3,831 matches
-
care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. Cum au trăit acești oameni înainte? Cum de nu-și dau seama că dacă ar fi uniți și organizați, cei care nu sânt loviți n-ar sta cu mâinile în buzunare, pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Cum de nu-și dau seama că dacă ar fi uniți și organizați, cei care nu sânt loviți n-ar sta cu mâinile în buzunare, pe ideea că la ei n-a venit? în ce constă civilizația acestei colectivități? zice privitorul mai departe. Colectivitatea din tabloul în discuție, i-am putea noi răspunde, este una dintre acele colectivități în care artele ori au dispărut, ori au fost înlocuite cu jocuri abstracte ale imaginației. E frumoasă imaginația în artă? Este splendidă. Poate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl îndurera îndeosebi sentimentul că întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise în sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la îndatoririle de vasal sau să se elibereze de chinurile pentru sora lui în fața acesteia, cerându-i să trăiască în sihăstrie? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
senină. Fetele erau frumoase și semănau toate trei cu mama lor, însă Chacha era înzestrată, în mod deosebit, cu o ținută aristocratică moștenită din sângele clanului Oda. Tinerețea și frumusețea ei înnăscută nu putau să nu-l întristeze pe orice privitor. — E așa de nevinovată, spuse, dintr-o dată, Katsuie, privind fața adormită a celei mai mici fetițe. Apoi, îi vorbi Doamnei Oichi despre soarta fetelor: — Tu ești sora Seniorului Nobunaga și încă nu s-a împlinit anul de când ai devenit soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și această biserică, la rândul ei, imită Galata. Acesta este motivul pentru care va fi preluat aproape milimetric modelul reprezentat de biserica Sfinții Trei Ierarhi, care de la începuturile ei și până astăzi este foarte frumoasă și-i uimește pe toți privitorii. Biserica Cetățuiei nu a izbutit să fie îmbrăcată în totalitate pe dinafară cu dantelărie precum cea de la Sfinții Trei Ierarhi, din motive economice, dar poate și pentru a exprima că haina purtată de moldoveni era mai simplă în comparație cu cămașa populară
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sudalma, oricât de apăsat spusă, nu sunt decât manifestări exterioare ale unei neputințe cronice, piatra de moară legată veșnic de gâtul nației române. Deci, ca să revenim la cuvintele lui Mircea Badea, amintit la începutul acestei scrieri și să ne întrebăm, privitor la conducătorii noștri, vizavi de noi, nu pot ei să ne guverneze, sau noi suntem neguvernabili, altfel decât prin amenințarea că vom fi strânși cu menghinea puterii, tocmai de ce ne doare pe noi bărbații mai tare? Eu m-am cam
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dat-o și am afierosit-o mănăstirii Sfântului... Spiridon, cu locul, cu moara și cu toate ergaliile ei”. Trebuie să știe sfinția ta că am cercetat cu mare băgare de seamă „Așezământul” lui Alexandru Ioan Mavrocordat voievod din august 1785 privitor la mănăstirea Sfântul Spiridon și spitalul de aici și am găsit că vodă se plânge de starea acestora: „În vremea de acum aflându-se spitalul la slabă și proastă stare n-am suferit domniia mea”. Constată apoi că mănăstirea Sfântul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Domnul Matei Gafton ceru, peste o oră, bibliotecarei mai multe volume decât de obicei și, ciudat, rămase multă vreme cu privirea în gol, fără a atinge teancurile din fața sa. Le verifică, totuși, atent. Decret lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la agravarea pedepselor pentru crima de înaltă trădare și spionaj. Plumyène et Lasierra - Les Fascismes français. Generalul Ion Antonescu - Temelia statului național legionar, sept.- oct. 1940. Lucrețiu Pătrășcanu, Sub trei dictaturi, București, reeditare, Editura Politică, 1970, Processo Graziani, Roma, 1948-1950
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înaltă trădare și spionaj. Plumyène et Lasierra - Les Fascismes français. Generalul Ion Antonescu - Temelia statului național legionar, sept.- oct. 1940. Lucrețiu Pătrășcanu, Sub trei dictaturi, București, reeditare, Editura Politică, 1970, Processo Graziani, Roma, 1948-1950. Decret-lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la interdicția căsătoriei funcționarilor publici cu străini sau evrei. Nazi Conspiracy and Aggression, Washington, 1946... Stia prea bine titlurile, nu-l mai satisfăceau. Creșterea molimei, confuzia... atâtea înșelătoare mici speranțe, până ce lațul nevăzut se strânge brusc și e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi ținut mereu minte pentru faptele sale bune. De exemplu, larg răspândita poveste a participării sale la funeraliile mareșalului Chen Yi, în 1979. Faptul că a sosit în pijamale a demonstrat cât de tare s-a grăbit să ajungă acolo. Privitorii au fost lăsați să creadă în sinceritatea durerii lui Mao. Cu toate astea, adevărul este că Mao ar fi putut salva viața mareșalului rostind un simplu „nu” ca să împiedice Gărzile Roșii de la a-l tortura pe acesta până la moarte. