1,318 matches
-
km pe care astronauții o denumesc 'Oceanul Cilindric'. În mijlocul acestuia se ridică o insulă acoperită cu structuri similare zgârie-norilor, pe care astronauții o numesc 'New York' datorită asemănării cu Manhattanul. La capetele navei se află "Polii" Nord și Sud. Polul Nord reprezintă prova iar cel Sud pupa, deoarece Rama accelerează în direcția primului, iar sistemul de propulsie se află în cel din urmă. Polul Nord conține ecluza lui Rama, fiind locul în care se cuplează "Endeavour". Ecluza permite accesul într-o cavitate imensă, semirotundă
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
Lexington" în cursul Bătăliei din Marea Coralilor. "Shōkaku" a fost și el avariat grav pe 8 mai 1942 de bombardierele în picaj de pe portavionul USS "Yorktown" și de pe "Lexington", care au reușit să îl lovească de trei ori: o dată la provă, spre babord, a doua oară la tribord spre capătul de la pupa al punții de zbor și a treia oară în partea dinspre pupă a suprastructurii centrale. Ca urmare a loviturilor primite, pe "Shōkaku" au izbucnit incendii care au fost însă
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
incendii care au fost însă ținute sub control și apoi stinse. Avariile pe care le-a suferit l-au silit pe "Shōkaku" să se întoarcă în Japonia pentru reparații capitale. Pe drumul spre Japonia, portavionul a luat atâta apă prin prova avariată, că aproape s-a răsturnat din cauza mării agitate, dar a menținut o viteză ridicată pentru a evita cordonul de submarine americane care îl vânau. Pe 17 mai 1942, "Shōkaku" a ajuns la Kure, iar pe 16 iunie 1942 a
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
semnalelor prescrise.O navă aflată la ancoră trebuie să bată clopotul rapid, timp de aproximativ 5 secunde, la intervale de cel mult un minut. La o navă cu lungimea de 100 metri sau mai mult se va bate clopotul la prova navei și imediat după aceea se va bate rapid gongul timp de aproximativ 5 secunde la partea din pupa a navei. O navă aflată la ancoră poate, în plus, să emită trei sunete consecutive și anume, un sunet scurt, unul
Clopot de navă () [Corola-website/Science/326560_a_327889]
-
Beagle" a fost adusă imediat în doc pentru lucrări de reconstrucție și recondiționare. Întrucât avea nevoie de o punte nouă, FitzRoy a cerut ca puntea superioară să fie considerabil înălțată, cu 200 mm la pupa și cu 300 mm la prova. Bricurile-sloop clasa "Cherokee" aveau reputația de „bricuri-coșciug”, fiind greu de manevrat și expuse scufundării. Îmbunătățind drenajul punții, pentru ca apa să fie evacuată rapid fără a se aduna prea multă la marginea bordului, puntea ridicată a făcut și ca Beagle să
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
apei. Aripile și suporții au forme hidrodinamice și secțiuni reduse, în acest fel rezistența lor la înaintare fiind mult diminuată. În timpul deplasării aripile sunt complet imersate sub apă, iar la viteză maximă numai parțial. Aripile sunt dispuse în tandem la prova și la pupa, acestea din urmă aflându-se întotdeauna în siajul celor de la prova pentru a se reduce și mai mult rezistența la înaintare. Navele pe aripi portante au de obicei drept propulsoare motoare de avion cu elice sau turbine
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
lor la înaintare fiind mult diminuată. În timpul deplasării aripile sunt complet imersate sub apă, iar la viteză maximă numai parțial. Aripile sunt dispuse în tandem la prova și la pupa, acestea din urmă aflându-se întotdeauna în siajul celor de la prova pentru a se reduce și mai mult rezistența la înaintare. Navele pe aripi portante au de obicei drept propulsoare motoare de avion cu elice sau turbine. În 1869 francezul Emmanuel Farcot, un inginer autor a numeroase invenții, depune un brevet
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
de obicei drept propulsoare motoare de avion cu elice sau turbine. În 1869 francezul Emmanuel Farcot, un inginer autor a numeroase invenții, depune un brevet care descrie o barcă echipată cu două planșe portante orizontale laterale, care se înclinau atunci când prova începea să se ridice. Primele încercări pentru realizarea unei nave cu aripi portante s-au făcut în anul 1905 când italienii Forlanini și Crocco au creat un hidroscaf cu care au navigat pe lacul Maggiore cu viteza de 70 km
