2,857 matches
-
a genului și propune o capodoperă a formulei "obiectivității". Paradigma romanului românesc se schimbă în deceniile care urmează. Fapt revelator, transformarea se produce, uneori, sub pana aceluiași artist, cum este cazul lui Liviu Rebreanu. Direcția clasică a romanului este concurată programatic și dublată de orientarea proprie veacului, spre romanul de confesiune și analiză. O nouă generație de romancieri se impune, cu Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, M. Blecher, pentru a-i numi pe cei care au creat stiluri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia etapă cuprinde poezia ermetică: metafora joc secund sugerează un univers din al doilea plan, cristalizare a realității prime în "oglinzile spiritului" (Din ceas, dedus... ); tentă programatică, jocul e o convenție care urmărește apropierea de forme pure; jocul are o anume gravitate, lumea tangibilă transgresează în atemporal și abstract; lucrurile se purifică (narcisism generalizat), "jocul" tinzând spre o sublimare a vieții, spre inițiere și revelație; lumea pare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a suge puterea ce susține în lupta pentru bine și adevăr, putere ce izvorăște pe la mormântul oamenilor mari." Desigur, figura lui Ștefan se putea regăsi în sufletul colectiv, "cel mai mândru dintre izvoarele amintirii", dar ea trebuia să lucreze acum programatic, îndeosebi asupra celor chemați să îndrume poporul, să-i călăuzească pașii spre triada inextricabilă a binelui, adevărului și frumosului. Ca și alți fruntași ai Junimii, Xenopol credea în funcția statutară a elitei, a celei cărturărești mai ales, pe seama căreia punea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
neatârnați în cugetul și spiritul nostru și să nu ne mândrim cu rezultatele dobândite, ci să tindem necontenit la a le mări și a le întinde!" Muncă, străduință, modestie, realism față de împrejurările timpului, iată însușiri recomandate de Xenopol cu accent programatic. "Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr!" Vanitatea e un păcat costisitor pentru orice națiune. Ceea ce reclama istoricul, în fond, era un efort substanțial de adâncire în sine, de autocunoaștere, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
34 octombrie 1990, p. 6 NU SABIA, CI PANA... Regăsesc în preocupările presei noastre o temă care a obsedat și generația Criterion-ului. Era oarecum la modă, în deceniul atâtor convulsii legate de marea criză economică, interogația cu privire la lipsa de eficiență programatică a intelectualului. Mircea Eliade i-a dat o expresie mai brutală, întrebându-se (și provocându-ne de atunci mereu): De ce sunt intelectualii lași ? I se părea, cum li se pare multora, că mai ales în timpul unei crize politice, intelectualitatea se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timpurilor moderne. Ce loc ocupă Revoluția franceză în ambițiosul său program de revizuiri? Se poate spune de la început: unul esențial. Iar dacă n-a închinat acelui fenomen o carte anume, îl regăsim tratat mereu, la diverse ocazii, cu o insistență programatică. Într-un manual de Istoria lumii în vremurile mai nouă, de la Ludovic XIV până astăzi (1907 și alte ediții), el își introducea pe învățăcei în marile schimbări moderne prin mutațiile produse în cultură, acordând prioritate revoluției din coloniile engleze și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
partidul comunist încearcă să obțină și mai mult. Pe 10 iunie 1966, CGT și CFDT semnează un acord de unitate, în același timp în care se angajează discuții între PCF și FGDS. Acestea permit la sfîrșitul anului semnarea unui acord programatic și electoral. La legislativele din martie 1967, comuniștii urcă de la 21,8% la 22,5%. Încă o dată, gruparea stîngii a plătit. Alianța pare promițătoare. Evenimentele din mai 1968 și invadarea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică în august 1968 opresc impulsul pentru
