1,529 matches
-
a fiecăruia, autodafeul - cel care nu se face în piața publică, ci în „piața“ sufletului, acolo unde sufletul iese din el însuși ca să caute hrană. Cam așa crede și „preaadevăratul“ Marc Aureliu (așa-l numea Hadrian), când repetă formula: „ori providența, ori atomii“ - sau simți că divinitatea îți trimite răspuns, sau totul nu e decât praf și pulbere! Există un sport al gândirii. Iar între sporturi, cursa de alergare este cea mai filozofică. Și cursa are și ea mai multe lungimi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
interioară omogenă. Altfel spus, când curajul caută să se manifeste în acte curajoase, el exprimă în fond o stare neomogenă, fragmentată, semn al unei diviziuni care reacționează nesigur și parțial, și nu al unei integrități de fond. Cum se împacă providența și hazardul? Dacă totul ar fi providență, atunci n-ar mai fi providență. Dacă totul ar fi hazard, n-am putea niciodată ieși din el, nici ca să zicem că hazardul există, nici că nu există. Dacă totul ar fi armonic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să se manifeste în acte curajoase, el exprimă în fond o stare neomogenă, fragmentată, semn al unei diviziuni care reacționează nesigur și parțial, și nu al unei integrități de fond. Cum se împacă providența și hazardul? Dacă totul ar fi providență, atunci n-ar mai fi providență. Dacă totul ar fi hazard, n-am putea niciodată ieși din el, nici ca să zicem că hazardul există, nici că nu există. Dacă totul ar fi armonic și perfect, perfecțiunea ar fi ceva care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
el exprimă în fond o stare neomogenă, fragmentată, semn al unei diviziuni care reacționează nesigur și parțial, și nu al unei integrități de fond. Cum se împacă providența și hazardul? Dacă totul ar fi providență, atunci n-ar mai fi providență. Dacă totul ar fi hazard, n-am putea niciodată ieși din el, nici ca să zicem că hazardul există, nici că nu există. Dacă totul ar fi armonic și perfect, perfecțiunea ar fi ceva care nu poate fi nicăieri percepută, cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
alte cuvinte, ca să fie recunoscută ca perfecțiune, ea are nevoie de imperfecțiune. Sau: ca să nu mai fie nevoie de nimic, e nevoie să știi că nevoia există și, ca să poată să nu existe, ea trebuie mai întâi să fie. Iar providența nu are nevoie să se împace cu hazardul, amândouă se împletesc. Orice punct de vedere presupune atât punctul, cât și vederea, ca două lucruri diferite: cel al ochiului, strâns într-un punct; și cel al vederii, ca orizont lărgit spre
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lipit de sine, n-ar vedea nimic în afară; dar, pentru că vede, se desprinde de sine și vede ceea ce este în afara sa. Dacă n-ar exista „spre“, n-ar exista nici „în“. Dacă n-ar fi hazard, n-am vedea providența și nici aceasta n-ar vedea hazardul dacă ar fi lipit de ea, una cu ea. Așa că: vederea punctului de vedere al hazardului este providența, al cărei punct de vedere privește spre hazard. Ca și maya și nirvana. Două extreme
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exista „spre“, n-ar exista nici „în“. Dacă n-ar fi hazard, n-am vedea providența și nici aceasta n-ar vedea hazardul dacă ar fi lipit de ea, una cu ea. Așa că: vederea punctului de vedere al hazardului este providența, al cărei punct de vedere privește spre hazard. Ca și maya și nirvana. Două extreme care se privesc, fiecare de pe poziția celeilalte. Dacă ar exista definiția adevărului, ar trebui să fie ea însăși un adevăr. Dar, atunci, cum s ar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
