1,916 matches
-
o cobră. Alte sigilii pun în evidență un personaj imobilizând, asemeni lui Ghilgameș, doi tigri; sau un zeu cornut, cu picioare și coada de taur, amintind de mesopotamianul Enkidu; în fine, diferite spirite de arbori, cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34 în scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să traverseze un râu35. După Șir John Marshall, savanții au subliniat caracterul "hinduist" aJ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sânii goi, și brațele ridicate într-un gest de adorare. Fie că reprezintă ex-voto-un ori "idoli", aceste figurine indică preeminența religioasă a femeii și, mai ales, primatul Zeiței. Documentele ulterioare confirmă și precizează acest primat. Dacă judecăm după reprezentările de procesiuni, de sărbători de palat și scene de sacrificii, personalul feminin juca un rol considerabil 44. Zeițele sunt reprezentate acoperite cu văl sau parțial goale, strângându-și sânii sau ridicând brațele în semn de binecuvântare 45. Alte imagini le reprezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultele numite agrare sau ale vegetației. De origine rurală, ele sunt integrate, simbolic cel puțin, în oficiul palațial. Dar ele erau celebrate mai ales în împrejmuiri sacre. Judecând după intagliouri, picturi și refiefurile vaselor, aceste culte comportau mai ales dansuri, procesiuni de obiecte sacre și ceremonii de purificare (lustrații). Arborii jucau un rol central. Documentele iconografice arată diverse personaje pe punctul de a atinge frunzele, de a o adora pe zeița vegetației ori executând dansuri rituale. Anumite scene subliniază caracterul extravagant
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când miccnienii erau stabiliți deja în Creta. Totuși, în măsura în care scenele pictate pe panouri sunt susceptibile de o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice și orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic. Antropomorfismul zeilor greci, așa cum se lasă surprins din mituri, și care va fi, mai târziu, criticat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sclavii, aveau dreptul să participe la ele, evident dacă îndepliniseră riturile preliminare, primăvara, la Agra. În prima zi, sărbătoarea avea loc la Eleusinionul din Atena, unde, în ajun, fuseseră solemn aduse de la Eleusis obiectele sacre (hiera). În ziua a doua, procesiunea se îndrepta spre mare. Fiecare aspirant, întovărășit de tutorele său, aducea un purceluș pe care-1 spăla în valuri și îl sacrifica la întoarcerea în Atena. Ziua următoare, în prezența reprezentanților poporului atenian, 2 Când, în secolul IV î. Hr., Isocrate a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a dezvăluit anumite secrete în tragediile sale (se cita Arcașii, Preotesele, Ifigenia și SisiJ). Misterele din Eleusis și a altor cetăți, Archon Basileus și soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
soția lui efectuau marele sacrificiu. Ziua a cincea marca punctul culminant al ceremoniilor publice. O enormă procesiune pornea, în zori, din Atena. Neofiții, tutorii lor și numeroși atenieni le însoțeau pe preotesele care aduceau obiectele sacre, hiera. Spre sfârșitul după-amiezii, procesiunea traversa un pod pe râul Kefisios, unde oameni mascați aruncau insulte asupra celor mai de seamă figuri ale orașului 4. La căderea serii, cu torțe aprinse în mâini, pelerinii pătrundeau în curtea exterioară a sanctuarului. O parte din noapte era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui Dionysos 7. "Dionysiile Câmpenești", care aveau loc în decembrie, erau sărbători rustice. Un cortegiu plimba în procesiune un falus de mari dimensiuni, pe fundal de cântece. Ceremonie arhaică prin excelență și amplu difuzată în toată lumea, faloforia a precedat desigur cultul lui Dionysos. Alte divertismente rituale comportau concursuri și întreceri, și mai ales defilări de măști ori de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta o corabie transportată pe patru roți de car, în care se găseau: Dionysos, ținând o viță de vie, precum și doi satiri goi cântând din flaut. Procesiunea, înșiruind diverși figuranți, probabil deghizați, și un taur de sacrificiu precedat 7 Faptul că două din aceste sărbători purtau numele lunilor care le corespundeau - Lenaion și Anthesterion - dovedește vechimea și caracterul lor panelenic. 