18,499 matches
-
literatură decît o ficțiune oarecare, întinsă pe sute de pagini. Impresionantă este în cartea sa admirabila, copleșitoarea într-un sens, vocație a prieteniei. Puțini scriitori au asemenea capacitate de a stabili atît de numeroase legături din specia rară a adevăratei prietenii, în toate etapele formației, în orice spațiu, fără a lăsa impresia că-și risipesc sentimentele ori vremea. Volovici are mai mulți prieteni (dușmanii îi lăsăm deoparte) de toate gradele decît oricare din oamenii pe care-i cunosc și am impresia
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
care-i cunosc și am impresia că fiecare din ei îl simte la fel de apropiat și niciunul nu are impresia că întinsa paletă a celor de care el se socotește legat nu e o "trădare" sau diminuare "de suflet". În sfera prieteniei autentice, a omenescului, Leon Volovici e cel mai bogat dintre noi.
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
o carte cu cenuși sentimentale, cu morți violente și amintiri vii, cu o neverosimilă și incontestabilă solidaritate de clan, în care admirația nu-i decît un crîncen egoism, iubire de cel în care te recunoști întreg, răsfrîntă într-o splendidă prietenie. Hrănită cu refrene-parole: "care poet autentic nu poartă cu dînsul poezia care începe Oisive jeunesse/ A tout asservie./ Par délicatesse/ J'ai perdu ma vie." Délicat suportă, pesemne, aici, ultima lui definiție din Larousse: "difficile a contenter". Suflete complicate. Oameni
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
după debut, volumele sale de poezii), înduioșătoare semne de prețuire: un trofeu de vânătoare (capul unui căprior vânat de tatăl său), un plop bogzian (simbol al verticalității morale) cusut pe pânză de o nepoată a sa. Momentul de apogeu al prieteniei este marcat de hotărârea lui Geo Bogza de a-i face prietenului său mai tânăr o vizită în satul natal și totodată satul dăscăliei sale. În drum se oprește la Cluj și-i cunoaște pe ceilalți doi corespondenți, studenți pe
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
au dialogat îndelung și cu împărtășit folos pe această temă. Viorel Mureșan a fost tot timpul tăcut și retras, speriat poate și de avertismentul lui Geo Bogza că șoferul care-i conduce este securist. După această vizită, care marchează apogeul prieteniei lui Geo Bogza cu tinerii scriitori ardeleni, autorul Cărții Oltului își rărește dialogul epistolar, pentru că, sprijinind pe câțiva dintre dizidenții români (Mihai Șora, Mircea Dinescu ș.a.) a intrat el însuși în observatorul serviciilor de Securitate. Dincolo de valoarea documentară și biografică
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
aceeași stăpânire a nuanțelor în registrul acut. Pe plan dramatic, eficacitatea verdiană s-a bazat în primul rând pe concizia libretului, pe introspecția psihologică a umanului și pe generarea unor conflicte în care se întrepătrund temele dragostei, cu cele ale prieteniei sau ale politicii. Repertoriul serii, elegant coordonat de Cristian Mandeal, a pornit de la celebra uvertura a operei Forță destinului, trecând prin delicată arie a Gildei “Caro nome” din Rigoletto, cu Valentina Naforniță, continuând cu Dan Paul Dumitrescu în Simon Boccanegra
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
sufletului măcinat de gelozie al lui Lenski în scena balului în care Oneghin flirtează cu Olga, dar și tensiunea interioară a personajului în momentul duelului cu Oneghin, când ambii combatanți se arată mistuiți de trăiri complexe, de la regretul destrămării unei prietenii până la gândul unei probabile morți. Alte apariții interesante și apreciate de public au fost cele ale lui Marius Boloș în rolul cneazului Gremin, Liviu Indricău în rolul profesorului Triquet (aici este de menționat inteligența cu care a fost abordat acest
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
meu prieten, Vladimir". Bunătatea aceasta insinuantă și evidentă, semănînd cu o dîră de dulceață căzută din besacteaua măgulirii interesate, e izbitor de transparentă în privința motivațiilor subiacente. Dacă ar fi să dau crezare tuturor celor care i-au declarat în public prietenia, nu pot defel să pricep cum de omul acesta continuă totuși să aibă atîția dușmani. Pe scurt, Vladimir Tismăneanu oferă imaginea paradoxală a unui intelectual care, în ciuda numeroaselor relații pe care le întreține, are foarte puțini prieteni. Căci, prins între
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
