1,482 matches
-
nebunia lor de culori, cu ochii lor de azur tivit cu aur intens, așa încît biserica-fluture, fluturele îmbrăcat în biserică și biserica locuită de fluture, amîndouă-nvelite în tandra substanță a emisferelor cerebrale, avea să-și ia zborul către împărăția mereu promisă, visată mereu și mereu, ocultată mereu și mereu de nechibzuința și păcatele cărnii. Părăsind uriașa boltă, am coborât prin capilare ramificate la nesfârșit, privind structura de fulg de zăpadă a hemoglobinei ce ningea peste noi, am ajuns în organe cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneia dintre obișnuitele sale crize de mânie. Da, sunt vinovat! Nu i-am spus despre legenda Făurarilor. Dar, după cum vezi, nici n-am avut nevoie, Sevrin. Copilul ăsta e destul de nebun și fără să știe de prostiile alea cu planeta promisă. Xtyn ar fi dorit să întrebe deodată o sută de lucruri, dar în mintea lui se auzi glasul liniștitor al Alaanei. Fii atent! Clemele au plecat cu câteva navete. Adunarea voastră Ie-a pus pe gânduri. Băiatul ridică brusc privirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
următoarele șase ore să păzim intrarea aia, totul o să fie bine. - De ce? De ce-ai făcut asta, din moment ce nici măcar tu nu știi care va fi rezultatul acestei aventuri? hohoti Kasser. - Suntem în mijlocul Armaghedonului. Nu i-am oferit Dumnezeului meu ajutorul promis. Pur și simplu, pentru mine, lucrurile nu au cum să fie mai rele. Indiferent ce se va întîmpla, pentru mine va fi mai bine. - Bine, dar psiacul, atacul împotriva clonelor, joncțiunea cu forțele lui Bella, strigă Kasser. - Ți-am spus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am nu e de-ajuns Sau dacă libertatea de a fi n-o știu Și dacă-n labirintul ce-am pătruns Ieșirea n-oi afla, voi continua să fiu. Singurătate, gânduri, vise, Un Univers cu ape limpezi, Iubiri uitate sau promise, Inscripție cu lacrimiă Pe nevăzute lespezi. Mă cheamă câmpurile-n necuprins Și focul ce m-a mistuit astăzi, e stins! IN MEMORIAM POETULUI ADRIAN PAUNESCU Ne invadează gânduri fără rost Uitând să naștem bine și frumos Și facem din ce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
În slujba visului mult visat. În cei 40 de ani de paradis comunist În România, cel mai frecvent repetată replică a activiștilor de partid, de toate gradele și calificările, fusese, Însă, mereu aceeași: „nu e momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală se translau, invariabil, Într-un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
medicină. Student În medicină la Paris Blecher n-a fost decât câteva luni, dar pacient al medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
negre arcuite. Îi venea să urle: Unde ești, mamă? Te caut în mine și nu te aflu! Sunt grec ca grecii Laviniei care se vând între ei, fără să țină seamă de nimic? Așa cum sunt, mamă, țipa cugetul spătarului, ctitoriile promise o să ți le ridic să dăinuiască și o să trec alături, cum m-a învățat egumenul, toți ctitorii, vândut lângă vânzător laolaltă, să nu scape de a sta împreună nici la judecata de apoi! Toamna era neînchipuit de frumoasă, cum numai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefănescu, Ion Șahighian, Ion Zamfirescu, Dan Nasta, Petre Sava Băleanu,Telly Barbu, Radu Beligan, Valentin Silvestru, Al. Mirodan, Paul Everac ș.a. Dar cel mai acroșant atu al actorului Focșa rămîne seriozitatea cu care a slujit scena : nu a acceptat com promisul ( decît cînd, ca noi toți ce existam În teatre Înainte de 1989, eram șantajați fără scăpare) ; ergo, nu concepea că un actor care se respectă, trebuie să defileze de 23 August, prin fața tribunei cu semidocți politici, costumat În Vlaicu, Mircea Voievod