8 Este geniul procesiunilor Misterelor eleusine care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cântând din flaut. Procesiunea, înșiruind diverși figuranți, probabil deghizați, și un taur de sacrificiu precedat 7 Faptul că două din aceste sărbători purtau numele lunilor care le corespundeau - Lenaion și Anthesterion - dovedește vechimea și caracterul lor panelenic. 8 Este geniul procesiunilor Misterelor eleusine care a fost asimilat cu Dionysos; sursele sunt discutate de W. Otto, op. Cil., p. 80; cf. H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 47. 9 Amintim că e vorba de un scenariu extrem de arhaic și universal răspândit, una din cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
IV, 78-80) relatează întâmplarea unui rege scit, Skylas, care, la Olbia, pe Borysthene (Nipru), se "inițiase în riturile lui Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era, foarte probabil, o procesiune în care inițiații, "sub puterea zeului", se lăsau purtați de o frenezie considerată de către public, ca și de posedații înșiși, drept "nebunie" (mania). Herodot se mulțumea să reproducă o istorie care i se povestise la Olbia. Demostene, într-un pasaj
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
făină, în cele din urmă, slujitorul îl ridica pe inițiatul prosternat ori întins la pământ, și acesta repeta formula: "am scăpat de rău, am găsit lucrul cel mai bun" și toată adunarea izbucnea în ololyge. A doua zi avea loc procesiunea adepților, încununați cu mărar și rămurele de plop alb. Eschine mergea în frunte, agitând șerpi, strigând: "evoe, misterele lui Sabazios!" și dansând în țipete de Hyes, Atte's, Attes, Hyes. Demostene menționează și un coș în formă de vânturătoare, liknon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană. 125. Când grecii redescoperă prezența Zeului. Caracterul inițiatic și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele, 470-^474)18, deși cel puțin o parte din ceremonii (de exemplu, procesiunile) ar fi fost publice. E greu de precizat când, și în ce împrejurări, riturile secrete și inițiatice dionysiace și-au asumat funcția specifică a religiei Misterelor. Savanți de vază (M. Nilsson, A.-J. Festugiere) contestă existența unui mister dionysiac, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
moarte - am văzut/ Dinspre cer îngerii coborând/ Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a fi" devine și aici ca și în alte texte o tehnică prin care se accentuează caracterul definitiv al afirmațiilor, caracterul iterativ și nelimitat al experienței
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe de altă parte, regenerarea, mântuirea, comunicarea divinului cu terestrul. Este, în consecință, un simbol răsturnat, îngerii sunt o modalitate de transmitere a graiului divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri, de purtători ai luminii, ci este o procesiune a renunțării și a deznădejdei, ei nu pot să mai comunice decât o angoasă devenită cosmică ("Dinspre cer îngerii coborau/ Înfiorați de spectrul Titanului", Îngerii). Pierderea comunicării cu sacrul creează o mitologie a alterității, dublul uman, sinele, devenind el însuși
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
senzație, poate cu atât mai flagrant în ultima parte a ultimei fraze a articolului, când, digresiv și didactic, observă: "În această sinistră luptă, din adâncurile îndepăratate nu ajunge nici un sunet, în afară de cărucioarele încărcate care ies unul după altul într-o procesiune eternă și care au fost trimise hurducăindu-se ca să se încline și să-și lase astfel conținutul înghițit de gura cuptoarelor, imperturbabile și nesățioase, emblemă neagră a lăcomiei, și a dumnezeilor acestei munci (600)". Pasajul putea fi îmbunătățit ca narațiune
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru ultimul gest extraordinar pe care l-a făcut pentru părinții mei. A fost așa de frumos, de înălțător, că aproape n-am cuvinte și mi dau lacrimile numai când îmi aduc aminte: La moartea mamei, când am trecut cu procesiunea prin fața școlii, Nelu, cu clasa lui de elevi înșirați de a lungul drumului cât ținea școala, toți cu lumânări aprinse în mâini, în poziție de drepți, dădeau onorul doamnei învățătoare Olga Grosu. Înălțătoare ofrandă de iubire și respect din partea unui
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