unul dintre cei care a trăit pe propria piele experiența exilului: "Actualitatea textelor Teresei de Avila nu constă atât în descrierea minuțioasă a trăirilor ei mistice, în observațiile psihologice, ci pur și simplu în dorul ei pus în practică după prietenia cu divinitatea. Această atitudine nu a dus la o înstrăinare de lume, ci dimpotrivă la apropierea de lume și om. Întreaga ei viață stă astfel sub semnul aproapelui - azi, când atâția oameni suferă de lipsa de țară, de (locul) natal
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
apropierea de lume și om. Întreaga ei viață stă astfel sub semnul aproapelui - azi, când atâția oameni suferă de lipsa de țară, de (locul) natal, în sensul însă al pierderii patriei spirituale, oameni care nu au aflat niciodată ce-nseamnă prietenia, aproapele, siguranța unui cămin." (p. 33) Însuși sensul termenului "mistică" este opus celui devenit comun, mai ales în deceniile de dezlănțuită propagandă ateistă din perioada comunistă. În Evul Mediu, mistica era consideată o cale de cunoaștere, singura capabilă să ofere
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
prin vocea lui Enrico Caruso avea să cunoască fenomenul vocal ce generează un fenomen sufletesc, vocea lui Beniamino Gigli îl confrunta cu delicatețea sufle- tească ilustrată în expresia vocală. Din amplele povestiri care mi le-a dăruit generos printr-o Prietenie unică, am înțeles că Nicolae Herlea a asimilat de foarte tânăr esența fundamentală a acelui fenomen de rezonanță prin care sufletul și vocea devin o entitate unică și binecuvântată. Această perfectă rezonanță dintre suflet și voce l-a urmărit și
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
și moral iar în monologul lui Gérard din „Andrea Chénier” de Giordano ilustra propria filosofie de viață în fața relativității revoluțiilor și a panteonului care ar terbui să devină umanitatea. Încă de pe vremea studenției am avut fericirea să leg o trainică prietenie cu Nicolae Herlea care m-a onorat și m-a stimulat enorm în devenirea mea umană și profesională. La un moment dat, am pornit prin lume pe unde m-a purtat destinul cunoscând personal pe mulți dintre celebrii săi parteneri
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
în devenirea mea umană și profesională. La un moment dat, am pornit prin lume pe unde m-a purtat destinul cunoscând personal pe mulți dintre celebrii săi parteneri pe scenele lumii; peste ani, ne- am regăsit și am continuat o prietenie a cărei stare emotivă și spirituală se menținuse fără întrerupere. O experiență fantastică mi-a fost dat să trăiesc alături de Nicolae Herlea la edițiile Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée creat la Brăila de marea noastră artistă, soprana
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
prin creații literare (poezie, îndeosebi balade) în "Revista Cercului Literar" în 1945 și euphorionismul postcerchist, niciodată concretizat, rămas în stadiul de proiect, așa cum apare în scrisorile dintre Radu Stanca și I. Negoițescu din anii 1946-1947, ca o pură utopie morală (prietenia totală, pusă în slujba creației), filosofică și estetică (resuscitarea idealului clasic goethean, combinat cu spiritul romantic, într-o sinteză germanică). Principalele temeri ale fazei cerchiste sunt cantonarea în tradiționalismul naționalist, în blagianism și regionalism, de aceea le vor fi contrapuse
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
primită pe papirus și, mai apoi, cu evoluția tehnologiei, pe hârtie, pe casetă, pe CD, pe DVD, pe memory stick" -, pe al instrumentului sau al schimbului - "se știu și cazuri când informațiile au fost obținute pe bani, pe favoruri, pe prietenie, pe ochi frumoși, pe degeaba, pe șpagă, pe palincă, pe caltaboși" și, în fine, pe al unor locuțiuni de modalitate: "mai sunt, evident, și informațiile primite pe neașteptate, pe sub ușă, pe încredere, pe din dos, pe deasupra, pe dedesubt, pe de
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
și meschine, fiecare spune ce are de spus, după măsura artei, nu a omului, pe care nu cred s-o mai regăsim vreodată. O lume în care, fără menajamente și protocoale, jumătăți de gură și clin d'oeil, încape o prietenie francă, încercată în critici și-n amendări al căror curaj (cine-l mai are, în societatea "care întoarce capul"?) mătură certitudini comode și se izbăvește de politicoasa, manierata complicitate cu ratarea a amicilor de bine. Cîteodată, însă, punînd armele jos
