95,170 matches
-
a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta tot mai mult la propriile evocări. De la Beethoven trecu la Brahms, apoi la simfoniile lui Mahler, apoi la muzica de balet a lui Stravinski și Prokofiev
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte Au început să mă viseze. Simțeam un rece de statuie Suind în sânge și obrazul Mi se-nvechia pe foaia mută, Și dacă nu-mi suiam privirea Spre cer către un cârd de berze Care vâsleau atunci spre soare-apune, N-aș fi descoperit ce-i nemurirea. Penitență Mă apăsau deșertul nopții, Cetatea în paragină, muțenia, Când L-am văzut pe treapta scării La care nu puteam ajunge
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Corespondență Cald plicurile mi se-ntorc Nedesfăcute înapoi, Ca un răspuns la rugăciunea: " Nu mă citi, nu mă deschide". Ce vreau să-Ți spun nu e-n cuvânt Și n-am căderea să destăinui Minunăția
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al faptelor materiale, neavând încredere decât în percepții. Dar ceea ce spunea el despre acel deget, ca centru perspectivic al tabloului, către care se îndreaptă privirile lui Socrate ca și ale lui Aristotel, celălalt personaj central al tabloului, alături de Platon, prin minuția însăși a prezentării de o aparent plată concretețe, aprindea în mine " poate printr-un straniu contrast " o adevărată lumină a spiritului. Din fragmentele disparate
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cerc. Alături de el, în picioare, un învățăcel care nu privește spre el, pare că nici nu-l ascultă, ai cărui ochi sunt ațintiți asupra unui punct de dincolo de carte, de triunghi și de cerc, același punct către care își îndreaptă privirea și magistrul. Nici un cuvânt nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
preocupat de călătoria pe care avea de gînd să o facă și el, peste cîteva zile, la Fălticeni, acolo unde își petrecea vacanța de vară. Deodată, mi-a răsărit în cap o idee. M-am uitat la el cu o privire plină de candoare și l-am întrebat așa ca într-o doară: - Ce ar fi dacă v-ați schimba itinerariul călătoriei? - Adică ce înțelegi prin schimbarea itinerariului, pe care îl urmez de ani de zile? m-a întrebat uitîndu-se la
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
și l-am întrebat așa ca într-o doară: - Ce ar fi dacă v-ați schimba itinerariul călătoriei? - Adică ce înțelegi prin schimbarea itinerariului, pe care îl urmez de ani de zile? m-a întrebat uitîndu-se la mine cu o privire uimită. Ce vrei să spui? scumpă amică. L-am privit cu un zîmbet șoltîc, la ideea ce răsărise brusc în mintea mea ca o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
clipe de nedumerire părea că își revenise dintr-o capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare chiar numai pînă în grădina Cișmigiu, înseamnă un act
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse într-un aranjament care încînta privirile vizitatorilor pe vremea copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de trecerea anilor, pe care edilii nu s-au străduit să o elimine. Un grup
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi s-a părut că îmi dă o lecție de comportare. Am întrebuințat pavăza privirilor mele candide, sub care am ascuns avertismentul pe care m-am făcut că nu îl înțeleg, la care Lovinescu a răspuns cu o ridicare din umeri, ca și cînd ar fi spus că este zadarnică străduința lui de a mă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
lui se întunecase și buna dispoziție de care ne bucurasem pînă atunci, dispăru. Îl priveam fără să pricep, motivul pentru care receptase cu răceală manifestația afectuoasă a bunului său prieten. După un timp de reculegere a Maestrului, am aruncat o privire întrebătoare, încercînd să aflu, de ce anume se întunecase atît de adînc. Lovinescu s-a uitat la mine fără a-mi da nici o explicație. Văzînd că stărui să aflu, avu un gest de zădărnicie care mă derută. Stăruința mea îl enerva
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte dincolo. Dar înțeleseră repede că au ajuns prea tîrziu. Privirea le deveni mai încăpătoare, cuprinseră fluviul în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
unei vedete, colonelul lor îi mîna înapoi în tren. Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
nu-i poate opri. Își țineau armele lîngă șold, îndreptate înainte, iar picioarele și le tîrau ca și cum ar fi fost prinse în schiuri. Între timp, apărătorii din tranșee se răriseră. Unora, obuzele le venise de hac. Pe coasta dealului ascunsă privirii nemților, răniții erau coborîți în sat. Unii mergeau șchiopătînd pe picioarele lor, servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Dealul Crucii", îi trecut prin minte văzînd fețele mînjite de sînge și de noroi și auzind gemetele care ar fi fost urlete dacă nenorociții nu s-ar fi abținut, rupîndu-și uniforma petice cu degetele crispate. Ajuns în dispozitiv aruncă o privire asupra văii. Nemții nu se retrăseseră dar nici nu mai înaintau. Se îngropaseră în pămînt, ca și cum ar fi avut să rămînă acolo pentru totdeauna. Gloanțele rădeau coama dealului. Ilie vru să-i spună o vorbă cuiva și abia datorită acestei