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E fascinantè aceastè pânzè, tot efectul ei e dat de culoare și de contrastul dintre culorile complementare, roșu și verde, galben și violet , albastru și portocaliu, negru și alb, apoi, de un joc subtil de perspectivè al obiectelor care dè privitorului sentimentul unei stèri de vis, stare sugeratè și de prezența patului care ocupè aproape jumètate de tablou, În realitate, culorile nu sunt așa țări, afirmè ea, zâmbind unei aduceri aminte din care eu nu mai fac parte, Oare a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în schimb imaginea. Recunoscu imediat cerceii pe care ea și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța, dar și reținerea melancolică. O subtilă invitație, în fond. Dacă o adresase pictorului, de ce îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
astfel polobocul, l-ar fi putut cercui pe dată. Da, dar Moș Iacob era Moș Iacob. Butoiul acela n-avea mare importanță; important era, nici măcar tanțul ci, pe de-o parte tănțuitorul; pe de alta, cred și acum că eu, privitorul, eram cel mai important. De pe lume. Moș Iacob al meu era și lingurar. La noi lingurăria nu era monopol al țiganilor (altfel, s-ar fi chemat: rudărie); la noi În Basarabia țiganii erau puțini, chiar dacă Rusul Pușkin fusese impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și a ferocei lor mame și nici unul dintre aceste personaje nu avea să dispară. Oh, Aaaaaalison, dorința mea e sinceră... Muzica se stingea, când Luca s-a îndepărtat de ea cu un pas, ca să mulțumească printr-o reverență pentru aplauzele privitorilor, și atunci globul magic al lui Alison s-a spart. Mireasa și-a lăsat soțul pe ring ca să danseze cu una dintre mătușile lui preferate, ea refuzând toate celelalte invitații la dans, pe motiv că trebuia să meargă la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt, un colos cu fruntea Îngustă, se Împotrivește. Cadiul Îl pălmuiește cu toată forța, făcându-i pe privitori să tremure. Uriașul privește lung la acest personaj rotofei, iute la mânie și plin de neastâmpăr, care a trebuit să se Înalțe ca să ajungă până la el, apoi lasă capul În jos, Își șterge obrazul și se supune. După ce a poftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor În privința Alamutului; iar În rândul privitorilor vor exista zece, douăzeci, patruzeci de convertiți. S-a spus adesea, la vederea acestor scene neverosimile, că oamenii lui Hasan erau drogați. Cum altfel să explici faptul că pășeau În fața morții surâzând? S-a acreditat teza conform căreia acționau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
peste tristețea pământului. Hora începea pe bătătura dinaintea cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când se întîmpla să treacă vreo căruță ― foarte rar, câte una, două ― toată lumea, jucători și privitori, trebuia să se îngrămădească înapoi spre bătătură, țipetele femeilor speriate acoperind atunci țârâitul înflorit al lăutarilor. Acuma hora era chiar în șosea și se legăna lin sub privirile fermecate ale femeilor și fetelor. Lăutarii, numai doi (îi plătea Cârciumarul, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea se bucura de veselia lui, pentru că el peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Poartă o cămașa subțire, bărbătească, în carouri, și părul lung, drept, doar ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sancționăm ce urmează: LEGE ASUPRA UNIRII BASARABIEI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI. Art. unic. Se ratifică, învestindu-se cu putere de lege, Decretul Lege, Nr. 842 din 9 aprilie 1918, publicat în Monitorul Oficial Nr. 8 din 10 aprilie 1918, privitor la Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat al României, cu cuprinderea următoare: FERDINAND I, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, La toți de față și viitori sănătate! Sfatul Țării din Basarabia, în ședința lui de la 27 Martie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
izbească victima cu capul de podea. Nimeni nu a intervenit. Toată lumea stătea cu gura căscată, inclusiv George, care urmărea, fascinat, scena. (Își putea încă aminti zgomotul surd al izbiturilor.) La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul i-a răspuns: „Dă-mi o sărutare și mă opresc!“ Fata se apropie și canalia o sărută, trăgând-o brutal de păr. Pe urmă îi ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom nu mai putea suporta atâta neliniște și amărăciune. Cu o seară înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]