2,300 matches
-
țăran n-a avut o sete puternică de viață, de i s-au înscris pe față toate umilințele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrîngerile. Oricâte rezerve de viață ar dovedi el, impresia nu este totuși a unei prospețimi biologice. O existență subterană este ființa lui și mersul lui lent și gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Sîntem un neam care-am ieșit din văgăuni, din munți și din văi. Am privit cerul din umbră și-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cum la un popor întîrziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă într-o mare seriozitate a spiritului grațiile și ironiile inteligenței, încît pentru un ochi nesensibil la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși să ne imaginăm stilul naiv al culturilor, în albastru de Fra Angelico, deoarece naivitatea presupunând originarul, implică un întreg complex de izbucniri primitive și bestiale. Decât, bestialitatea este, în această epocă, iresponsabilă și afectează mai repede un caracter de prospețime. Și apoi, etica naivității este biologia. Că n-am cunoscut deliciile naivității, ca o perioadă de cultură, este o dovadă în plus c-am vegetat la marginile istoriei și că o condiție unică definește tragedia noastră. Țăranul român e mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în comunitate; decadența lor nu poate însemna decât emanciparea din ea. Diferențierea progresivă pe toate planurile le îndepărtează de la sâmburele lor și, abstractizând ceea ce este suflet și destin, le îndrumă spre spirit și inteligență. Nu se poate concepe comunitate fără prospețime biologică. De aceea, ethosul comunitar se compromite în maturitatea biologică a unui popor. Perioada gotică a lumii moderne, caracteristică țărilor germanice, iar dintre cele romanice, în special Franței, a fost aceea care, reprezentând o primăvară de cultură, s-a realizat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiect oarecare, să-i spunem pur și simplu "iată o pasăre!" pentru ca imaginea sugerată prin cuvîntul experimentatorului să și devină o halucinație. Așadar, între ideea unui obiect și halucinația obiectului nu există decît o diferență de grad"131. Există multă prospețime într-o astfel de declarație și prea multă claritate pentru un fenomen atît de obscur asupra căruia avem din ce în ce mai puțin o certitudine. Dar, în sfîrșit, trebuia să o prezint, căci se va vedea că hipnoza inspiră toată psihologia mulțimilor. Ea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vedere, Henry rămâne avocatul pluralității: Viața nu-și dictează monodic regulile într-un sistem închis de reprezentări, ci, dimpotrivă, precum vântul, suflă unde vrea. Pentru că Viața se consumă în oficiul perfectei gratuități, Michel Henry o descoperă pretutindeni, în noutatea și prospețimea sa insulară 1. Mai degrabă decât un protocol steril al unei reflecții convenționale - durabilă prin ideologie, sterilă prin mimetism - filozofia lui Henry probează transparența proprie gândurilor esențiale. Având o natură poetică și o articulare spontană, în țesuturi de germinație solidare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri”. Iar acest „dincolo” e ținutul (evocat și mai tîrziu În creația sa) copilăriei ca spațiu al existenței fruste, elementare, păstrînd ceva din prospețimea unor „priveliști” ale lui Fundoianu: Vino, vom merge la Soveja În munți. Acolo, trecutul meu ca Într-un cufăr vechi o haină albă. Zarea e cu brazi și pe sînul munților oile - salbă. Peste priveliște, sufletele au să ni se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oscilează ca un compartiment În transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare) În sfera poeticului a unor date ca și banale În orice civilizație modernă, devenite Însă insolite În raport cu depozitul de convenții moștenit și conferind astfel o nouă prospețime imaginii. Observația e valabilă pentru registrele cele mai diverse ale liricii. „Discursul amoros”, mai vechea odă erotică se poate transforma În felul următor, printr-o acumulare de imagini specifice evului mașinist, sugerînd simultan comuniunea cuplului și intima relație eu-univers: Sunt
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În ospățuri”, „prin carnea În descreșteri se deslușesc omături” etc.), În care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează În suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis În părul rotund În șerpuire pe braț ca rădăcini surîsul cercuiește În aer un profil și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații În care, În chiar miezul acesteia, mai poate fi Întîlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, Într-un specific regim al interferenței regnurilor, punînd Într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, Între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar cîteva propoziții din Odobescu promit instalarea Într-un peisaj plin de culoare și prospețime. Cum s-a observat Însă, „n-avem de-a face cu pasteluri” propriu-zise. Paralel cu Stephan Roll din Poeme În aer liber, Voronca nu face poezie descriptivă În Înțeles tradițional: el remodelează spațiul natural În sensul unor Înscenări, transformînd totul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