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
motoare cu aburi de 250 CP, erau consolidate cu un înveliș metalic. Unul din primele spărgătoare de gheață, precum și primul cu coca metalică a fost vaporul cu abur rusesc "Pilot", construit în 1864 după planurile lui Mikhail Britnev. Nava avea prova ridicată cu 20° pentru spargerea gheții. "Pilot" a fost folosit între 1864-1890 pentru navigație în Golful Finlanda între Kronstadt și Oranienbaum, extinzând astfel sezonul de vară pentru navigație cu mai multe săptămâni. Britnev a mai construit o navă similară, "Boy
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
la șantierele navale din Murmansk. În prezent acesta este cel mai mare spărgător de gheață din lume. Spărgătoarele de gheață au etrava și bordajul întărite pentru a putea despica prin lovire învelișul de gheață. Operațiunea poate fi ușurată prin urcarea provei pe suprafața gheții. Sub încărcare, gheața cedează și nava poate înainta. Acest procedeu este îmbunătățit prin utilizarea unor tancuri de balast așezate spre provă și pupă cu ajutorul cărora se poate produce după necesitate apuparea aprovarea spărgătorului de gheață. Prin apupare
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
întărite pentru a putea despica prin lovire învelișul de gheață. Operațiunea poate fi ușurată prin urcarea provei pe suprafața gheții. Sub încărcare, gheața cedează și nava poate înainta. Acest procedeu este îmbunătățit prin utilizarea unor tancuri de balast așezate spre provă și pupă cu ajutorul cărora se poate produce după necesitate apuparea aprovarea spărgătorului de gheață. Prin apupare acesta se urcă pe suprafața de gheață iar prin aprovare presiunea crește și gheața cedează. Aceasta poate fi grăbită prin instalarea a 1 sau
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
cărora se poate produce după necesitate apuparea aprovarea spărgătorului de gheață. Prin apupare acesta se urcă pe suprafața de gheață iar prin aprovare presiunea crește și gheața cedează. Aceasta poate fi grăbită prin instalarea a 1 sau 2 elice la prova navei care trag apa de sub gheață. Pe Dunăre, înainte de al Doilea Război Mondial a funcționat remorcherul "Mântuirea", care deschidea un șenal navigabil între Brăila și Marea Neagră în special pentru cargourile prinse de ghețuri. În anul 1966 a fost lansat la
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
portul din Port Arthur fără a fi observați și au lansat un atac cu torpile împotriva crucișătorului rus Pallada (care a lovit nava la mijloc, care a luat foc, și s-a răsturnat) și Retvizon care a fost găurită în provă). Celelalte distrugătoare japoneze au avut mai puțin succes, multe dintre torpile au fost prinse în plasele antitorpilă , care au fost eficiente în apărarea contra torpilelor și au apărat navele vitale de luptă rusești. Alte distrugătoare au ajuns prea târziu pentru
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
fi salvat de către japonezi. Cuirasatul "Sisoy Veliki" a fost lovit de o torpilă în pupă și a fost abandonată în ziua următoare. Două crucișătoare blindate vechi - "Admiral Nakhimov" și "Vladimir Monomakh" - au fost puternic avariate, prima cu o torpilă la provă, iar cea din urmă prin coliziune cu un distrugător japonez. Ambele crucișătoare au fost abandonate de către echipajele lor, în dimineața următoare, "Admiral Nakhimov" lângă Insula Tsushima, unde se îndrepta în timp ce lua apă. Atacurile de noapte au pus o presiune mare
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
în Dunăre la 9 kilometri în amonte de Brăila de către șalupele " Rândunica" (rechiziționată de trupele rusești și redenumită conjunctural "Țarevici") și "Xenia" încărcate fiecare cu câte două torpile pe școndru (o tijă din lemn, lungă de 8 m) fixat la prova, pe un furchet. Acest gen de încărcătură explozivă, denumit oarecum impropriu "torpilă", era manevrat manual de către marinari, care o împingeau cu putere în copastia navei inamice. Șocul provoca explozia. Nava "Hivzi Rahman" s-a scufundat după două astfel de lovituri
Torpilă () [Corola-website/Science/322664_a_323993]
-