petrece în acel „loc“, în scena acelei împrejurări, există în mod decisiv printr-un factor providențial, printr-o putere de prezență care este superioară condițiilor naturale de prezență. Acest tip de intervenție, divin, de ordin spiritual, poate converti hazardul în providență. Ceea ce deosebește literatura zisă de „acțiune“, romanele polițiste și de aventuri, de romanele care fac din acțiune o realitate superioară, este că în subiectele „de acțiune“ acțiunea nu are spirit, este întâmplătoare și nu are miză care să pună în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe la miezul nopții. Episcopul Îi lăsase răgaz cîteva zile. Mama, care se temuse de un accident văzînd că nu se Întoarce la cină, i-a trezit pe copii ca să le dea vestea cea bună: puteau cumpăra casa! Ne-o oferea Providența! Tata a murit fără să fi avut timpul să scrie o carte de care Îmi vorbise adesea cu entuziasm și căreia voia să-i dea titlul O casă În Provența. Dacă n-am fi fost certați și dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
televiziune să mă lase să torn un documentar asupra unui subiect ales de ei. Mai bine l-aș fi ascultat pe chelnerul acela de cafenea. Pe Croazetă, la cîțiva metri de Cazinoul municipal unde tata, abandonîndu-se În chip necondiționat divinei providențe, cîștigase banii care Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul să stau la taclale cu un om bătrîn pe care soarta mi-l scosese În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
punctuația modernă Îmi Îngăduia să dispun. Urmarea e pe măsura celor de mai Înainte: „Căsătoria asta, atît de apropiată și deja atît de Îndepărtată! Am asistat la ea Încordat și cred că eram livid. Căsătoria, ce aruncare de zaruri În providența lui Dumnezeu! Astăzi, zarurile se rostogolesc!“. Mereu aceeași dramatizare excesivă! În loc să semnaleze sobru: „Fiul meu se căsătorește“, el scrie: „Aceasta e intrarea fiului meu În taina iubirii“, de parcă ar fi fost vorba de un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata, care ar fi putut descoperi aici o mină de comparații, nu semnalează acest lucru În nici o carte. Preferă să dea cu zarul despre providența lui Dumnezeu. Preferă să fie livid și Încordat. Culmea e că acest text despre căsătoria mea a fost reprodus În două ziare - un cotidian din Lille și un altul din Marsilia - atunci cînd a murit tata. Textul ăsta, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți mai bine. „Numele tatălui dumitale strălucește pe firmamentul literelor...“. La vremea respectivă, fraza mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil că mi-a citit perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc lui Dumnezeu, providența a binevoit să mă Înzestreze cu potența și forța virilă a unui taur de Miura. Mă refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fierbinte și mintea rece. Codul seducătorului. Fermín se pregătea să-mi detalieze particularitățile și aspectele tehnice ale artei seducției, cînd sună clopoțelul de la ușă și l-am văzut intrînd pe prietenul meu Tomás Aguilar. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine atâta timp cât mai trăiesc și eu pe lume! Ai auzit? — Am auzit. Prințul roși într-un asemenea hal, încât nici nu se putea uita în ochii Lizavetei Prokofievna. — Asta să-ți intre în cap. Te-am așteptat ca pe însăși Providența (nu meritai tu asta!), udam noaptea perna cu lacrimile mele - nu după tine, scumpule, nu-ți fă griji, am eu altă durere a mea, care-i veșnică și mereu aceeași. Dar uite de ce te-am așteptat cu atâta nerăbdare: încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că altfel nu poate rezista? În consecință, cine și pentru ce mă poate judeca? Voia dumneavoastră, dar toate astea sunt imposibile și nedrepte. Însă niciodată, chiar împotriva dorinței mele, nu mi-am putut imagina că nu există viață viitoare și providență. Cel mai probabil e că ele există, dar că noi nu înțelegem nimic din viața viitoare și din legile ei. Dar, dacă asta e așa de greu și chiar absolut imposibil de înțeles, atunci eu voi fi cel care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