altă țară Aceeași te află GÎndul sprinten Și eu te port cum o calfă Își duce meșteșugul pretutindeni — nu mai este cel frapant-modernist, purtînd reliefurile noii civilizații, ci unul al naturii eterne, ce se oferă privirii și fanteziei cu o prospețime originară. Este, Înscrisă În registrul magiei muzicale a verbului, lumea din Plante și animale ori, Înaintea ei, a imnurilor și odelor elementare din Ulise. Încît ne aflăm iarăși În interiorul unei serii de amețitoare, feerice variațiuni pe tema fundamentală a comuniunii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu dimineața pe stradă...”), prezența „visătorilor” (corespondenți ai Poetului) care „În piețele mici... stăteau la soare pe bănci, ca niște
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În acest cadru elementele spectaculare sînt, În mod firesc, numeroase. O generală dispoziție ludică pare să anime Întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugînd dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sînt termeni ce intră foarte adesea În ecuația imaginii, ilustrînd registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă În modelarea spațiului exterior (În ultimă instanță
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
echivalat Într-o Întinsă serie metaforică: oglinda (atît de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos În care imaginea eului și imaginile lumii se pot Întîlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberîndu-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate spune că nu există figurație mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
supusă la proba stoarcerii. Dar buretele reușește totdeauna, iar portocala niciodată: căci celulele ei s-au sfărmat, țesuturile ei sunt sfâșiate. În timp ce doar coaja își recapătă molatec forma datorită elasticității sale, un lichid de ambră s-a răspândit, întovărășit de prospețimi, de parfumuri suave, desigur, dar adesea și de conștiința amară a unei expulzări premature de sâmburi. Trebuie oare să ne hotărâm pentru unul dintre aceste două moduri de a suporta cu greu opresiunea? - Buretele e numai mușchi și se umple
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie mai mare, posibila În ordinea scriiturii: sentimentul informului și, simultan, imperios, nevoia de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sau alte patimi demne de o inimă bărbătească!), contestația, zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este contestația de după consumarea crizei erotice. O izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire sau bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de grații obosite din cauza abundenței. Obiectele Își pierd vigoarea matinală, farmecul prospețimii. Privirea le Învăluie complice, privirea le adoră și, cum ziceam, le corupe prin exaltarea forței lor de a străluci. Lingușirea este arma lui Bolintineanu. Nu umilința, nu penetrația, nu efortul de cuprindere filozofică, nu veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea excesivă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cel mai citat În carte), principala „metodă” a lui Eugen Simion rămîne și aici talentul. Se poate vorbi de aceea În legătură cu volumul de care ne ocupăm nu numai de „ora tîrzie” a exegezei, ci și de matinalitatea ei, de „dimineața” prospețimii impresiilor culese din recitirea unor texte vechi. În fine, ceea ce contează În critică sînt nu atît metodele, cît rezultatele. Iar rezultatele sînt În noua carte a lui Eugen Simion strălucite. Analize și interpretări de o excepțională finețe se concentrează adeseori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce soarele apunea de partea cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arată întemnițatului. Lumina stării de libertate e curată, ca și cum ai bea de-a dreptul din izvor. Cu buzele lipite de pânza apei, precum cerbii. Stropi răcoroși îți sar pe obraz, îți treci mâinile umede prin păr, încerci o senzație de prospețime. Lumina din temniță e ca și cum ai bea dintr-un chiup nisipos ; o apă zgrunțuroasă și sălcie. Ca și apa, lumina poate fi curgătoare ori stătută, limpede ori sălcie. Ca și apa, n-are gust, dar poate fi gustoasă... În închisoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]