1,457 matches
-
vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de Ziua Crucii. Acolo pe prispă pun o pernă și plapuma și mă culc la aer curat, afară, și vine așa un miros frumos de la merele astea, care îți dă sănătate. Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
reușit să trecut vama de la Sculeni și Mihai Vicol, în ciuda statutului său de persona non grata în Moldova. Așa a ajuns pentru prima dată acasă la măicuța Natalia Ilașcu, la Taxobeni. Am găsit-o pe măicuța Natalia întinsă afară, pe prispa casei. Era galbenă toată. Am rămas înmărmuriți. Imediat am plecat la fiica sa, în satul vecin, Gherman, ca să hotărâm împreună cu familia să o internăm de urgență la spital. între timp, primarul municipiului Fălticeni a încredințat preotului Victor, din sat, banii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
13 mai 1999. 12 Revenirea acasă: Constantin Chirilă, Costel Ungurașu, Natalia Ilașcu și Doina Boghean. 13 mai 1999, Taxobeni. 100 13. „Nu îngenunchem la păgâni!” 13 mai 1999. 14. „Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate!”. 2 iulie 1999, pe prispa casei. 101 15. „Salvați pe băiatul mamei, Ilie!” Ultimele rânduri scrise de Natalia Ilașcu. 2 iulie 1999. 16. Distribuirea ajutorului financiar către soțiile patrioților din grupul Ilașcu. 12 iulie 1999, redacția revistei „Literatura și arta”, Chișinău. 102 17. Iurie Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
care vântoasele o aduseseră până aici. Au cărat împreună multe brațe de lemne, să fie din belșug, în fața cabanei din cele se aflau depozitate chiar într-o latură a acesteia, au întețit un foc din lemn de jnepeni oblu pe prispa cabanei și numai după aceea a dispărut în oceanul de zăpadă al muntelui ca să se întoarcă vreodată, așa cum a promis, cu cheia. Clipele petrecute cu tânărul ei mire acolo sub creasta muntelui la peste două mii de metri altitudine, au fost
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care zâmbeau soarelui primăvăratic cu strălucirea lor. Nu erau neglijate nici anexele gospodărești și ograda largă. Febra curățeniei pentru întâmpinarea Paștelui îngloba și aria spirituală, pentru toți membrii familiei, indiferent de vârstă. Postul, participarea la slujbele religioase, spovedirea, împărtășirea, frecventarea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toate consecințele? Nu o să înțeleg niciodată. M-a blestemat cineva? Ce pot să mai zic? Cred că ar trebui să te bucuri că ai scăpat la timp. Nu era nici o mamă bună de vreme ce și-a părăsit copilul lăsându-l pe prispa casei părinților tăi. Valentin o asculta și o privea cu intermitențe asemenea unui semafor de la colțul străzii. Când fosta lui soție, Tia, plecase ar fi vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de contabilitate. Ce coincidență! - A venit în viața mea ca o vară cu căldură și a plecat ca o iarnă, înghețând totul în urma ei. Iar într-o zi am aflat că născuse un băiat pe care l-a abandonat pe prispa casei părinților mei. De atunci nu mai știu prea multe despre ea. - Știi cum e iubirea. E ca un foc, mistuie sau purifică tot. - La tine cum a fost? - Pe mine m-a mistuit, apoi m-a purificat. -Știi? Este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
maică-sa de la vârsta de cinci ani, după ce îi murise tatăl. Cu Jean se cunoscuse mai recent. Era dintr-o familie dezmembrată și crescuse alături de maică-sa. Nicky fusese abandonat de cea care-i dăduse viață și-l lăsase pe prispa casei la bunicii săi. El avusese mult noroc. O întâlnise pe Carlina care îi oferea toată dragostea din lume. Înainte de a pleca Nicky de acasă, Carlina venise special din străinătate să îi facă o vizită. Când se reîntâlniseră urmase o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din ele . Privea cu încântare la tot norodul de păsăret, găini, curci, rațe și gâște, care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-mi Ileana, își spuse în gând), ați înțeles, bre? Ion făcu semn din cap că da apoi ceru buturuga găsită de Gheorghe ca să o privească mai bine. Ajunseră acasă la casa din deal, și-au lăsat sapele, puseră buturuga pe prispă gândind cum or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i noapte și eu sunt
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
diavolului care lucrează cu capul soru-mi, Marița și cu brațele pricopsiților ei de feciori, mai spuse Costache. în timp ce Emilia termina de înnodat capetele bandajului de la cap, Maria intră în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lucreze pentru a câștiga ceva bani s-a întors acasă, fetele cele mici au auzit și ele discuția celor mari și au înțeles mai bine ce se întâmplase cu tata. Costache, care se mai întremase după ce dormise ceva vreme pe prispă, mai povesti încă odată întâmplările zilei. Nu mai avuseseră loc în sat și târg astfel de conflicte violente în care tineri și rude apropiate să atace sălbatic pe cei mai în vârstă. − Să ne rugăm lui Dumnezeu să mă ajute
