12,259 matches
-
ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce plină de promisiuni. Au intrat în primul cinematograf care le-a ieșit în cale, la un film ce începuse de ceva timp și din care n-au înțeles nici măcar un singur cuvânt. Au stat crispați pe scaune, zăpăciți la gândul că cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridicase și se retrase cu scuze ridicole, copilărești, sub privirea mută de uimire a femeii. Chipul frumos din spatele paharului nu-l făcuse să regăsească lumina din ochii jucăuși ai Luanei. Trupul înalt și proporționat al femeii, lipsit de finețea și promisiunea ascunsă pe care numai fosta doamnă Escu știa să le pună în valoare, nu reușise să-i stârnească dorința de a-l iubi. Realizând că fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tresări când trupul lui puternic, masculin, arcui salteaua și-o făcu să alunece spre el. Privi cu sete chipul frumos, conturul delicat și plinătatea buzelor trandafirii, obrazul neted, curat, ochii negri, inteligenți și calzi, cufundați în sufletul ei cu nenumărate promisiuni și înțelesuri bărbătești. Nu era pregătită pentru astfel de trăiri. Nici pentru acelea provocate de celălalt, cu încăpățânarea și vehemența de a sta proțăpit, zi de zi, sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tine, să mă joc. Trecu pe sub mâna lui dar o prinse de mijloc și-o întoarse spre el. Uită-te la mine. Privește în ochii mei. Spune-mi ce vezi. Se uită în ochii lui negri, devastatori, plini de toate promisiunile lumii. La gura lui frumoasă, atât de frumoasă și senzuală că-i veni rău. Escu o ținea strâns de brațe și în clipa aceea simțea o dorință nestrămutată s-o poată alunga, să fie în stare s-o împingă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mână. Lumea dinainte i se părea palidă și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate formele și de toate culorile, arici de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi. Cea mai mare dintre ele conținea sute de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-a fost În stare să nu și-l imagineze pe Adam târât de Din prin acel oraș enorm. Îl vedea Într-o mahala mizerabilă, flămând și dezorientat sau, și mai rău, furios pe ea că nu și-a respectat promisiunea. Avusese Încredere, ea Îi promisese că-l ajută, dar nu făcuse nimic pentru el. — Cel puțin, voi știți din sursă sigură, tu ori Bill Schneider, dacă Din are intenții criminale? Cunoașterea asta sau instinctul sau, mă rog, cum Îi spui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt morți. Cine știe câți alți copii or fi fost călcați În picioare și lăsați să zacă În stradă! Înțelegi? Ai fost cu adevărat norocos! De ce oare ai primit să te duci acolo? Adam n-a răspuns pe loc. și-a amintit promisiunile făcute de Din care Îl Împiedicaseră să aleagă liber. Ce poți să mai faci, când ți se oferă pe tavă ce-ai pierdut fără speranța că l ai mai regăsi vreodată? Apoi a dat din umeri și s a apucat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
am venit să stabilim de comun acord ziua când se vor căsători copiii noștri. Ce spuneți, peste trei săptămâni e bine? În timpul acesta îi zâmbi candid Carminei, un zâmbet ce afișa multă afecțiune, mai plăcut, mult mai plăcut decât o promisiune incertă. Părinții și-au dat fără să răsufle acordul. Sigur, da, sigur, peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetelor ce roiau în jur, că rămăsese tot doamna avocat Sidonia Trofin și că trebuia să continue lupta cu armele minții. Telefonul sună după cinci zile. Dimitrie venise cu probleme de serviciu în oraș și era gata să-și împlinească promisiunea, dacă nici ea, Sidonia Trofin, nu avea nimic împotrivă. Femeia îi răspunse reținut, erau copii acasă, se învârti în jurul cuvintelor până când reuși să se înțeleagă asupra locului unde urmau să se întâlnească. Își îmbrăcă o rochie foarte largă în poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pământ oarecare, așa cum ar fi fost pentru ea dacă s-ar fi aflat din întâmplare împreună cu el acolo. Ea spuse zâmbind, abandonase rapid subiectul despre Trofin, îl întrebă pe Dimitrie ce vede el în pământul acela? Poate numai o promisiune, spuse el și zâmbi măgulit. Nu-l ispitea ideea s-o care după el pe câmpia proaspăt arată. Aici, în oraș, Sidonia se afla în elementul ei. Acolo n-ar mai fi fost ea. Și când mă gândesc, spuse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru a aduce un pios omagiu celei care i-a născut. Mare a fost bucuria părinților, dar și mai mare a fost bucuria copiilor, veseli că si-au putut felicita mama, căci, cu toată timiditatea lor, au surprins părinții prin promisiunile de viitor pe care le-au făcut, prin gândirea lor de adulți. Mihaela Pascu, clasa a V-a C Mama, ființa cea mai dragă Ninge cu fulgi mari pe prispa casei. Leneși și pufoși ei se lipesc de geam. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adineaori Îl arătau Încă vioi, În stare să-și privească nevasta cu Încântarea cu care țăranul privește o iapă de tracțiune Încordată În ham la trecerea unui râu. Zâmbetul și mâna puternică pe care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul plecat. Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri! Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cu un necunoscut... În Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui știa să o privească, doar cui știa să o seducă. Avea dreptate poetul să spună „Fais choix d'un grand chapeau dont on séduit le bord.” Seducția, promisiunea vieții ca Însuflețire, Înviere, renaștere. Tâmpenii! Când Începi să gândești așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei, mort În Siberia. Ingrid Vlahovici În Laczi Kutassy, fotbalist elegant, dar cam curvaș, după spusele ei. Dumitra Rațiu În semne. Salvia Dănilă În lungimea propriilor sale picioare. Tamara Urdă În cincinalul În patru ani și jumătate. Dana Răduță În promisiuni de orice fel. Roxana Bradu În coitus interruptus. Cerasela Stan În Joan Baez, Bob Marley și Bob Dylan. Și lista ar fi putut continua, dar Simeon Tabără tutungiul se opri zâmbind Încurcat: Venise În sfârșât rândul doamnei Tabără care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau zidite. Uneori, problemele grele au soluții simple. Ca și asta cu ochiul de sânge. Nu mai tai, nu mai vezi. Se hotărî pe loc. Gata! Omulețul din fața lui se tânguia degeaba. Ca să nu se mai smiorcăie, Îi făcu o promisiune: lui, și numai lui, Îi va tăia porcul pe doi ianvar. Ultimul. Apoi se va retrage din breaslă ca Pele, Albert și Dobrin din fotbal, dar fără tămbălău. Va da numai un anunț la Graiul: „Domnul Húsvágó Tamás Húnór are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te duci la Armata Salvării sau la Balul Scepticilor Revoltați, Își zise Iolanda, tot mai aproape de ideea unei dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
schimbarea și dacă va mai fi ceva de spus după felul În care Iolanda Îi aranja gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la mine cu un zâmbet în colțul buzelor. — Asta pentru moment. Din spatele jeepului galben simțeam rânjetul pisicesc al lui Ian. — Pot să deschid radioul? Am încuviințat. — Spuneai că azi îmi vei răspunde la toate întrebările. Ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? — Păi, n-am stabilit o limită de timp, nu? N-am spus: „Promit să-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu asta și promise că va face tot ce-i stă în puteri pentru ca fiecare caracter de literă din întreaga Japonie să fie trimis la Shotai-Mu. Auzind acestea, Susumu zâmbi și își dădu ultima suflare. Bătrânul avea să-și țină promisiunea. 28 Cubul de lumină — Vreau să-ți arăt ceva. Fidorous o porni pe coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucrul absent, lucrul dorit sau temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri dorințe griji îndoieli, de jos în sus și dinăuntru în afară într-un infinit lichid al istoriei, minții și învolburatului, formidabilului concept. Imediat sau târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noastre, la fel ca și în trecut, sunt legate și astăzi de o serie întreagă de raporturi istorice, culturale și economice", iar în discursul rostit la recepția oferită în onoarea domniei sale cu același prilej, a toastat "pentru viitorul plin de promisiuni al relațiilor între țările noastre, pentru apropierea lor, care nu este determinată atât de apropierea geografică, cât mai degrabă de aspirațiile și țelurile comune spre care ne îndreptăm împreună". * Ambasadorul Ciubotaru Ioan are cuvinte de apreciere pentru ambasadorii, cărora le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
De ce-o lătra așa Tano? Ce target are, de latră ca zmintitul? Ce oră o fi "dincolo"? "Privită din spate, orice femeie seamănă Cu o mașină de scris". Aurel Dumitrașcu duminică, 24 noiembrie, 2002 Nu mă pot ține de promisiune: să notez în jurnal, zilnic. Poate pentru că specia asta, a jurnalului, e una mutantă. Poate pentru că mi-e din ce în ce mai limpede că n-avem ieșire spre normalitate. Că n-am ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt mereu aceleași, manifestarea lor e alta. Cine e Aspida, am întrebat, și cum poți întâlni privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]