1,395 matches
-
a masca emoția profundă. Ieșit din biroul lui Mateianu, Mihai nu se poate gîndi decît la asta. Parcă se și vede pe sine cu un sfert de veac în urmă, cînd o altă adolescentă, colegă de clasă cu el, fiica protopopului din Tîrgușor, i-a pus în geantă, în ziua cînd s-a terminat trimestrul doi, un roman de Jules Verne, De la Pămînt la Lună, cu o dedicație simplă, prietenească. Toată vacanța de primăvară, cît a săpat în grădină, la vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întîi el, pentru că femeia aceea, cu capul brumat încă din tinerețe, l-a iubit sincer tristețea mare-i că-și dă seama abia acum! Dar, la rîndu-i, a iubit el vreodată sincer? Afară, bineînțeles, de colega lui de clasă, fiica protopopului... Fără Teona, cum ar fi evoluat relația lui cu Liliana ? Dar ar mai fi existat o Liliană?! Iar Ana, fără existența Teonei, ar mai fi apărut în viața lui la momentul oportun? Căci ar mai fi existat un moment oportun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
interesul papismului să capete în puterea lor Valachia și s-o înstrăineze de patriarhatul ecumenic, precum o încercase aceasta în Moldova cu oarecare succes. Spre a lupta cu dânșii și a-i respinge, patriarhul Antonios și-a pus ochii pe protopopul [... ] Petru, originar din Moldova, pe care-l trimise-n Valachia până ce se va restabili orânduiala, și anume până la întoarcerea mitropolitului {EminescuOpXIV 186} legiuit care plecase între acestea la Tîrnova; deci pentru atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
protopopul [... ] Petru, originar din Moldova, pe care-l trimise-n Valachia până ce se va restabili orânduiala, și anume până la întoarcerea mitropolitului {EminescuOpXIV 186} legiuit care plecase între acestea la Tîrnova; deci pentru atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop Petru cu gestiunea mitropoliei din Valachia și i-au poruncit mai cu samă ca să caute a destitui pe episcopii mincinoși cari petreceau acolo, pentru a se putea ridica deasupra poporului și principelui țării escomunicarea ce se rostise asupra lor. Între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patriarh, nici de sinodul lui, ba nu vrură să se retragă din demnitatea și puterea uzurpată nici atunci când mitropolitul în drept îi destitui și aruncă asupra lor anatema. În zădar s-adresă Ștefan Vodă c-o scrisoare proprie, trimisă prin protopopul Petru la patriarh cu rugămintea ca să recunoască pe acei episcopi neîndreptățiți. La o asemenea cerere, zicea răspunsul, nu se poate da deloc învoire, fiind anticanonică, în contra bisericei și nedreaptă; pentru notoria lor violare a bisericii și netăgăduita scandelă sufletească, episcopii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana protopopului Petru. Episcopii Iosif și Meletie fură chemați să vie înaintea sinodului spre a-și cere în persoană iertare de la el, căci numai în acest mod o mai pot căpăta. Cu toate că Petru nu prea voia de la început, dar în urmă tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu escepția numai a hirotoniei diaconilor și preoților, lucru la care trebuia să puie pe cel mai apropiat episcop sau mitropolit din vecinătate. {EminescuOpXIV 199} Vodă, clerul și poporul se supuseră la ceea ce nu se putea evita, primiră pe întorsul protopop Petre cu toată supunerea ca pe un exarh, îi dădură toată cinstea și ascultarea, căpătară în acest chip atât iertarea cât și restabilirea încurîndă a administrației bisericești normale, care îndealtfel nu se putea ajunge decât sub forma unui scaun metropolitan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea în curtea bic-ericii, ca o amintire a unei vieți de cinste și sârguință, și vrednic urmaș al fostului subprefect din vremea revoluției și domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul în ziua când bătrânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras și moartea, urmată la câteva luni după nunta unicei sale odrasle... Domnișoara Maria, de altfel, își binemeritase norocul. Fusese fată cuminte, așezată, fără fumuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în viața lui Apostol sosirea tatălui său. Peronul gării era înțesat de oameni, domni și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repezit la micul Apostol, l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început să plângă și să se zvârcolească în brațele străinului care, ascultând acum discursul protopopului, încerca să-l ostoiască și-l legăna ușor. În cele din urmă Bologa, fiindcă micuțul răcnea din ce în ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, îl trecu enervat în seama doamnei Bologa, care se împurpurase de rușine și de emoție. În brațele ei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