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și energia destinate scrisului. Trist este cu-atît mai mult faptul că, atunci cînd, În fine, a găsit femeia ideală, femeia pe care o iubea cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai apucat să se bucure de fericirea promisă, din cauza bolii. Am putea spune că de fapt, Cehov s-a Îndrăgostit cînd ...Începuse deja să moară - așa cum Hamlet a ucis abia cînd otrava-i intrase În sînge. Este mîhnitor să citești despre prima și ultima lui iubire, fracturată de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
buzunarului. Ei, să nu exagerăm, replicase șeful „Investitorului”, știi la fel de bine ca și mine că nu există sfinți în meseria noastră, și cu atât mai puțin aici, la porțile Orientului iar peste câteva zile îi făcuse rost de acreditarea oficială promisă (pe care el nu ținea s-o aibă și nici s-o folosească). Ar fi vrut mai degrabă o acreditare pe lângă instituția prezidențială, ca să-l poată studia mai îndeaproape pe primul om în stat și să-și poată face o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
experiență de lectură. Retractilitatea doctorului Emil Codrescu în fața dragostei femeii este tradusă nu drept infirmitate psihologică, ci ca încercare de a prelungi la nesfârșit actul apropierii de femeia iubită, de a o cuceri la infinit, conservând astfel un mister mereu promis, dar niciodată revelat. Altfel spus, „Adela este o carte a recitirii îndrăgostite. Iar Emil Codrescu, omul unei singure «cărți»“. Infirmând cu autoritate tezele de influență mai mult sau mai puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
zi fără Charlie. E ultima mea zi aici. Nu vreau să-i permit să mi-o strice. Nu mai suport nici măcar să-i aud numele. Îmi pare rău, dar astăzi vreau doar să fiu fericită. Desert Rose bombăni nemulțumită, dar promise. Kitty o simțea atât de plină de Charlie, de parcă era un balon umplut până la refuz, gata să explodeze. Simțea nevoia să-i murmure numele În fiecare secundă, altfel s-ar fi sufocat cu gândurile legate de el. Kitty ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcere...!” Privirile celor trei apași se Îndreptară rugător spre el, iar Gică picior de lemn completă. Doctorul vă simpatizează. După cum s-a observat și În inima noastră ai intrat destul de repede. Așa dar...” „S-a dus pe - apa sâmbetei - seara promisă Carlei, mai mare rușinea”. Sperase imposibilul: evadarea din acest anturaj lipsit de orice logică, care-i producea repulsie. Răspunse abea auzit. „O invitație atât de prietenoasă, evident, nimeni nu o poate refuza. Am să vă rog Însă, pe mine să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani - dar, În timp și fără dureri de cap. Replică complice. „Domnule Gică Popescu,astăzi mă simpt oarecum obosit...Spun sincer: nu am nici chef de lucru...! Dacă nu ai nimic Împotrivă, haide să destupăm sticla aceea de șampanie mult promisă...!!” „Bine zici prietene, Întradevăr, ți-a ieșit un porumbel din gură...” - mărturisi Gică Popescu, pregătindu-se se plecare. Părăsiră sediul grupului de șantiere furișându-se ca doi răufăcători de teama Șefului de Șantier care era dispus În oricare clipă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la lucru. Organiză brigada pe anumite puncte de lucru ordonând fiecăruia ce avea de făcut iar el Între timp purtă o discuție cu Șeful escortei să-i mai de-a o brigadă pentru a o coordona, care la rândul lui promise, dacă pedeapsa rămâne definitivă, va avea libertate deplină În relațiile cu beneficiarul construcțiilor. Prin Maistrul de șantier, Tony Pavone trimese Atenei o duioasă scrisoare În care o rugă să-i mai trimeată ceva Îmbrăcăminte de iarnă și unele obiecte de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți grije...!” Tony Pavone le aduse sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț nu descrie acest refugiu ca pe un tărâm promis, ca pe un El Dorado al imaginației. Dimpotrivă, poezia e descrisă ca o activitate umilă și nepăzită de riscuri, neplăcută ca orice corvoadă. În lipsa unei realități mai acceptabile, viața trebuie stoarsă din cărți cu un sentiment de nelegitimitate și vină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
