6,400 matches
-
a dezaprobării. Alături de valorile "absolute", pe care le vedem, în principiu, impunându-se identic oriunde, stau valorile relative. Fapt de cultură, acestea din urmă variază de la societate la societate. Spre deosebire de acestea, valorile absolute se reclamă de la o sursă supranaturală, fiind proclamate de diverse religii. Codurile morale variau și ele la fel ca și doctrinele religioase ce se înfruntau în societățile trecutului. Fiecare dintre aceste religii își afirmă propriul sistem de valori absolute pentru care clamează autoritatea divină. Individul este deseori absent
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fost de folos să luăm de la alții ș.a.m.d., toate aceste elemente au atras atenția g(nditorilor din epocă. Variatele idei ș( proiecte propuse au contribuit la constituirea unei părți (nsemnate din cultura rom(nă modernă. 1.3. Independența Proclamată la 1877 după debutul războiului cu turcii, independența Rom(niei a fost consfințită (n 1878 prin (ncheierea victorioasă a ostilităților. Bucuria visului (mplinit a fost însă diminuată de pierderile teritoriale suferite din pricina Rusiei, care reușea să "(ncununeze" astfel o serie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
trebuie să dovedească valoare. Pentru reușita acțiunii sale salvatoare, învățătorul din sat trebuie să se prezinte în fața elevilor cu convingerea că satul nu este o realitate socială pe cale de dispariție, ci o instituire permanentă a civilizației umane. Entuziasmul celor care proclamau dispariția satului, după modelul exodului sat-oraș din Anglia secolului al XVIII-lea, era considerat deplasat, utopic. Orașul este legat de sat, neavând cum rezista fără el. Chiar dacă în Anglia s-a reușit expansiunea orașelor și chiar dacă satele erau slăbite prin
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
puternic listele electorale comune -, tandemul PNL-PD a reușit, în fapt, să beneficieze de efectul de alianță. În fine, dar nu în ultimul rând, PSD însuși s-a considerat un învins al alegerilor locale. Dar nu pentru că adversarii săi și-au proclamat victoria, ci pentru că, deși a obținut cele mai multe din mandatele puse în joc, PSD nu a atins obiectivele pe care singur și le fixase. Într-adevăr, performanța electorală a partidului era, pe ansamblu, sub cea prognozată de liderii săi, obișnuiți cu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
preconizată de sondajele din campanie. Pe de altă parte, PSD, a cărui prestație s-a diminuat comparativ cu scrutinul din 2004, clasându-se acum al doilea după numărul de voturi adunate, s-a considerat îndreptățit, la rândul lui, să se proclame învingător ca urmare a faptului că a obținut cele mai multe din mandatele puse în joc. Dar, privind cu mai multă atenție datele din tabelul al doilea, constatăm că PSD nu a reușit să depășească PD-L și în cazul numărului de
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
ca în cazul monoteismelor, adică drept o practică individuală; în Grecia, este o legătură între credincioși, între locuitorii cetății un liant de bază al statului. Știu că nu știu nimic" Socrate credea că datorită acestei profesiuni de credință, Pythia îl proclamase cel mai înțelept dintre greci. Era o surprinzătoare anticipare a primei virtuți evanghelice, surprinzătoare potrivire între oracolul de la Delfi și Predica de pe Munte, remarcate încă din primele secole ale creștinătății. Sărăcia în spirit stârnea foame și sete spirituale: dacă nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
că știi, când, de fapt, nu știi; 3. Pentru Socrate adevărul nu este opus falsului, ci imposturii. Socrate încearcă să arate că a afirma că știi fără să știi este o urâțenie a sufletului. Socrate nu știe nimic, dar este proclamat de oracol ca fiind cel mai înțelept; ori, dacă nu știe înseamnă că nu este înțelept, dar oracolul nu rostește neadevăruri; asta însemnă că oracolul spune ceva cu înțeles ascuns: * "ce ești" este legat "de ce gândești"; * moartea te face să