fac parte din ritualul jocurilor din prima zi, ca și diversele concursuri ale crainicilor, trompetiștilor, filosofilor, poeților. Primele întreceri sportive, în unele variante, ar fi fost la alergări, lupte și pugilat pentru băieți. Ziua a doua de concurs începea cu procesiunea către hipodrom a călăreților, a proprietarilor de cai, a carelor, apoi continua cu întrecerile sportive de cai și care. Și pentatlonul era urmărit cu deosebit interes (aruncarea discului, aruncarea suliței, săritura în lungime, alergări, lupte). Ziua a treia debuta cu
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
către hipodrom a călăreților, a proprietarilor de cai, a carelor, apoi continua cu întrecerile sportive de cai și care. Și pentatlonul era urmărit cu deosebit interes (aruncarea discului, aruncarea suliței, săritura în lungime, alergări, lupte). Ziua a treia debuta cu procesiunea hellanodikai-lor (judecătorilor) și a tuturor sportivilor participanți la competiție, urmată de ritualuri de sacrificare a unor animale în cinstea lui Zeus, marele sacrificiu consta în sacrificarea a 100 de boi (numai picioarele boilor erau arse, restul se păstra pentru petrecerile
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
picioarele boilor erau arse, restul se păstra pentru petrecerile publice). Această zi a fost destinată probelor de alergare (un stadiu, diaulos, dolichos). Ziua a patra era pentru lupte, pugilat, pancrațiu și cursa de alergare cu armuri. Ultima zi era dedicată procesiunii învingătorilor la templul lui Zeus, încoronarea acestora (deși sunt și variante care susțin că sportivii erau încoronați imediat după proba sportivă). În fiecare seară, pe toată durata Jocurilor Olimpice, erau organizate petreceri, banchete publice și alte sărbătoriri. Olimpionike (olimpionic, campion olimpic
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
ordre de la Boisson), înființat în anul 1703 la Villeneuve-lès-Avignon (Franța). În fiecare an, sărbătoarea Sfântului Vincențiu se desfășoară într-una din cele treizeci și două de localități de pe coastele înalte ale Burgundiei, unde au loc o slujbă religioasă și o procesiune în timpul căreia statuia Sfântului este purtată solemn de-a lungul străzilor satului de către "Cavalerii Tastevin", îmbrăcați în costume specifice confreriei. De vreo cincizeci de ani încoace, în jur de 100000 de persoane vin în satul burgund, ales pentru desfășurarea ceremonialului
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
societății, metamorfoza acestora va reprezenta emanația personalității umane și apare ca formă de exprimare dansul În adevăratul sens al cuvântului. În Antichitate, dansul Își găsește lăcașul sub forma dansurile religioase (ritului), prin obiceiul Întâlnit la mai multe popoare, care Însoțeau procesiunile de acest gen. La egipteni, dansul religios a existat și Înainte, fiind inventat de preoți (corifei) și era Închinat lui Osiris (zeul Soarelui), sub denumirea de dans astronomic. Oficianții care erau amplasați În jurul altarului, (altarul semnifica „soarele”) simbolizau semnele zodiacului
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
omului, făcând referire mai ales la bătăile inimii, de genul metronomului. Nevoia de a dansa este În ultimă instanță o nevoie de ritm caracteristică omului normal și sănătos. În Italia, odată cu răspândirea creștinismului, dansul intră În ceremonia de cult, În cadrul procesiunilor religioase, care erau adevărate balete ambulatorii: corul dansa, preoții erau corifeii. Aici dansul nu avea o linie caracteristică, ci era Împrumutată de la diverse popoare. Recitările ritmice ale psalmilor corespundeau acțiunii dramatice ale dansului, care prin analogie ne amintește de tragedia
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
se desprinde de biserică, are caracterul alegoriei decorative și Îmbracă forma carnavalurilor ca fiind emanația sentimentelor de bucurie și a balurilor, fie ale suveranilor sau baluri particulare. În această perioadă, orice ocazie, fie de a sărbători aniversări, tratative, reprezentații dramatice (procesiuni și cortegii) era un prilej de a dansa. Renașterea este cea care modifică aspectul dansului și Îi conferă somptuozitate și caracter de spectacol, căpătând aspectul baletului. Voga baletului, care Își are aici originea, se amplifică și se răspândește cu o
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]