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cunoaște de asemenea o remaniere a conducerii sale și o schimbare a liniei politice. La congresul din februarie 1964, secretarul general Hilding Hogberg este înlocuit cu Carl Henrik Hermansson. Partidul înființează cu această ocazie o comisie de reformă statutară și programatică. Timp de trei ani, renovatorii și vechea gardă se contrazic în privința rolului partidului comunist în Suedia și a pozițiilor sale internaționale. Pentru aripa reformistă, ideologia însăși a partidului trebuie schimbată. Ei vor merge chiar pînă la a propune o schimbare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la o relativă neputință și marginalizare politică. Alternativa politică (o foarte ipotetică alianță PCI-PSI) nu a reușit niciodată să fie o alternativă credibilă la alianța dintre PSI și democrații-creștini, ce continuă să ocupe prim-planul scenei. PCI suferă aceleași dificultăți programatice în fața neoliberalismului, ca și celelalte partide de stînga europene, cum ar fi Labour Party sau SPD-ul. În mod preogresiv, partidul încetează să mai reprezinte altenativa, mișcarea, caracterul modern. Partidul lui Natta nu se mai află în centrul vieții politice
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și în scrierile ulterioare ale autorului. Personajul lui Blecher crede blagian în zbor, văzând în acesta posibilitatea de a ,,stăpâni zarea", cauta asemena lui Brâncuși esența zborului, zborul ca fericire. Imaginea celor doi îndrăgostiți, metamorfozați din realitatea opresivă, exprimă clar, programatic aproape, ideea blecheriană despre modul în care poate scăpa de identitatea care i-a fost dată: prin scris, autorul de text creează realitatea dorită. Aceeași idee o întâlnim, mai recent, la Mircea Cărtărescu: ,,Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței Lucia Demetriade-Bălăcescu cu care a purtat în epocă o corspondență activă, participând la expozițiile acesteia. Prin suprapunerea romanelor lui Blecher, observăm intenția aproape programatică a creatorului de lume, mai ales în Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată, de a transforma realitatea, de a ieși din ea. Reprezentarea subiectivă a lumii și distorsionarea intenționată a acesteia în vederea creării unor momente emoționale unice sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nivelurilor de realitate și a nivelurilor de percepție"451. Sacrul este atât ,,în", cât și ,,dincolo". Și dacă această ,,zonă de rezistență" care este sacrul e asociată ,,lumii de dincolo", suntem oare pregătiți pentru a o întâmpina? Ceea ce în mod programatic și declarat își propune personajul blecherian de a-și analiza durerea până în cele mai neînsemnate detalii, echivalează, de fapt, cu o ,,con templare atentă a naturii vieții și morții"452. Această ,,contemplare" a vieții și în același timp ,,trăirea" ei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reprezintă un astfel de efort de a atinge perfecțiunea idealului. Adoptarea acestui punct de vedere atrage și avantajul unei confirmări a câmpului arhetipal Don Quijote din perspectiva propusă de noi, dar confirmă și teza din Patul lui Procust. Aventura Cavalerului este programatică și exemplară, el propunându-și să demonstreze cu orice preț că lumea este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vorbi de perechea Iorga-Densusianu. În urma unor articole ale lui Iorga împotriva lui Pompiliu Eliade Densusianu își întrerupe colaborarea respectivă pentru Ovid Densusianu nu putea trece nici o vacanță fără un drum la Paris. Înființarea „Vieții noi ", în 1903 și primele declarații programatice ale lui Ovid Densusianu primiră riposta lui N. Iorga. În același an a scos și Buletinul Societății Filologice urmare a înființării unei societăți ad hoc cu statut propriu. Colaboratori și membri erau prieteni săi D. Caracostea, Ilie Bărbulescu I. R.