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și se apucă în casă de frunzărit revistele. Soarele asfințise de-a binelea; Maricica mulgea vacile, mama pregătea masa de seară și în curând se întoarseră cei de la câmp. După ce-și rezemară sapele de gard s-au așezat pe prispă iar Gheorghiță se gândi că ar putea să cânte puțin cu vioara. Intră în casă, dă cu ochii de Săndel care „studia” de zor revistele, scoase vioara din cutie, dă cu sacâz pe arcuș și începe să cînte o melodie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu sacâz pe arcuș și începe să cînte o melodie duioasă, despre care Săndel știa că se numește „Sara pe deal” și pe care Gheorghiță o învățase de la domnul învățător Obreja. Momentul era bun ca să se așeze și Săndel pe prispă, lângă ceilalți ai casei. Deodată se auzi glasul cunoscut al lui Costache care, descărcase marfa la negustorii din târg, a luat, ca de obicei, pâine și covrigi de la Haim și acum se întorcea acasă. Gheorghiță și Dumitru îi deschiseră poarta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marcopol, că ne mai „lipim” și noi cu câte ceva; Marița goli apa din găleată în teuca păsărilor și se îndreptă spre fântâna lui Boboc, ce se afla taman în poarta casei lui Costache. Ajunsă acolo, o văzu pe Zoița pe prispa casei cum curăța un pește mare cam de vreo două kilograme. - Ia te uită, vară-mea Zoița, când ai venit la Pungești? Bună dimineața, dragă verișoară, ce mai faceți la Galați? se arătă voioasă Marița; − Bună dimineață, dragă vară-mea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și toți începuseră să se gândească la odihnă după o zi atât de plină. Musafirilor li s-au pregătit paturile în camera din jos iar ceilalți își aveau locurile lor obișnuite. Fiind vară, la țară oamenii mai dorm și pe prispa caselor, având parte de răcoarea nopții. în grădina din fața casei, sub un păr ce promitea rod bogat în toamnă, Maria, Zoița și Costache se sfătuiau pe șoptite cum ar trebui „doftorit” Tică și cum să-i ferească pe cei mici
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
învârtea prin ogradă și-i poruncește să ducă caii pe islazul comunal, să le pună piedicile și după ce se întoarce, își va repeta lecțiile pentru școală. * − Dumitre, ia vezi tu ce-i cu Cuța, că se foiește și scheaună pe prispa casei, de parcă ar vrea să spună ceva, spuse Maricica; − Da’ am lăsat-o cu caii, pe imaș; am îndemnat-o să vină cu mine înapoi acasă și n-a vrut; De pe prispă se aude scheunatul jalnic al cățelei; ea avusese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu Cuța, că se foiește și scheaună pe prispa casei, de parcă ar vrea să spună ceva, spuse Maricica; − Da’ am lăsat-o cu caii, pe imaș; am îndemnat-o să vină cu mine înapoi acasă și n-a vrut; De pe prispă se aude scheunatul jalnic al cățelei; ea avusese mai multe rânduri de pui, unii spuneau că ar avea mai mult de zece ani, și era foarte credincioasă stăpânului. Odată a fost chiar până la Iași, drum de peste 70 de kilometri prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt Costică și Mihai, care aseară după ce au venit de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stăm oleacă de vorbă, ca vechi cunoștințe, mai zise învățătorul Obreja. - Da, așa-i, a venit, mă duc să-l chem din casă, stă și el de vorbă cu taică-su, că nu sau văzut de mult; Maria merge spre prispa casei, suie scările și strigă pe Mihai, iar acesta răspunse din casă și deschizând ușa spre înafară întrebă: - Ce-i, de ce m-ai strigat mamaie ? - Bună, Mihai! Bine ai venit, noi te căutam, spuse domnul Obreja. Am venit să stăm
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu un prosop la cap, auzise că rușii se tem de boli molipsitoare și se feresc de casele unde văd bolnavi cu șervete la cap”. în seara zilei de 23 august ne-am așternut mai toți din casă culcușuri pe prispa casei iar cam pe la orele 10 noaptea au apărut lumini puternice pe drumul ce vine dinspre Gârceni și Dumbrăveni, căruia localnicii îi spun „drumul de la Dealul Crucii”. Casa noastră fiind cu fața spre acel deal, era luminată de se puteau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
orele 10 noaptea au apărut lumini puternice pe drumul ce vine dinspre Gârceni și Dumbrăveni, căruia localnicii îi spun „drumul de la Dealul Crucii”. Casa noastră fiind cu fața spre acel deal, era luminată de se puteau număra și furnicile de pe prispă. „Da, iștia sunt musafirii nepoftiți”, gângăvi tata iar mama se gândea dacă nu intră în noaptea asta și în sat. Dar coloanele militare au intrat numai până la răscrucea drumului ce vine dinspre Trohan, la plopul cel bătrân din fața școlii. Săndel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]