2,781 matches
-
scopul de a comite deblocaje soteriologice, «Încreștinând În amonte mersul de fiară al lucrurilor», este, de fapt, selsinul repetitor al Întregii flore spectaculare fantasmagorice prin care Marian Constandache, dincolo de orice contingențe, deci recurgând frontal la teoria eliadescă, Încearcă ruperea timpului profan Întru determinarea duratelor sacre: «te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare.» Discursul poetic se desfășoară seismic, ca o fractură de tibia dumnezeiască, În largi piruete imagistice menite să stârnească Înalte game de rezonanță afectivă. Iată secvența-pilot: «Așa Începe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mele: Avid de cunoașterea rostului meu pe pământ, dau peste „O scurtă istorie a timpului” de Stephan Hawking - un matematician care stăpânește legile fizicii universului, așa cum știu eu tabla înmulțirii. Din expunerea lui savantă, dar presurată cu exemple simple pentru profani ca mine, s-au desprins câteva întrebări esențiale ce frământă omul din momentul când gândirea sa este capabilă să-și privească mama ca pe Dumnezeu. Când află însă că și mama își întoarce privirile cu același sentiment spre bunica și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
acolo a plecat la Crotona, unde a întemeiat faimoasa sa școală. Clădirea, albă, strălucea în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru lecția de dimineață care se prelungea la umbra marilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dumnezeu n-ar mai fi lăsat să existe dorință în carnea noastră, dacă această carne trebuia biciuită. Înseamnă că nu sunt un "om religios"? Am, totuși, un puternic sentiment al sacrului care mă face să fiu convins că o lume profană ar fi o lume profanată. Iar prin "păgîn" nu înțeleg "ne-creștin". (Mă și sperie ideea de a renega credința în care m-am născut.) E vorba de altceva. Dilema "Atena sau Ierusalim" mie mi se pare falsă. De ce ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să existe, în America, muritori de foame. Dar, pe căldură, se poate cerși "o bere". Vizităm o capelă vestită, din câte înțeleg, construită, parcă, pentru a demonstra că un loc de rugăciune nu e, neapărat, un refugiu, rupt de realitatea profană. Pereții sunt, de jur-împrejur, de sticlă. Acoperișul, de asemenea. Observi tot ce se întîmplă afară, cum se clatină frunzele eucalipților din parc, cum lucește iarba, cum zboară păsările. Dumnezeu e peste tot, nu numai în capelă, au vrut să sugereze
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ada emiteau acum proiecte mari, pentru timpul când prințul va fi însănătoșit. Printre multe alte se vorbea des și de concertul din muzică de Bach. Unii din musafiri erau chiar din cercul Elenei, alții aflau abia atunci, dar pe toți, profani sau diletanți, îi impresiona solemnitatea acelui nume de muzicant, izolat astfel în gloria lui printr-o ceremonie pioasă. Titlul de audiție exclusivă din muzică de Bach avea efect asupra tuturor. Astfel stau lucrurile când Ada ci vi în ziarele, pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl lung, cu un deget pe buze care sugerează o interdicție: "Profanii, înapoi!" De aici și impresia că pe ziduri e depusă, ca praful, o tăcere grea. Marta e singura care pătrunde în acest coridor, și asta numai după ce Monseniorul s-a retras să-și facă siesta, pentru a coborî mai târziu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândul că viața e singurul lucru cu adevărat important. Ceea ce nu mă scutește să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără Dumnezeu, prea multe ar trebui puse în cauză. O lume profană mi se pare o lume profanată. Dar asta nu mă ajută prea mult. 15. "Te-ai gândit vreodată că la începutul oricărei religii se află o Carte?" întrebase doctorul Luca. Julius admise că nu. "Un custode trebuie să știe asta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l avea de la opt ani. Îl străbătu prin tot corpul. Plus că, dacă e chiar nasol, poți să faci rost de cele mai noi și mai tari medicamente. Voi aveți tot soiul de chestii despre care nu ne spuneți nouă, profanilor, nu-i așa? Memorie, concentrare, viteză, inteligență - câte o pastilă pentru orice, pot să jur. Mă scoate din sărite ideea că nu vrei să-ți inițiezi propria fiică în chestiile astea. —Dă-te bine pe lângă mine, spuse el. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jucându-se cu ei. Pare imposibil să sufere de ambele boli deodată, spuse ea. Vreau să spun, Capgras ține de subidentificare. Fregoli pare exact opusul. —K.? Probabil că ar trebui să fim atenți cu autodiagnosticul. —Auto...? Cum adică „auto“? —De profani. Noi doi nu suntem calificați să-l diagnosticăm. Trebuie să ne întoarcem la Bunul Samaritean. —La Hayes? Data trecută m-a jignit, practic. Daniel, trebuie să-ți spun că sunt puțin surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâi, obiectul acestui studiu, pornind de la termenul de „religie” conținut în titlul cărții. În general, în vechile culturi din Orientul Apropiat, religia nu este o dimensiune autonomă a spiritului uman, distinctă de cealaltă dimensiune pe care am putea-o defini profană. Ideea că religia privește doar sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru a obține contrariul a ceea ce se exprima prin termenul šălôm (cf. opoziția dintre blestem și binecuvântare în Gen 27,29; Dt 27-28 sau Ier 17,5-8). Iată, așadar, că nici formulele de blestem nu trebuie considerate dorințe sau formulări