literaturii nu e deloc un gest avangardist, ci unul încărcat de o gravitate considerabilă, anulând facilitatea soluției neoromantice din alte texte ale volumului, de a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și poate la fel de trivială ca și lumea căreia i se opune: „ohe, ohe, țară de sensuri hăcuite/ și mirabile, eu sunt slab, tu fă-mă tare -/ de nu,/ primește-mă,/ hrănește-mă/ și mă ascunde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
se pare corect ca din momentul în care văd pe ecran o fanfară cântând la sosirea unor persoane considerate importante (aici, soldații americani) să mă gândesc automat la Kusturica. (Care Kusturica oricum a făcut-o lată rău la Cannes cu Promise Me This, un kitsch atât de sinistru cum rar am văzut.) California Dreamin’ (nesfârșit) - regia Cristian Nemescu, scenariul Tudor Voican și Cristian Nemescu, imaginea Liviu Marghidan, montajul Cătălin Cristuțiu, cu: Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Jamie Elman, Maria Dinulescu, Andi Vasluianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de o sută de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci, vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându-mă la curent cu tot ce mișcă-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Iași, scriitorul Șerban Axinte spune că regretă că nu locuiește timp de un an la Sibiu. „Ziarele și, mai ales, revistele au consemnat constant și au comentat critic majoritatea celor petrecute în Capitala Culturală Europeană. Inițial, mă temeam ca efervescența promisă să nu fie doar formală, ceva ce trebuie numaidecât bifat și trecut în raportul de activitate al autorităților locale. Se pare că până în prezent nu a fost așa“, susține Șerban Axinte. Ca minusuri, scriitorul ieșean punctează numărul restrâns al proiectelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Bebeluș, băiet zburdalnic, de ce-mi mai aduci aminte cât de repezite erau ceasurile când eram amîndoi? Căci acum, singură și făr' de tine, trec ceasurile așa de greu, trec zilele așa fără urmă și fără nici-un farmec. // Și poezia promisă tot o aștept, dar ea nu mai vine, ah! Zgrăbunțule, de ce nu poți tu ține nici măcar micele promisiuni! Ah! Mimi (tare am gust de suspinat, îi putea vedea din multele interjecții câte le întrebuințez) atât de bine te-am înțeles
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ceva la cale, căci, cu tot timpul disponibil care-l ai, eu văd, Mimițicule leneș ce ești, că nici până azi nu ai făcut o dare de seamă despre cartea lui Slavici, până azi nu mi-ai trimes acea poezie promisă. Ce faci tu cu vremea ta știe bunul Dumnezeu, poate că chiar numai el are dreptul a-ți cere seama, de aceea mă abțin de la orice comentarii. Ce să-ți mai spun? Că te iubesc? Că te-am răzbunat de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
șansa să câștige un abonament pe întreaga viață la site-ul gratuit al revistei! „Am vrut să surprind cât mai viu sentimentul sovietic“ Interviu realizat de Șerban Axinte Pe la mijlocul anilor ’90 ai publicat un excelent volum de versuri, intitulat Elefantul promis, urmat, nu după multă vreme, de un altul, Cartea războiului. Formula ta poetică părea bine definită de la bun început. Cum se face că ai abandonat poezia (cel puțin pentru o perioadă) și te-ai apucat de scris proză. Mai precis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
am primit de la Dumnezeu, iar acum simt nevoia să-l dăruiesc mai departe, o nevoie căreia nu pot să mă împotrivesc, deoarece, sunt convins, nu trebuie să mă împotrivesc. » Ștefan Baștovoi a debutat în 1996, cu volumul de poezie Elefantul promis, cu care a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului Național de Carte de la Iași și Premiul Fundației Soros. Au urmat alte volume: Războiul cărții (1997), Peștele pescuit - o poveste (1998), Casa timpului (1999). Din 1996
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]