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai apropiat de cerințele epocii, să ofere o dezlegare presiunilor sale. Poziția atât de râvnită de a fi prima putere a momentului este o problemă de performanță și, deopotrivă, de recunoaștere din partea comunității celorlalte țări. O asemenea poziție nu se proclamă, ci se recunoaște. Evoluția din ultimii ani a globalizării este și o invitație la realism, la emanciparea de miturile și utopiile inițiale. Putem identifica și aici un gen de viclenie, sau măcar de ironie. În primii ani a predominat dimensiunea
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
răzbunată." Pentru ca Mao, în 1949, să declare: "Niciodată națiunea noastră nu va mai fi supusă insultei și umilirii."180 Grăitor pentru intensitatea acestui sentiment este și faptul că, așa cum precizează Orville Schell, în anul 2001 Congresul Național al Poporului a proclamat oficial "Ziua Umilinței Naționale", fără însă a se fixa o zi anume, datorită diferențelor greu de conciliat care au apărut. Orville Schell ne mai spune că este imposibil să înțelegem ceea ce au însemnat Jocurile Olimpice pentru chinezi fără să cunoaștem această
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
Are vreo legătură cu slăbiciunile democrației, cu o anumită inapetența a acesteia de a se ocupa de problemele de durată? Are legătură cu o diminuare a rolului statului pe care democrația (mai ales în varianta conservatoare din ultimele decenii) o proclamă și o susține? Lăsăm cititorul să judece. Cert este că SUA au încă dificultăți să treacă legislația privind energia "verde" prin Congres (Congresul este și el o concentrare de interese), iar China s-a angajat într-o adevărată cursă de
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
ca În Occident. Aici, ordinea lumii nu decurge dintr-un model; ea este conținută În schimbarea Însăși, până la a fi chiar schimbarea. Adaptându-te la cursul mutațiilor, dinamizându-l și profitând de el, nu acționezi singur, ca un demiurg ce proclamă „Să fie lumină!”. Învățând la școala faptelor, lași să transpară ordinea lucrurilor, În loc să te străduiești să impui reguli artificiale, potențial generatoare de dezordine. În arhipelagul nipon, se Învață experimentând, corpul nu este separat de spirit, ci constituie cel mai bun
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii mu‘taziliți au mers atât de departe în această direcție, încât au ajuns să-și proclame agnosticismul cu privire la natură divină 84. Traducerea cu „Unul” respectă registrul stilistic al textelor religioase; „Cel Unic” este o variantă mai precisă și e firesc că a fost aleasă de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-maghrib (26, 28/27 etc.): „Domnul Răsăritului și al Asfințitului”; Rabb al-‘arš al-‘aðim, (9, 129/130 etc.): „Stăpânul Marelui Tron” (aici e prezenta metaforă regalității); sau cu un pronume sufix: rabb, rabbuka etc. Comentatorii sunt unanimi în a proclama că numai Dumnezeu merită să fie numit al-Rabb în chip absolut, pentru ca ale Lui sunt toate și toate asculta de El109. Semnificații de bază: stăpân universal. 2.1.7.4. Mawl" - ca și Rabb, totdeauna în anexiune: SOI, „scutul” (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care v-a dat viața, apoi va da vouă moarte, apoi va va învia...” (ASM) Considerate că alcătuind o unică expresie, având în vedere contextele în care apare, Al-Mu≤y, al-Mumț, se înscriu în acest câmp semantic deoarece îl proclama pe Dumnezeu stăpân absolut al vieții. 2.1.7.8. al-Q"bið al-B"si” constituie o pereche antinomica asemănătoare precedentei, fiind atestate doar în formă de prezent a verbului: All"h yaqbiðu wa-yabsu”u (2, 245): „Allah micșorează sau mărește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
egÀ eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru ori în gură lui Isus (8,24. 58; 13,19; 18,5), se inspiră din aceste pasaje, dar semnificația ei acolo este alta: să-i proclame dumnezeirea. 3.1.4. Veșnic 3.1.4.1. ’Ql ‘Äl"m: „Dumnezeul cel veșnic” (SC, Blaj, G-R, BS, C); „Dumnezeu-Cel-Veșnic” (BVA); theòs aiÀvios (LXX); „Deus aeternus” (Vg); „Dieu d’éternité” (BJ); „the Everlasting God” (RSV). Acest nume este alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
