1,727 matches
-
noapte de către un străjer care așteaptă răspunsul celui ce se apropie, pentru a ști dacă e vorba despre un prieten sau despre un dușman. Întrebare ce trădează încă de pe acum teama de o alteritate ivită din întuneric, alteritate binevoitoare sau primejdioasă. Întrebare ce nu-și va căpăta deplinul înțeles decât atunci când va fi reluată mai întâi de Horațio: „What are you?” și adresată spectrului, acelui Lucru (the Thing) care revine pentru a doua oară și căruia nu i s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
învăluit în tăcere. Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea e plănuită de însuși făptașul ori de către altcineva. Zbuciumul lui Hamlet, acea „tristețe a nopții”, acea melancolie de care este cuprins prințul, nu reprezintă altceva decât o intuire a adevărului, altminteri primejdioasă, căci tot ea îl poate împinge și spre sumbrele capcane întinse de fantome sau de apariții diabolice. „S-ar putea ca dracul să fi spus adevărul?” („Can the devil speak true?”), se întreabă Banquo ceva mai târziu, când veștile aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va triumfa și viața: fetița părăsită va fi găsită de un păstor care o va adăposti în coliba lui și o va crește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care îi dă miracolului teatral dimensiunea unui miracol mistic. Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilortc "Ibsen sau multiplele chipuri ale strigoilor" Străinul ca avatar al fantomei Și pentru dramaturgia ibseniană, imposibila izolare a unui spațiu uman, pândit fără încetare de primejdioase forțe exterioare ce sălășluiesc pe tărâmul unei alterități înfricoșătoare, constituie, la sfârșitul acestui al XIX-lea veac, unul dintre principalii pivoți. Intrusul, străinul nu este nici aici, cum nu era nici la Maeterlinck, o fantomă, în sensul unui mort care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să rămânem pe loc, „întorcând spatele la tot ceea ce ar putea să ne tulbure”. Prezența amenințătoare, neliniștitoare și fascinantă totodată, a acestui altundeva perturbator, a acestei alterități a unui spațiu necunoscut și sălbatic, de unde s-ar putea ivi oricând „oaspetele primejdios” reprezintă una dintre cheile universului ibsenian. Aidoma fantomei ce revine dintre morți, străinul (sau, uneori, „înstrăinatul”) ori marinarul (care se înapoiază după ce a cutreierat mările) întruchipează un trecut crezut definitiv mort, dar gata să reînvie pe neașteptate. Astfel, tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din copilărie...” Morții vii și fantomele trecutului își împart același spațiu, același interstițiu care, la Strindberg, este spațiul prin excelență al teatrului. Un teatru în care fantoma nu e singura reprezentare a rătăcirilor fără țintă prin locuri vag definite și primejdioase. În Drumul Damascului, Necunoscutul apare, încă de la început, ca un străin sumbru și melancolic, ca o ființă venită dintr-o altă lume și străină de lume încă din pruncie. Nu lasă el să se înțeleagă că ar fi fost schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sau la Washington, unde să vii să-ți petreci weekendul. Amory, mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care a trecut ar fi putut Însemna sfârșitul unei familii splendide. În ce privește Însă căsătoria, te afli acum În cea mai primejdioasă etapă din viață. Nu e exclus să te Însori În pripă și să ai regrete prelungite, dar sper că n-o vei face. Din ce-mi scrii despre starea de avarie a finanțelor tale, rezultă că ceea ce-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alibiurile lui Loftis de la ora crimelor, așa că ea a falsificat un registru al întrunirilor, cu alibiuri