neamfibie numai pe uscat. Navele pe pernă de aer de tip neamfibie, ce pot evolua pe sol uscat, accidentat, gheață, sau zăpadă sunt prevăzute cu pereți laterali rigizi, perna de aer se formează între pereții laterali și structurile flexibile din prova și pupa, ceea ce reduce semnificativ pierderea de aer. Navele cu pereți laterali rigizi imerși, sau de tip neamfibie necesită un procent de 30% din puterea de propulsie necesară navelor de tip amfibie, la același deplasament. Acest tip necesită cantități mari
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
vas de cercetări oceanografice. Navei i se adaugă două catarge laterale unite printr-o punte, cu rolul unui post de observație. Aici a fost montat și un radar. Au fost amenajate noi spații pentru cabine și mai ales atașarea la prova, în lungul etravei a unei camere de observație submarină. Această cameră avea un număr de cinci hublouri pentru observație și pentru filmare subacvatică. A fost dotată cu telefon, aparat de filmat și cameră de televiziune care funcționau permanent transmițând imaginile
Calypso (navă) () [Corola-website/Science/327597_a_328926]
-
km pe care astronauții o denumesc 'Oceanul Cilindric'. În mijlocul acestuia se ridică o insulă acoperită cu structuri similare zgârie-norilor, pe care astronauții o numesc 'New York' datorită asemănării cu Manhattanul. La capetele navei se află "Polii" Nord și Sud. Polul Nord reprezintă prova iar cel Sud pupa, deoarece Rama accelerează în direcția primului, iar sistemul de propulsie se află în cel din urmă. Polul Nord conține ecluza lui Rama, fiind locul în care se cuplează "Endeavour". Ecluza permite accesul într-o cavitate imensă, semirotundă
Universul Rama () [Corola-website/Science/330855_a_332184]
-
la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Marea majoritate a soldaților (cei cu grade mai mici decât cel de caporal) au lucrat în uzinele germane sau în agricultură pentru restul perioadei până la înfrângerea Reichului. Crucea Sfântului Gheorghe peste care este supraimpus blazonul orașului Dunkerque arborat la bastonul provei este steagul „Association of Dunkirk Little Ships” și este folosit doar de ambarcațiunile civile care au participat la operațiunile de salvare „Dnamo” .
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-ar fi îndreptat navele cu prova mai mult sau mai puțin spre Nord. Sandwich a luat marea spre Nord pentru că îi convenea, iar Ducele, a cărui navă ridică ancora mai târziu, a acceptat această direcție fără să ia în considerație implicațiile ei. Singura înregistrare a vreunui
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
că Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din escadra lui De Ruyter, l-a atacat pe Sandwich în centrul Escadrei Albastre engleze. Totuși acestă situație este ușor explicată prin faptul că neerlandezii s-au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
la Medway în 1667, a executat manevra curajoasă de a-și aduce nava sa "Groot Hollandia" cu 60 de tunuri la abordajul lui "Royal James" cu 100 de tunuri și a reușit să ajungă într-o poziție de-a latul provei sale, de unde putea trage cu impunitate de-a lungul întregii punți inamice. Sandwich a vrut să abordeze inamicul, dar a fost convins contrariul de către Richard Haddock, capitanul său, pe motiv că "Royal James" a pierdut deja atât de mulți oameni
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
acestea. Ashby, pe "Victory" 100 (Blue 14) și restul diviziei sale intrară în luptă la scurt timp după, angajând corpul principal pentru următoarele 2 ore. 8pm Navele lui Shovell erau încă în raza francezilor, dar se aflau cu pupa spre prova francezilor, astfel că doar câteva tunuri au putut fi folosite de ambele părți. Din poziția sa în susul fluxului, Shovell încercă să spargă formația francezilor trimițând nave incendiare asupra lor odată cu valul mareic; intenția sa era să îl forțeze pe Tourville
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii. Armamentul secundar consta din douăsprezece tunuri jumelate L/38 de 127 mm, în șase turele amplasate simetric. Două erau amplasate în axul navei deasupra turelelor principale, una la prova și una la pupa suprastructurii, iar restul de patru turele era amplasate în colțurile suprastructurii. Armamentul antiaerian consta în 56 de tunuri Bofors de 40 mm cvadruple și 34 de tunuri Oerlikon de 20 mm individuale. Conducerea focului armamentului principal
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]