1,482 matches
-
Sursa: E. Hurezeanu et al. (1988, p. 107) Prelucrarea genealogică a Partidului s-a făcut în paralel cu dezvoltarea cultului martirilor, i.e., a martirologiei proletare și partinice. Panteonul proletar a fost amenajat încă din faza antinaționalistă a socialismului, ca alternativă proletară la panteonul național, acesta din urmă fiind supusă destructurării sistematice. Odată cu hibrizarea doctrinară care a dus la evoluția înspre național-comunist, vechiul panteon al personalităților cultural-politice care au asigurat apostolatul națiunii a fost reabilitat. În paralel, Partidul a continuat travaliul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În paralel, Partidul a continuat travaliul de consolidare a propriei galerii de figuri eroice prin adăugarea altor nume la cele deja clasice. Astfel, alături de I.C. Frimu, Ștefan Gheorghiu, utecistul Vasile Roaită și Filimon Sârbu, nume de rezonanță canonică ale mișcării proletare, sunt celebrați muncitori sau "intelectuali organici" precum Alexandru Constantinescu, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu, Constantin Popovici ș.a. (Hurezeanu et al., 1988, p. 172). Virajul înspre naționalism luat după 1964 a ridicat problema "păcatului originar" al partidului, exprimat în vădita sa atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ales ca o biografie personală a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Martirologia de partid și a mișcării muncitorești cunoaște o dezvoltare cantitativă și o rafinare calitativă. Pecerizarea istoriei contemporane a însemnat acordarea unei atenții sporite momentelor fondatoare ale organizării politice a mișcării proletare (1921 - crearea Partidului Comunist Român), perioadei de persecuție și represiune oficializată prin ilegalizarea partidului în 1924, lupta eroică pentru dreptate socială și națională, totul culminând cu organizarea "insurecției naționale" din 23 august 1944 - un act profund patriotic soldat cu eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unei rupturi decisive între punctul de plecare și cel de sosire. Revoluția mnemonică național-comunistă s-a produs în două reprize: i) printr-o reformă mnemonică în urma căreia gestiunea politică a trecutului s-a distanțat parțial de modelul Roller al internaționalismului proletar (i.e., a antinaționalismului), păstrând totuși perspectiva sovieto-centrică; ii) acutizarea progresivă a reformei într-o revoluție mnemonică autentică. Manualele de istorie publicate în perioada 1964-1971 continuă parțial linia dură a marxism-leninismului trasată de paradigma Roller, în același timp în care elementul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după tezele din iulie 1971 cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul socialist. Între paradigma rolleriană a anilor '50 și discursul vehiculat prin noua generație de manuale (în special edițiile din anii '80), diferențele sunt radicale. De la un discurs iconoclast care destrăma fibra naționalistă a conștiinței istorice românești s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și un caracter intra-sistemic. Ruptură față de paradigma rolleriană a internaționalismului proletar s-a produs în cadrul aceluiași sistem, fiind o revoluție lăuntrică, intra-sistemică. Cu toate acestea, modelul teoretic nu necesită o revizuire majoră. Chiar dacă formal, regimul comunist a rămas pe toată lungimea existenței sale (1947-1989) același sistem politic unitar, el a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a recuperat zestrea naționalistă a tradiției culturale românești, în care a încorporat materialismul-dialectic prescris de paradigma marxist-leninistă. "Naționalismul etnic" (românismul) care și-a atins apogeul ideologic în interbelicul românesc s-a prefăcut după 1948 în "internaționalism proletar", iar "națiunea română" a fost metamorfozată în "patria socialistă". În următoarea secvență istorică, "patria socialistă" din faza primară a regimului a devenit, după 1964, "națiunea socialistă" în faza ultimă a regimului comunist român. După momentul '89, filonul naționalist ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință la Partidul Comunis Român. Singurele elemente reziduale ale istoriei proletare centrate pe lupta muncitorească în numele idealului libertării sociale sunt de găsit în referirile făcute la crearea Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România în 1893, care "a condus lupta pentru ziua de lucru de 8 ore, pentru dreptul muncitorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