pentru Loftis în toate cele trei nopți. Ea zice că întâlnirile s-au ținut și că tipul era acolo, doar că discutau niște planuri primejdioase. De-aia a atenuat totul în registru. Zice și că Loftis e curat. — Și-o crezi? — Poate, dar intuiția îmi spune că au legătură cu întreaga poveste. Azi după-amiază am verificat situația conturilor bancare ale lui Loftis începând cu anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea mare sunt câțiva răniți. Până în zori am umblat ca preot, nu ca tălmaci, îngrijindu-i pe japonezii care gemeau. Dintre răniți, doi sunt într-o stare mai primejdioasă: un negustor în vârstă pe nume Yahei și Seihachi, unul dintre însoțitorii lui Hasekura. Amândoi au fost loviți în piept de cuferele grele, iar Yahei a scuipat sânge. Nu încape îndoială că Seihachi și-a rupt câteva coaste. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Doi dintre dijmașii indieni care au văzut ce făcusem pentru răposat, ne-au însoțit, în semn de mulțumire, până în apropiere de Veracruz. Ne-au fost aliații cei mai puternici și într-adevăr, numai cu ajutorul lor, am scăpat dintr-un atac primejdios al tribului Huaxteca. A doua zi urma să ajungem la Veracruz. Făcusem un ocol destul de mare ca să nu trecem prin moșiile care erau țintele atacurilor. Ca de obicei, soarele dogorea cu putere și eram sleiți de oboseală cu toții, și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
misionari care mergeau spre Filipine adunați de părintele Juan de San Francisco și în ziua de douăzeci și doi iunie m-am îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria de atunci a fost cu mult mai primejdioasă decât cea de data asta alături de japonezi. Am trecut prin încercări grele precum furtuni, boli sau lipsa de apă și de provizii, astfel încât am ajuns la Manila pe jumătate bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jeturi mari, se prefac într-o burniță fină și se risipesc. Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi al Taiwanului. Curând o să străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū, o să trecem de Insulele Shichitō cunoscute ca loc primejdios și o să ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-au speriat. Trăsura răsturnându-se, Ion Brătianu se lovi cu capul de un stâlp și-și pierdu cunoștința. În starea aceasta a fost ridicat de doctorul Davila și dus la el acasă. Dar rana ce primise la cap nefiind primejdioasă, restabilirea a venit repede. Curentul antirusesc creștea astfel în țară, încât rușii îngrijorați cer guvernului român să ia măsuri, iar ei iau măsuri militare spre a preveni orice atac neașteptat. Din Basarabia vin știri neliniștitoare pentru ruși. Ziarelor se comunică
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
eroare”127. Cu fiecare cer, chipul lui Isaia se schimbă; mai precis, „slava chipului” său sporește pe măsură ce se apropie de punctul final (6,25). Ultimele două ceruri, al șaselea și al șaptelea, sunt precedate de două zone de „aer”, foarte primejdioase pentru profet. Ajuns în al șaptelea cer, Isaia primește veșminte îngerești, devine așadar egal cu îngerii. Dualismul întâlnit în primele cinci ceruri nu mai există aici (îngeri „de dreapta” și „de stânga”). „Înfățișarea tuturor este una, iar lauda lor, egală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una dintre idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în turnul de fildeș al unei „dogmatici de aparat” și practicarea unei teologii resentimentare. 