său în casă. Ii rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin venit anume să-l terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acasă, și uneori cu protopopul Groza care, fiind văduv, se înviora în tovărășia copilului blând și inteligent. Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord că e nevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hotărâră să pună pe Apostol să zică "Tatăl nostru", într-o duminică, în cadrul sfintei liturghii. Făcură pregătirile în mare taină, ca să nu prindă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
genunchi, împreună mâinile... Peste o clipă glasul lui subțire ca un fir de mătase albă fâlfâia în tăcerea înecată de respirații, se ridica spre tavanul înstelat, se coborî printre sutele de oameni... Ochii lui văzură la început, în altar, pe protopopul Groza zîmbindu-i cu blândețe și încurajîndu-l; pe urmă însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh... Apoi, tocmai în clipa când se închina, la încheierea rugăciunii, se deschise deodată cerul și, într-o depărtare nesfârșită și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
albaștri erau ca două izvoare de lumină. ― Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de plâns. Vedenia lui Apostol dădu prilej la oarecare controverse în casa Bologa. Protopopul și d-na Bologa credeau cu tărie că bunul Dumnezeu, printr-o grație deosebită, a arătat astfel calea pe care trebuie să meargă băiatul în viață; avocatul, dimpotrivă, căuta să le documenteze că toată "minunea" e numai rezultatul exaltării religioase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lor neostoite, îl obosiră repede. Dar apoi peste ele se înălță, ca un steag biruitor, dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza care, amintindu-și arătarea cerească de odinioară, doreau să-l îndrepte spre cariera preoțească. Apostol însă nici nu voia să audă de teologie. Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și poate alege o carieră bazată pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa încremeni. Marta i se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi o soție potrivită pentru Apostol. Încercă să se împotrivească. Chemă iarăși într-ajutor pe protopopul Groza. Toate în zadar. Logodna se făcu, fără ceremonie, în familie, stabilindu-se însă că nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, după logodnă, sosi în Parva un locotenent de vânători imperiali
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor! Trimise îndată după protopopul Groza și împreună căutară să-i scoată din minte gândurile nesocotite. Nehotărârea lui Apostol se zvârcolea. Ieși pe stradă buimăcit și nimeri tocmai la Domșa acasă. ― Cum, tu? Speranța noastră? Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe câteva zile, că alți ofițeri capătă concedii des. Și noi avem în gazdă un maior, tare de treabă, polonez. Bietul om toată ziulica oftează de dorul familiei, că-i însurat și are șase copii... Știi, dragul mamei, că pe protopopul Groza l-au luat și l-au dus în internare prin Țara Ungurească, fiindcă Pălăgieșu l-a pârât că-i periculos pentru liniștea comunei. O, Doamne, mare-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spânzure, că ― zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai prin inimă și că, fără de inimă, creierul rămâne o biată grămadă de celule moarte. Îi era rușine însă amintindu-și că i-au trebuit doi ani de război ca să ajungă acolo de unde a pornit împotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului și ale tuturor, afară de Marta... La gât purta un medalion cu o buclă blondă și chipul unui căpșor fermecător. I le-a dat când a fost acasă, în concediu, șoptindu-i "eroule", cum de altfel îi zicea și în scrisori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
creadă că poate s-a contramandat ordinul. Inima îi ticăia de o emoție plăcută. Și, fiindcă se simțea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lungă și plină de credință, în care, pe două pagini întregi, veștejea fapta lui Pălăgieșu împotriva protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că dragostea lui, în ciuda tuturor suferințelor, n-a scăzut și de-abia așteaptă ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină. Pe urmă sublocotenentul de la baterie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă-ne... Bine însă că te-a luminat Dumnezeu și ai stat pe loc, că de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! Pățeai și tu ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa vorbeam cu toantă asta de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-a luat vorba din gură. Mai bine dă fuga și fă patul domnișorului în odaia dumnealui... În vreme ce Apostol mânca cu poftă, doamna Bologa, după câteva întrebări, la care răspunse tot ea, începu iar despre Pălăgieșu, despre greutățile gospodăriei, despre protopopul Groza... Când isprăvi masa, Apostol îi puse o singură întrebare: ― Dar Marta ce face, mamă? ― Face bine, dragul mamei, că-i sănătoasă și tânără, zise doamna Bologa puțin încurcată, ca și cum ar fi așteptat întrebarea și ar fi uitat răspunsul pregătit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]