desigur, prințul e de acord cu ei, că tocmai aici e nevoie de ascultare, că trebuie să te supui fără să cârtești, doar din bună-cuviință, și că pentru blândețea mea voi fi negreșit răsplătit pe lumea cealaltă. Înjosim prea mult providența, atribuindu-i concepțiile noastre, de ciudă că nu o putem înțelege. Dar, iarăși, dacă ne e imposibil s-o înțelegem, atunci, repet, e dificil și să dai socoteală pentru ceea ce omului nu-i e hărăzit să înțeleagă. Și, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne e imposibil s-o înțelegem, atunci, repet, e dificil și să dai socoteală pentru ceea ce omului nu-i e hărăzit să înțeleagă. Și, dacă-i așa, cine o să mă judece că n-am putut înțelege adevărata voință și legile providenței? Nu, mai bine să lăsăm religia deoparte. De fapt, ajunge. Când vei ajunge la aceste rânduri, cu siguranță soarele va răsări, «va răsuna pe cer» și o forță uriașă, incomensurabilă se va revărsa în toată împărăția lui. Fie! Voi muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rândul lui Kostea Lebedev. Burdovski a plecat. Așa că, prințe, culcați-vă; noapte... Ba nu, zi bună! Numai să știți că sunt uimit! — Firește... toate astea... Nu, prințe, nu; sunt uimit de Confesiune. Mai ales de pasajul în care vorbește despre providență și viața de apoi. Este acolo o idee gi-gan-ti-că! Prințul îl privi blând pe Kolea, care, desigur, nu intrase decât ca să discute cât mai repede despre ideea gigantică. — Dar principalul, principalul nu e doar ideea, ci întreaga situație! Dacă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el cu un zâmbet acru. — Ai pierdut patru sute de ruble? Îmi pare rău. — Mai ales pentru un om sărman, care trăiește cinstit din munca lui. — Desigur, desigur; cum așa? — Din pricina vinului. Mult stimate prinț, am venit la dumneavoastră ca la providență. Suma de patru sute de ruble în argint am primit-o ieri la ora cinci după-amiază de la un datornic și m-am întors aici cu trenul. Portofelul îl aveam în buzunar. Schimbându-mă de tunică și îmbrăcându-mă cu redingota, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar cazuri ciudate: din pricina dorinței de originalitate, câte un ins cinstit e chiar gata să facă o faptă mârșavă; se întâmplă chiar că vreunul dintre acești nefericiți nu numai că e cinstit, dar mai e și bun la suflet, este providența familiei sale, întreține și hrănește prin munca lui chiar oameni străini, nu numai pe ai săi. Și ce credeți? Toată viața nu se poate potoli! Nu-l potolește și nu-l liniștește câtuși de puțin gândul că și-a îndeplinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
17 ani În obscuritatea unor scopuri comuniste, hotărât să lichideze un șantaj. DECLAR URMĂTOARELE: Am dedicat cu două decenii În urmă, În 1968, În presa scrisă, un poem În acrostih secretarului general al PCR, pe atunci când mi se părea că Providența ne-a trimis un erou izbăvitor În consens cu popoarele Europei. În cartea ,,Omagiu” editata prin anii ’78-80, la pagina 307, sub numele meu, apare un cuvânt de laudă În favoarea aceluiași personaj. Este o substituire. Rog În mod deosebit pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tot cu el. Acum vreo trei ani, când l-am întâlnit ultima oară, mi-a arătat lista și mi-a zis: „Vezi, din toată lista numai ăsta a rămas, dar și ăsta are cancer!”. C.Ș.: Îi pedepsise pe toți providența? A.B.: Da, voise să-i pedepsească el, dar providența i-o luase înainte. Mi-a povestit cum a vrut totuși să-l pedepsească pe acest activist, Rusu. Umbla mereu prin pădure, pe bicicletă, prin locurile prin care știa că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
întâlnit ultima oară, mi-a arătat lista și mi-a zis: „Vezi, din toată lista numai ăsta a rămas, dar și ăsta are cancer!”. C.Ș.: Îi pedepsise pe toți providența? A.B.: Da, voise să-i pedepsească el, dar providența i-o luase înainte. Mi-a povestit cum a vrut totuși să-l pedepsească pe acest activist, Rusu. Umbla mereu prin pădure, pe bicicletă, prin locurile prin care știa că circulă Rusu. Voia să-l întâlnească singur și să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]