3. Am încercat, de asemenea, să arăt că marea dragoste a lui Stăniloae pentru Părinți, departe de a fi fructul exotic al perioadelor sale de studii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic în limba greacă a fost simțită ca un pas deopotrivă decisiv și primejdios. Vedem chiar astăzi toate discuțiile purtate în jurul traductibilității Coranului. Musulmanii neagă traductibilitatea Cărții lor sfinte, dat fiind că mesajul Profetului și limba aleasă de el, araba, fac, în credința lor, corp comun. Există numeroase traduceri în limbile moderne ale Coranului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său, i-am comunicat unele informații austriece, foarte în grabă și cu teama nervoasă în călcâie să nu pornească trenul. Mi-a spus și dânsul câte ceva din isprăvile sale. Torpilase nu mai știu ce combinație internațională, ce putea să devină primejdioasă pentru micile state. Apoi m-am dat jos pe peron, căci se auzeau semnale de plecare. După ce am coborât m-am apropiat de o fereastră a vagonului, unde apăruse capul lui Titulescu, care mă chema cu glas tare: "Blaga, vino
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
darurile pe care le trimite de peste mări familiei. Nu este aceasta un East-Side Story de succes? Cătălin Mitulescu reușește să decupeze ceea ce este surplus, urmărind un fir narativ cu mici ramificații care fac tabloul vieții cotidiene, unde securistul se învecinează primejdios și hilar în același timp cu oamenii simpli împărțind de fapt aceeași mizerie, unde Tarzan, băiatul rrom (probabil) își găsește firesc locul alături de prietenii săi Lalalilu și Vasilică, fără lecții de catehism politically correct, unde evenimentele grave sunt aparent atenuate
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
SĂ CONSTATE ACEASTĂ APTITUDINE LA MARELE JUDECĂTOR. UN TALENT UIMITOR DE A SELECTA FACTORII RELEVANȚI DINTR-O MULTITUDINE DE INFORMAȚII CARE AVEAU SAU NU LEGĂTURĂ UNELE CU ALTELE. IAR ACUM NU DĂDUSE GREȘ CÂND SIMȚISE CĂ TRASK ERA UN INDIVID PRIMEJDIOS. PRIMUL ȘOC DISPĂRU LA FEL DE REPEDE PRECUM VENISE. LUI MARIN ÎI TRECU PRIN CAP CĂ, ÎN FELUL LUI DEZAGREABIL, ACEST OMULEȚ ÎI FĂCEA DE FAPT O FAVOARE. SIGUR CĂ MERGEM, RĂSPUNSE EL. CU AVIONUL TĂU SAU AL MEU? ATUNCI DAU ORDIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu atenție în urma lui. În dreapta lui, o lumină difuză emana din vestibul, în rest fiind întuneric. Nu se auzea nici un sunet în acea clipă simți o fericire, o euforie sălbatică, o emoție prea năvalnică, prea mare pentru a nu fi primejdioasă. Era exaltarea jucătorului care a mizat pe propria viață și a câștigat. Nu era prima dată când se afla într-o situație dificilă, dar niciodată nu riscase totul ca acum; viața, numele, funcția, puterea. Iar emoția era dublată de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE REZOLVAT. \ NU, SPUSE EL. NU ÎNCĂ. MAI TÂRZIU. ÎNTREBĂ TRASK, STĂPÂNINDU-ȘI VIZIBIL FURIA DIN CE ÎN CE MAI MARE. SCOT INVENȚIA DE AICI, SPUSE MARIN CLĂTINÂND DIN CAP. ÎN AFARĂ DE ASTA, SINCER, TREBUIE SĂ MĂ GÂNDESC CE E DE FĂCUT CU UN INDIVID PRIMEJDIOS CA TINE. GEMU TRASK DISPERAT. PENTRU DUMNEZEU, NU AMÂNA! AVEM ATÂT DE PUȚIN TIMP. SEARA ASTA CHIAR AR PUTEA FI HOTĂRÂTOARE. MARIN EZITĂ, INTUIND CĂ TRASK AVEA DREPTATE. ÎN ACELAȘI TIMP ÎȘI AMINTI DE CONVORBIREA TELEFONICĂ DIN DIMINEAȚA PRECEDENTĂ. \ CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nostru! Prin înfrângerea Jorgiei, lumea la care a visat de mai bine de douăzeci de ani devine reală. Acum nu mai avem nimic prea important ca să ne facem griji. AFIRMAȚIA NU ERA ÎNTRU TOTUL CORECTĂ. MAI PUTEAU EXISTA CÂTEVA COALIȚII PRIMEJDIOASE. TOTUȘI, CONȚINEA DESTUL ADEVĂR. MARIN SCHIȚĂ UN ZÂMBET CRISPAT \ OSCAR, JORGIA NE VA MAI DA CEVA DE LUCRU UN TIMP, CA SĂ O MESTECĂM ȘI SĂ O DIGERĂM. Memoria lui alertată îi transformă teama în neliniște. Își aminti că odată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]