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
scopului urmărit, nu sfârșesc aici. Deoarece are neînțelegeri cu Academia inițiază înființarea unei reviste în care pe lângă studiile de filologie să dea loc și studiilor și culegerilor folclorice. Această revistă este „Grai și suflet”. Precizările sunt publicate într-un articol programatic, Orientări nouă în cercetările folclorice în care motivează astfel: Folklorul are numeroase puncte de contact cu lingvistica, prin faptul că ceea ce este propriu celor de jos a lăsat urme caracteristice și limba lor Alterări în aspectul cuvintelor, schimbări de înțeles
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
grecești: „didaskein“ = a învăța; „didacticos“ = instrucție, instruire; „didasko“ = învățare, învățământ; „didactike“ = arta învățării. Obiectul de studiu al didacticii (după M. Ionescu, 2001) este instruirea și autoinstruirea, urmărirea cu precădere a problemelor pedagogice pe care le ridică și le implică organizarea programatică a formării tuturor loturilor personalității umane. Aceste probleme vizează procesul de învățământ, esența sa, modalitățile de realizare, conținutul și tehnologia didactică, modalitățile de instruire și educare, sistemul educațional. Didactica studiază următoarele patru mari domenii: 1. învățământul în ansamblul său, pe
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
de a fi lovit de tornada năucitoare și misterioasă, în timp ce victima (vezi directorul RTV din Tirana) lovită de moarte, ca în tragediile antice, nu-și putea reprima totuși o admirație vlăguită în fața atotputerniciei funeste a zeilor. Culpa generalizată, dihonia întreținută programatic între diverse clase sociale și bresle profesionale, deposedarea celor mulți de reperele credinței, de tradiții și de orice speranță ("fuseseră excluse clopotele, rugăciunile, lumânările, și împreună cu ele, mila, regretul (...)", slujeau eficient triumful crimei, inițiativele sângeroase, al căror malign promotor nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
insistență lui Russell, a fost cea care le-a stârnit interesul, ci, cu deosebire, consecințele antimetafizice ale delimitării domeniului a ceea ce se poate spune prin caracterizarea dată propozițiilor cu sens drept „imagini“ ale stărilor de lucruri. Astfel, în textul lui programatic intitulat Cotitura filozofiei, Schlick afirma că filozofia nu este o știință, ci o activitate de calificare ce își propune precizarea sensurilor enunțurilor prin analiză logică. Amintindu-i pe Frege și Russell, Schlick scria că „până la această cotitură decisivă a înaintat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o orientare asemănătoare. În realitate, modul cum vedeau empiriștii logici viitorul filozofiei poate fi apreciat drept un fundal contrastant adecvat pentru înțelegerea originalității poziției exprimate în Tractatus. Ceea ce viza reforma care a fost anunțată în Manifestul Cercului și în scrieri programatice ale membrilor săi era transformarea filozofiei într-o disciplină științifică onorabilă, o disciplină cu obiect propriu și cu metode distincte. Obiectul este limbajul, iar metodele sunt cele ale analizei logice. Se considera că soluții satisfăcătoare ale problemelor filozofice, prin clarificarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
perioadă de declin cultural sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un punct stabil: „Da, am ajuns într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și capul unui rege.“72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că problemele filozofiei tradiționale ar putea fi înlăturate în același fel ca și anumite paradoxuri logice. O altă cunoștință a lui Wittgenstein din anii ’30 caracteriza astfel poziția lui față de orientarea programatică a Cercului: „Deși Wittgenstein a fost tatăl pozitivismului logic (ceea ce se poate spune numai dacă Tractatus-ul este citit într-un anumit fel - n. m., M. F.), el a refuzat în curând să-l recunoască și nu putea auzi de el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt ostilitatea față de metafizică, empirismul, încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor programatic a fost să facă și filozofia „științifică“. Acesta este un atribut pe care filozofia îl câștigă atunci când intră în posesia unor metode care sunt mânuite în deplin consens de toți cercetătorii onești și calificați, astfel încât rezultatele vor putea fi controlate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Ghetsemani/ voivodin,/ încă o Golgotă/ a fost scoasă/ La licitație/ începută de la/ două holocausturi/ în sus" Serbiada (resturi de pisanie). La rândul ei, cea de-a doua sa carte de versuri a lui Bogdan Baghiu se deschide cu un text programatic intitulat Alchimia nebuniei, transparent elogiu al erosului care permite accesul spre țărmul "pe care crește floarea fără de tulpină terestră a Nebuniei", din care s-ar putea făuri piatra filozofală: Se spune despre petalele ei că ar fi fost create de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]