One” (RSV). Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a transferat numele personal YHWH/’A:Än"y, dar și pe acela de ’A:Än, „Stăpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generație de creștini mai întâi că nume predicativ, în cea mai veche mărturisire de credință care îi proclama dumnezeirea (1), ajungând apoi să-i fie rezervat cvasi-exclusiv lui (2). Iată câteva exemple (din foarte multe) aparținând celor două faze: (1) asphalÄÎs oón ginÄskétÄ pas ožkos IsraQl hóti kaì kýrion autòn kaì christòn epoíQsen ho theòs to¤ton tòn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere” (Mt 11,27 - tr. BVA); - fiul din parabolă lucrătorilor ucigași (Mt 21,33-39); - glasul din ceruri l-a proclamat, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan: ho hyiós mou ho agapQtós...277 (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22) „Fiul Meu cel iubit...”. De aceea își permite să-l invoce pe Dumnezeu cu numele familiar abba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Sfârșitul.” (t.n.) Versetul precedent ne spune că este vorba de Isus, care trebuie să vină: „Iată, Eu vin curând și răsplată mea este cu mine, ca să răsplătesc fiecăruia după lucrarea să.” Acest nume, referit inițial la Isus, este proclamat, în 21,6, si de „Cel care sade pe tron” referitor la sine285. Metaforă ce folosește prima și ultima litera a alfabetului grecesc e întărită de alte două expresii sinonime, în cel de-al doilea text citat. Le înregistrăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sa esență. Mai mult decât monopolist al violenței fizice sau colector de taxe și impozite în perimetrul unui anumit teritoriu, statul se definește prin pretenția la controlul unic asupra violenței simbolice, asupra actelor de numire prin care sunt atribuite și proclamate inegalitățile sociale și demnitățile, în primul rând prin diplomele școlare. 1.2. Sistemul acreditărilor în Româniatc "1.2. Sistemul acreditărilor în România" Sistemul educațional din România implică mecanisme destul de complicate de acreditare. În cadrul lor recunoaștem procesele de acreditare instituțională, sistemul
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
îndelungată. Este evident, din argumentele expuse până acum, că atitudinile, valorile nu sunt atribute individuale simple, ci sunt generate de poziția socială a persoanei. Consecința acestei constatări este că cei care reușesc să diferențieze între diferite „sisteme axiologice” sau să proclame lipsa de răbdare a clasei muncitoare în căutarea gratificațiilor - spre deosebire de cei mai avuți, care pot să amâne satisfacțiile - trebuie să caute și sursele lor sociale. Altfel, orice măsură care ține cont doar de deosebiri de natură culturală, exprimate fie prin
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
idolatrie” și „filozofie păgână”. În Anglia, la urcarea pe tron, regele Eduard al VI-lea era aclamat de protestanți ca un „nou rege Iosia”, iar Elisabeta I, ca o „nouă Deborah”. Cromwell îl invoca pe Isaia în fața parlamentului englez și proclama că englezii erau poporul lui Dumnezeu, văzând în elecțiunea lor o repetare a alegerii vechiului Israel. În Germania, apostolii „revoluțiilor naționale” - de la Fichte și până la Paul de Lagarde și Carl Schmitt - denunțau pe toate tonurile corupția civilizațiilor franceză, engleză sau
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
față de săraci, care observând acest aspect, realizează că aceștia sunt de fapt mai slabi decât ei. Săracii, cu sau fără ajutor din afara cetății, îi vor ataca pe cei la putere, îi ucid pe unii, pe alții îi alungă și se proclamă cu toții egali în drepturi cetățenești ca și în demnități care vor fi desemnate prin tragere la sorți. Această nouă formă de guvernare în care oamenii vor fi fericiți pentru că sunt liberi să facă ceea ce doresc, ne spune Platon, este posibil
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ajunge la cea de-a patra formă de nebunie și „datorită ei, când privim frumusețea de aici, aducându-ne aminte de frumusețea cea adevărată, simțim cum ne cresc aripile”. Dragostea este privită ca un fel de mania (delir) și Platon proclamă acest delir drept cea mai frumoasă formă de „posedare” divină. Erosul platonician e nebunie, fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]