țării, pentru libertate" (Almaș, 1994, pp. 106-107). Panteonul proletar-partinic, alcătuit din partizanii mișcării muncitorești decedați în grevele, demonstrațiile și manifestațiile organizate cu precădere în perioada interbelică, este complet abolit. Pe fondul acestui vacuum creat prin depopularea panteonului național de personajele proletare, sunt canonizate figuri martirice prelevate din Războiul de Independență din 1877-1878. Două nume ies în evidență prin sistematicitatea cu care sunt repetate în toate manualele din generația discursului monofonic (1991-1997): "maiorul George Șonțu" și "căpitanul Valter Mărăcineanu" (Almaș, 1994, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească trece prin acest crescendo în două cicluri complete, despărțite de scurtul intermezzo al anilor 1947-1964 în care patosul naționalist a fost substituit cu la fel de înflăcărata doctrină a internaționalismului proletar. Primul ciclu a debutat în epoca postpașoptistă, când memoria națională românească a prins cheag, evoluând pe parcursul unui secol pentru a-și atinge climaxul în interbelicul înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele naționale. Doar odată cu intrarea în noul mileniu, literatura didactică începe să promoveze masiv un umanitarianism postnațional, care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-a sfârșit prin răsturnarea regimului monarhic ereditar, sămânțat în sistemul politic românesc în 1866, și înlocuirea acestuia cu un regim de "democrație populară" sub conducerea comuniștilor instalat prin presiunea tancurilor sovietice staționate pe teritoriul României. Sub înrâurirea doctrinei internaționalismului proletar și a patriotismului socialist (în fapt, ideologii antinaționaliste), prima fază a socialismului românesc (1947- 1964) a restructurat dramatic memoria istorică sedimentată în conștiința colectivă prin eviscerarea măduvei naționaliste a memoriei românești. Trecutul național este supus unui intens proces de socializare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a secolului al XIX-lea, a fost substituită cu o memorie istorică impregnată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să iasă. Alegerea acestui colaj publicat în 1890 în revista „Arhiva” s-a făcut oarecum întâmplător, autorul urmărind vag dilema lui Eminescu „cercul vicios al ziaristicii” sau „iubirea casnică” dar tăindu-i baza, punerea în ecuație, iar apoi căutând expresii „proletare” precum muncă, salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului” undeva) rotunjind oarecum mărturisirea de la cei „șase ani” (cât a lucrat poetul la „Timpul” până în 1882) la „opt ani” ( unde se include și activitatea de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în mijlocul căruia trăiește...” - se spune în capul primului număr... În perioada 10 iulie - 30 octombrie 1899, în cele 16 numere de la „Aurora” s‐ au publicat de toate: ‐ articole de orientare: „Națiunea evree”, de Ben Israel; „Antisemitismul” , de G. De Molinari; „Proletar iatul evreu față de antisemitism”, de Bernard Lazăre; „Evreii și comerțul” - de Efraim Cohen; „Educație națională”, de Abraham Bhor; ‐ literatură: „Românul” - de Börne; „Moise Goldfarb” de Sacher Masoch; „Frederic Nietzsche și evreii” - de doctor Klugman; „Pintschew și Mintschew” - de Sacher Masoch
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Constituirea Republicii socialiste libere a fost anunțată la Berlin de către Karl Liebknecht. A fost format un guvern provizoriu, care însă nu a înțeles să dea curs unor revendicări cu caracter socialist. Chiar Karl Liebknecht aprecia că "numai forma revoluției este proletară, conținutul ei este acela al unei revoluții burgheze" și că "Germania nu este încă o republică socialistă, ci o republică capitalistă"580. Alianța dintre SPD și statul-major german a pus capăt destul de repede acestei mișcări revoluționare. Pe fondul unor mari
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1995, 13; Florin Sicoie, „Playback” sau „Omul nou”, CNT, 1995, 13; Dan C. Mihăilescu, Sertarul fără încuietoare, „22”, 1995, 15; Monica Spiridon, Ce ascunde Esop în sertare ( Pe marginea unui jurnal de prozator), LCF, 1996, 10; Ion Bălu, Aristocratul și proletarul, APF, 1996, 7-8; Monica Spiridon, Un romancier din Est, R, 1997, 3-4; Z. Ornea, Un document de epocă, RL, 1998, 18; Dan C. Mihăilescu, Detectivul polifonic, „22”, 1998, 17, 18; Alex. Ștefănescu, „L.A. vs. N.Y.”, RL, 1998, 49; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