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
Călinescu a trimis un text confesiv, în care amintește vechile lui legături cu universitatea clujeană (aici a obținut în urmă cu 36 de ani titlul de doctor în literatură comparată, cu o teză condusă de prof. Liviu Rusu), de marea prietenie cu Adrian Marino și soția acestuia, Lidia Bote, de numeroșii scriitori-universitari clujeni, din generații diferite de care se simte apropiat. Acest mesaj e precedat de lecția inaugurală Lectura și scrisul, o sinteză a concepției lui Matei Călinescu despre profesia sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
Nae orice originalitate, apoi propria lectură din Spengler, care-i confirmă plagiatul, știrea neconfirmată din 1936 că prietenul Mircea Eliade ar fi fost "revoltat" de un articol al său contra lui Vasile Lovinescu, urmată de concluziile amare privind marea lor prietenie din ziua cînd moare Nina, prima soție a lui Eliade, revenirea la momentul cînd Mircea îi apare mult prea preocupat de amănuntele publicității la lansarea unui nou volum, tot în 1936, în vreme ce el consideră că "destinul meu de scriitor se
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a rivalizat cu aceea a vedetelor de cinema, politicienilor și cântăreților vremii
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
poate fi considerat un valoros document de istorie literară, cu atât mai valoros cu cât portretele sunt semnate de un observator competent, și nu de un contemporan oarecare al celor în cauză. Clujenii, în general, apar într-o lumină a prieteniei care îi face să pară desprinși dintr-un paradis al comuniunii sufletești. Totuși, din portretizarea lor nu lipsesc notele comice și chiar burlești. Când este vorba însă de descrierea unor bucureșteni, Nicolae Balotă nu mai face deloc economie la apă
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
precum Brâncoveanu, Suțu, Epureanu, la loc de frunte situându-se poeta Anna de Noailles și scriitoarea Martha Bibescu. Dar să vedem lucrurile mai de aproape, așa cum ni le înfățișează, cu metodă, Cornelia Ștefănescu, servindu-se de amintita ediție a scrisorilor. Prietenia lui Marcel Proust cu români a luat amploare în jurul anului 1900. Scriitorul, care se știe că frecventa cu o mare plăcere "la haute société", a fost atras de perspectiva relațiilor mondene cu societatea română (aristocrată) aflată la Paris, de finețea
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde s-a inspirat în pasajul de toți știut al sonatei lui Vinteiul. Marea prietenie care l-a atașat foarte strâns pe Marcel Proust de români a fost aceea cu Anton Bibescu, pe care-l considera "una din inteligențele cele mai minunate pe care a avut ocazia să le cunoască" și cu fratele său Emmanuel
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
mării, ci din nisipul ei. Și nu e altul decât fiul președintelui țării, rătăcit, nu se știe cum, pe plaja de la Neptun. Ce se întâmplă mai departe e construit în aceeași logică a ridicolului - uneori asumat, alteori nu - prin care prietenia copiilor forțează o împrietenire a adulților și un fecund, inerent, joc de-a traficul de influență. Fascinat de prezențele românești timpurii în cele mai delicate momente ale istoriei europene, de înaintași pe cât de importanți, pe atât de necunoscuți, ca Luca
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
câteva importante capitale europene, câteva mari centre de cultură printre care Sofia, București, Bratislava, Viena, Milano. Turneul s-a încheiat cu totul recent, în ultimele zile ale lunii martie, în Sala Filarmonicii din Liverpool. Ce rămâne de pe urma acestui turneu? Rămâne prietenia profesional condiționată în numele muzicii, sentimentul unei comuniuni întremătoare care ne dă speranțe; ...în numele frumuseții și al tinereții care împreună pot salva omenirea; ...cum ne face să credem - o scria cu mai bine de un veac în urmă! - Dostoievski însuși.
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
Baronul e gata. Dar iată că Rajah, scăpat din lanț, intră în cadru și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față bătându-l pe burtă ca să se țină în echilibru. E în semn de prietenie, dar nu e momentul. Lambert se supără și îl împinge, Rajah nu pricepe de ce, insistă, își încordează toți mușchii ca să se mai poată ține pe labele dinapoi, așa că are gâtul și botul îndreptate înainte, ca și când ar amenința. Baronul a acționat
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]