profane, ci expresii care, prin propria lor putere, amenință și determină persoanei blestemate un destin defavorabil. Acesta este provocat direct de divinitate și este descris prin imagini antitetice binecuvântărilor care au rolul de a induce frica: lipsa descendenței, a nu avea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau utilizate în cultul oficial; e probabil totodată să fi avut doar un simplu uz profan. Concluzionând, religia ebraică în timpul primei perioade persane pare să fie în fază de dezvoltare și tranziție rapidă. În ea sunt prezente încă influențe și tendințe religioase diferențiate, astfel că nu ar trebui să vorbim despre acest arc de timp ca și cum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dând libertate pasiunilor rele”. Pericolul creat de muzica obscenă provine din faptul că imaginația influențează sentimentele; când memoria este ocupată de motive muzicale cu un caracter frivol, gândurile sunt influențate: „Puțini știu psalmii pe de rost, dar mulți cunosc cântecele (profane); atunci când vin la biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de experiența sensibilă, dar acum, în noul context, noua alianță a depășit-o pe cea veche. În linii mari, obiecțiile împotriva instrumentelor muzicale au fost de natură teologică, precum primatul Logosului, ori s-au referit la uzul lor în contexte profane și păgâne. Cu toate acestea, putem să ne imaginăm că, uneori, cântecul unui psalm sau al unui imn a fost acompaniat de o liră sau de un alt instrument de coarde. De fapt, în arta creștină inițială, Cristos este deseori
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau practic cu organum și discantus, primele forme prepolifonice. Deseori, lângă textul latin sacru, concomitent, se cânta, pe o altă linie melodică, un text profan cu conținut erotic. Formulele ritmice, bazate pe repetarea accentului tare sau pe măsurarea matematică a valorilor (moduri ritmice), a înlocuit în mod gradual libera desfășurare a frazelor, ce erau modelate doar pe muzicalitatea cuvântului latin (ritm verbal). Ars Antiqua (între
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
semibrevis [nota întreagă actuală] și minime [doimea actuală] realizate prin tactus (notulis percutiuntur). De fapt, întrerup melodiile prin hoquetus [pauze scurte în sincopă], le fac să devină lascive prin discant, și uneori chiar prin folosirea triplum-ului și a motetelor profane adăugate artificial, astfel că se suprapun și domină notele fundamentale ale Antifonarului și al Gradualului, încât ignoră notele asupra cărora construiesc. Datorită acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sporesc exhibiționismul. În aceste condiții, era imposibil să se realizeze atât laus Dei, cât și aedificatio fidelium, finalitatea principală a muzicii în cadrul liturgiei. În apărarea comprehensibilității textului se adaugă „integritatea” și „sacralitatea” sa, de unde ostilitatea în fața unor teme de proveniență profană și populară. În sfârșit, este condamnată modalitatea de execuție atunci când este lascivă și când exhibiționismul îi determină pe credincioși mai mult să râdă decât să-și înalțe mintea către divin. De comportamentul ireverențios al cantorilor se vor ocupa ulterior statutele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele „mise de Avignon” (manuscrisele de Ivrea și de Apt din secolul al XIV-lea), structura muzicală este clară și inteligibilă, are un caracter ascetic, calm și se bazează pe o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
confraternitățile și agregațiunile religioase, tot mai numeroase, la care s-au adăugat și poeții de curte cu compozițiile de texte spirituale, în special la Florența, la curtea conților din familia De Medici. Aceste noi texte spirituale erau aplicate unor melodii profane mai cunoscute (chanson, ballata, rondeau etc.), favorizându-se astfel o răspândire mai rapidă în popor. În general, era respectat nu numai metrul textului profan, dar și rimele și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Florența, la curtea conților din familia De Medici. Aceste noi texte spirituale erau aplicate unor melodii profane mai cunoscute (chanson, ballata, rondeau etc.), favorizându-se astfel o răspândire mai rapidă în popor. În general, era respectat nu numai metrul textului profan, dar și rimele și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece aveau un conținut monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni nu considera o profanare acest procedeu, dimpotrivă, era considerat drept un corectiv al cuvintelor, uneori chiar obscene, din textul profan: era un fel de convertire a muzicii. Pentru a facilita memoria creștinilor ce nu erau în măsură să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
obscene, din textul profan: era un fel de convertire a muzicii. Pentru a facilita memoria creștinilor ce nu erau în măsură să citească muzica, se scria la subsolul textului spiritual : „cantasi come ...“ (să se cânte precum ...), și urma titlul cântecului profan, cunoscut de toți. În general, construcția laudei preferă o desfășurare silabică și omofonică, cu o ușoară predominanță a vocii superioare; vocile inferioare sunt concepute ca o susținere armonică; există o corespondență naturală între frazarea melodică și cea textuală, cu momente
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Prezentăm câteva dintre abuzuri și inconveniențe: - obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]