relansare a Rusiei ca mare putere. Refacerea autorității discreționare a conducătorului unic, după modelul secular al Țarului atotputernic, precum și relansarea proiectului ideologic imperialist al lui Petru cel Mare, panslavismul agresiv (proiect care fusese și la baza ideologiei sovietice a "internaționalismul proletar"), au devenit axele de forță ale reconstrucției Rusiei ca actor global, din punct de vedere politic și militar, prin asumarea ideologiei expansioniste a Eurasianismului. Deși militar Uniunea Sovietică nu a putut face față cursei înarmărilor lansată de NATO, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
face profunda, ireparabila eroare a vieții lor să intre în opoziție? îmi amintesc de o scenă petrecută, cu mulți ani în urmă, în biroul lui Laurențiu Fulga, pe atunci vicepreședinte fac totum al Uniunii Scriitorilor. Apare furios, neanunțat, un poet proletar, în costum Mao și cu o șapcă tot Mao, pe cap. Era întors recent dintr-o delegație de scriitori din China, despre care D.R. Popescu îmi povestea, la Cluj, detalii savuroase. Pe scurt, poetul proletar, al poporului, protesta violent împotriva
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Apare furios, neanunțat, un poet proletar, în costum Mao și cu o șapcă tot Mao, pe cap. Era întors recent dintr-o delegație de scriitori din China, despre care D.R. Popescu îmi povestea, la Cluj, detalii savuroase. Pe scurt, poetul proletar, al poporului, protesta violent împotriva unei cronici literare scrisă de fiul burgheziei N. Manolescu. Așa ceva era inadmisibil. în zadar Laurențiu Fulga invoca, puțin intimidat de violența erupției, dreptul la opinie. Poetul recenzat negativ o ținea brutal, grobian, pe a lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
23. Aurel Mărculescu (1900-1947), gravor expresionist de origine evreiască, născut în județul Neamț, se stabilește la Botoșani unde editează, împreună cu Scarlat Callimachi, ziarul Clopotul pe care îl ilustrează cu gravuri. Arta lui Mărculescu reprezintă expresia mizeriei și sărăciei din mediul proletar urban. Este deportat în Transnistria în 1942, experiență dureroasă ce va fi ulterior redată artistic în cataloagele Lagărul de internați politici de la Vapniarca, Înmormântare în lagărul de la Vapniarca și Tabăra de muncă de la Savrani, Ucraina. Colaborează și la publicațiile Facla
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
n-avem nimic de ascuns. Pacea este cultul nostru, justiția și adevărul fac parte din principiile fundamentale ale credinței noastre și lupta este viața noastră”. Și mai apăsat apare opțiunea sub condeiul lui Bogdan Amaru, el însuși tip de intelectual proletar, care crede că „scriitorul de azi se îndreaptă mai mult către viața oamenilor mărunți și năpăstuiți. Pentru că oamenii aceștia vor moșteni împărăția cerului și a pământului”. Articolul, în esența lui un text teoretic care motivează social apariția literaturii proletare, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
intelectual proletar, care crede că „scriitorul de azi se îndreaptă mai mult către viața oamenilor mărunți și năpăstuiți. Pentru că oamenii aceștia vor moșteni împărăția cerului și a pământului”. Articolul, în esența lui un text teoretic care motivează social apariția literaturii proletare, se intitulează chiar Artiștii proletari. Fiind un periodic esențialmente politic, în ciuda promisiunii că „orice talent înăbușit în domeniul literaturii umanitariste poate să respire larg în coloanele sale”, U. nu publică decât o nuvelă (sau un început de roman) în foileton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
scriitorul de azi se îndreaptă mai mult către viața oamenilor mărunți și năpăstuiți. Pentru că oamenii aceștia vor moșteni împărăția cerului și a pământului”. Articolul, în esența lui un text teoretic care motivează social apariția literaturii proletare, se intitulează chiar Artiștii proletari. Fiind un periodic esențialmente politic, în ciuda promisiunii că „orice talent înăbușit în domeniul literaturii umanitariste poate să respire larg în coloanele sale”, U. nu publică decât o nuvelă (sau un început de roman) în foileton, Lelița. Povestea unui legionar din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
profesor, artist. E de stînga din convingere (sau ar trebui să spunem ca reacție?); asta se observă adesea în ținuta sa, întotdeauna în discursul, uneori în votul său (sau prin absența participării la vot). S-a născut într-o familie proletară. În cazul din urmă, nu mai e vorba de un "intelectual de stînga", ci de o apartenență fiziologică. Se poate spune, în mod foarte general și fals, că intelectualii de stînga fa-brică și citesc Le Monde și Le Nouvel Observateur
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]