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
album cu "naiadele" sculptorilor din familia Stork. Modelele erau antice, eline. "Aproape nudistele" închipuiau gestul venusian al acoperirii sexului cu mâna peste niște falduri de pânză. Am tot așezat poza mică, tip buletin, a Petrei, pe rând, peste fețele nudurilor. Privirile din fotografie chiar deveneau misterios-inocente... Parcă erau conștiente că mâna de pe pântec ascundea ceva. Rememorând acum toate acestea în tăcerea cu care am înlocuit porția mea din "Pentameron", alt sens sonor are micuțul bilet cu cel mai cuprinzător conținut ce
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
trebuie să-l obținem cu orice preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
în oglindă și am văzut primele fire de păr alb. Mi s-a părut absolut normal să mi se întâmple și acest lucru, deși, poate, alții și-ar fi dorit un început de chelie, tufe de păr argintiu la tâmple, privire de om deștept, vorba cumpătată etc. Nuuu, la mine nu se găsește nimic din toate acestea și dacă nu voi fi înmormântat undeva pe-un deal, într-un mormânt singur-singuratic, este cert că, într-un cimitir obștesc, mi se va
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
într-un extaz maxim. O să vă vină să opriți oameni pe stradă să le vorbiți despre ea. Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarășul de joacă al lui Iisus de Christopher Moore: Dacă credincioșii habotnici l-ar linșa, probabil, pe Moore, pentru privirea nu tocmai reverențioasă aruncată asupra celor sacre, Iisus ar râde cu siguranță, citind acest roman savuros despre copilăria lui. Cel care relatează este Biff, prietenul din copilărie al Mântuitorului, adus la viață de îngerul Raziel, sechestrat într-o cameră de
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
muncă, să avem timp și de odihnă, să avem curaj și încredere, dar să avem, în același timp, răbdare și-nțelegere. Să ne citim cu bine și-n continuare și să ne placă, să ne amuzăm și să ne păstrăm privirea detașată asupra lumii din jur. Vă pup, la mulți ani încă o dată! Acuma, ziceți și voi!
Loc pentru dat cu urările by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21293_a_22618]
-
România, al doilea război mondial. Acțiunea se numea IREB (Identificare românilor de la est de Bug). Ceea ce ar părea la prima vedere o cercetare pur științifică, deși pe timp de război și într-o zonă de ocupație militară, devine la o privire mai atentă cel puțin problematică. Listele nominale produse de echipa de 18 angajați ai Institutului de Statistică precum și recomandările lor urmau să fie folosite într-un amplu proces de repatriere / schimb de populație amânat până când apropierea Armatei Roșii l-a
Scrisoare de la MȚR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82364_a_83689]
-
canalele de știri adresându-i-se lui Petre Roman cu protocolarul „Muie! Ți-am spus...”, urmat de deja tradiționalul hăhăit. Dacă ați văzut „Nymphomaniac”, porno-ul artistic al lui Von Trier, și ați mai aruncat din când în când o privire spre subtitrare, probabil ați observat aceeași distanță dintre scenele descrise și limbajul folosit, care m-a amuzat pe mine în traducerea romanului lui Apollinaire. Pentru un film care arată aproape tot ceea ce poate fi arătat, subtitrările erau nespus de caste
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
spre Calea Giulești pe o străduța fără nume, paralelă cu strada Prunaru, dai peste o prăvălie cu o firmă ruptă dintr-un alt timp: “La Mitică. Reparații încălțăminte”. * La întoarcere, poti sa zăbovești puțin pe pasarelă și să arunci o privire spre depoul circular București Călători ori spre Atelierele C.F.R. Grivița. În 1933, aici a avut loc una dintre cele mai mari greve muncitorești, reprimata brutal de guvernul Vaida-Voievod. Pe 15 februarie muncitorii s-au baricadat în hala mare și au
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
spre mine. Altcineva e așa de preocupat de conversație, încât țigară îi fumega în mână de minute bune și fumul ei mă găsește tot pe mine de mușteriu. În cele din urmă, ajung să mă usture ochii și, căutând cu privirea cea mai apropiată sursă de poluare, îmi dau seama că nimeni nu mai fumează de fapt la mică distanță de mine, dar că aerul localului a fost deja înlocuit cu o pâcla de fum, în genul smog-ului londonez din
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
o fosta iubită. Când călătorești, înainte să o iei la drum spre casă, între lucrurile pe care verifici dacă le ai cu tine se numără și cheia. Așa se face că, înaintea plecării din campus, m-am surprins căutând cu privirea cheia de-acasă, de la București. Uneori înregistrezi mai bine realitatea într-un astfel de plan detaliu decât într-o privire de ansamblu. Mi-am dat seama că de orașul în care m-am născut nu mă mai leagă, de fapt
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]