui dogme sunt atât de aberante încât reacția firească a musulmanului mediu, e una de stupefacție: pur și simplu nu poate pricepe cum de sunt oameni pe lumea asta care dau crezare unor asemenea grozăvii dogmatice..." (Și nu numai musulmanul de rând; dar fie de la noi, treacă!...) Sunt numărate unsprezece motive ce l-ar face pe un asemenea ins să-și piardă
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
înțelege îți induce o tensiune a minții pe care, la începutul lecturii, nu o aveai. Cu alte cuvinte, Minima moralia e genul de carte a cărei lectură îți mărește tonusul grație sforțării pe care ai îndurat-o pentru a-i pricepe paginile. E ca un fel de exercițiu de întreținere a elasticității minții prin supunerea la cazna unor piruete conceptuale al căror rost stă tocmai în menținerea acestei elasticități. În rest, paginile lui Adorno sunt, în marea lor parte, o proză
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
alt număr. Donații întoarse din cale, interdicții nescrise în lege, pavează drumul de venire. Cu bune intenții, firește. Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
cale, interdicții nescrise în lege, pavează drumul de venire. Cu bune intenții, firește. Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
modernizându-se, l-au uitat. O anecdotă, în stilul povestirilor cu Nastratin Hogea, este întâmplarea cu "bine de vânzare". Ca nebunul care vindea înțelepciune, un Ion vinde "bine" lângă zidul Universității. "Bine" înseamnă cărți, pe lângă care trec mulți, și puțini pricep ce va să zică lozinca, în vremea când abia se năștea publicitatea creativă. Totuși - greu de închipuit, dar să-i facem credit autoarei... - binele lui Ion începe să se vân-dă, de fapt, să se dea pe degeaba. Oamenii încep să stea la
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
e mai dureroasă. Descoperi cărți fără happy-end, romane la fel de palpitante, cu scene și episoade care te țin cu răsuflarea tăiată, cu aceeași luptă între bine și rău, alb și negru, virtute și mizerie morală, dar cu un final contrariant. Nu pricepi în ruptul capului de ce a trebuit să sfârșească așa un personaj pe care-l iubeai. Identificarea cu el devine problematică. Ai fi vrut să "aveți" recunoașterea meritată cu prisosință, consacrarea îndelung așteptată. Dar iată că el e mort, iar tu
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
grei pe scenă, la cîțiva metri de spectatori. Asta mi se pare, iarăși, o performanță. Monica Ristea este una dintre actrițele care mai poartă, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag, cel puțin în montarea lui testamentară cu "Livada de vișini". Pricep tot mai greu, dacă am priceput vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați pe dinafară, uitați de regizori, prea puțin folosiți, prea puțin văzuți. Monica Ristea este una dintre actrițele noastre cu enorme
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
de spectatori. Asta mi se pare, iarăși, o performanță. Monica Ristea este una dintre actrițele care mai poartă, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag, cel puțin în montarea lui testamentară cu "Livada de vișini". Pricep tot mai greu, dacă am priceput vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați pe dinafară, uitați de regizori, prea puțin folosiți, prea puțin văzuți. Monica Ristea este una dintre actrițele noastre cu enorme disponibilități, cu o rigoare aparte, cu
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
mine o lumină nouă, o nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu-mi dă pace să dorm. Asistența nu pricepu nimic, doar Kazantzakis îl scrută cu surprindere și teamă. - Cuvintele astea sunt ale mele. Unde le-ai citit? Klaras zâmbi, dar nu-i răspunse; îl informă doar că are de gând să se ducă în munți și să se lupte
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Knock, knock! Who's there, in the other devil's name?" Toți o aplaudară pe tânăra actriță, și mai cu sârg Elytis, care și fluieră admirativ. Zorbas, cu buzuki în mână, stătea sprijinit de perete și-i urmărea nedumerit. Nu pricepea în ruptul capului ce se-ntâmpla. La ce bun atâta tulburare? Instinctiv își dădu seama că prezența lui acolo era inutilă, că musafirii puteau să se distreze prea bine și fără el. Constatarea asta îl întristă, firește, se simțea inutil
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
care o populează: "Suleiman Atta, până la vârsta de 20 și ceva de ani, când se hotărâse să-și ia tălpășița, înțelesese cum sunt românii, oameni de treabă, dar prefăcuți, violenți doar în familie, lași în societate, oportuniști, gălăgioși, dezordonați. Nu pricepea nimic din comunism, dar nu sistemul îl deranja, ci oamenii care-l slujeau. Simțea că nu poate să intre în troaca generală. Auzea prea multe guițături, prea multe râturi scormoneau în același recipient și tot prea multe excremente erau eliminate
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]