8,957 matches
-
Ungureanu, de asemenea Cărțile paralele , binevenitul exercițiu de literatură comparată practicat de Elisabeta L ă s c o n i , eseul lui Virgil Nemoianu despre alternative și variante ale iluminismului modernizat, dialogul lui Marin Drăghici cu colegul său de redacție, prozatorul Florin Toma. Ei, dar să ne oprim aici din răsfoirea revistei, altfel vom ajunge să cităm întreg sumarul. O revistă din provincie neprovincială La Piatra Neamț, cu sprijinul Consilului Județean și sub egida Uniunii Scriitorilor, apare ANTITEZE, revistă de literatură și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
cine amenință ea cu darda împenată... Trămite ea oare în câmpii etolici pe mistrețul uriaș...?” etc. Odobescu, mare iubitor și cunoscător de artă din toată Europa, descoperise un principiu pe care îl regăsim abia peste o jumătate de veac la prozatorii anilor douăzeci: valoarea simbolică a unui obiect, respectiv a operei de artă, care închide sugestia unor multiple virtualități. E suficient ca ele să fie evocate în fața cititorului, cu economie de mijloace, pentru a crea un câmp relativ bine definit, dar
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
a se fi încheiat. Când îi citesc, îmi dau seama cât de departe sunt de aceste modele mereu vii. Exerciții de imaturitate e parte a unui proiect cultural perfect articulat, în care cele două identități literare ale autorului — eseistul și prozatorul — coabitează cu grație. Livius Ciocârlie e inventatorul unui sub-gen critic în care acutele sensibilității subiective se înfruntă la baionetă cu ideile „culturii mari”. Aparent lipsit de mijloace (doar Lucian Raicu, în critica noastră, a mai fost capabil să mimeze cu
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
a menținut structurile represive și eficacitatea ideologică. Prin evocarea destinului protagonistului, Dinu Pădureanu, temperament revoltat, fost deținut politic, arestat în anul 1974, ca „dușman al poporului”, în timp ce era inginer stagiar pe un șantier, din cauza temperamentului rebel, și eliberat în 1986, prozatorul reușește să expună, într-un desen veridic, relieful unei lumi contradictorii, greu de surprins într-o singură dimensiune sau modulație ontică. Jocul perspectivelor temporale, cu imersiuni într-un trecut demonizant și cu reveniri în prezentul convulsiv, este semnificativ pentru capacitatea
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
reușește să expună, într-un desen veridic, relieful unei lumi contradictorii, greu de surprins într-o singură dimensiune sau modulație ontică. Jocul perspectivelor temporale, cu imersiuni într-un trecut demonizant și cu reveniri în prezentul convulsiv, este semnificativ pentru capacitatea prozatorului de a circumscrie în perimetrul narațiunii experiențe și momente ale epocii comunismului. Ilustrative sunt experiențele carcerale de la Pitești, Aiud sau Rahova, surprinse cu pregnanța notației brutale, neconcesive, lipsite de orice urmă de idealizare. Modul în care Alexandru Nicolae Margine, torționarul
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
aceea, încărcătura formulărilor este locuită de cele mai îndrăznețe asocieri lexicale care jubilează, totuși, în cămașa lor de forță, pentru a da o coerență, un sens și o cursivitate întregului ansamblu epic. În permanență, poetul „de ieri” dă un ajutor prozatorului de astăzi. Fie și atunci când pe tabla de șah se găsesc termeni deveniți concepte. Iată-l, substituit pe autor, când Maestrului, când lui însuși, în postura de ucenic iscoditor, în perspectivă... discipol calificat. Postura de joc dublu îi aerisește exprimarea
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
-și alcătui antologia, ori tocmai fiindcă am semnalat-o, se cuvine s-o și explicăm. Deci, ar fi vorba și de includerea unor schițe, profiluri, note de jurnal - din perioade trăite înainte de ’89. Poetul intersectează, nu de puține ori, fraza prozatorului. Iată că în răstimpuri își recheamă iubirile trecute prin candoarea vârstelor. Câte o figură de stil stăruie neliniștitor chiar și când titratul scriitor se întoarce în timp cu deferență și galanterie de franțuz (Vezi Încheiere la un urcuș serafimic, text
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
încât se poate alcătui un puzzle în culori vizibil stilizate, ca să intrăm în arborescența lexicului folosit de autor. Deducem, fără drept de apel, că Ioan Lascu se afirmă ca un mărturisitor al transferurilor existențialismului prin furcile caudine ale suprarealismului. Pledoaria prozatorului, prin întreg ansamblul, este pentru formularea concentrată, fiindcă doar atunci, crede autorul, se exprimă idei, gânduri nobile de sorginte filosofică. În cazul acela, descrierile de peisaje din preajma munților trebuie să fie sobre, demne cu măsură, nu languroase fără ținuta de
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
a fi o frescă. Războiul nu e privit ca un vast câmp de operațiuni. Despre strategia și tacticile gândite departe de tranșee, cu harta Europei sau, după caz, a unei zone mai restrânse în față, nu ni se spune nimic. Prozatorul a optat pentru o narațiune simplă, scurtă (123 de pagini), cu număr de personaje redus la cinci camarazi de pescuit și de cafenea despre care vom ști ce li se întâmplă, dar foarte puțin din ce gândesc, ce simt; cinci
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
rămâne valabilă și se poate preda chiar și astăzi. O privire liniștitoare asupra stării literaturii În ARGES (nr. 2), Dumitru Augustin Doman îi adresează o întrebare în două trepte lui Gheorghe Grigurcu: plecând de la tirajele cărților românești în abruptă diminuare, prozatorul e curios să afle dacă e vorba de o criză a lecturii, a cititorilor și dacă aceasta atrage după sine și o criză a receptării critice. Răspunsul criticului e liniștitor. „Acum tirajele cele mai generoase le au, așa cum știm cu toții
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
pe lângă poemul de pe prima pagină al lui Eugen Suciu („... drumul mâinii până la pahar e un vers de necitit// pe la mese/ viața se sfărâmă între degete cuvinte buimace...”), am reținut și articolele semnate de Radu Aldulescu și Ioan Groșan. Amândoi sunt prozatori și amândoi, iată, citesc și scriu despre cărți ale altora. Aldulescu - despre poezia lui George Izbășescu, iar Groșan - despre Stăpânul spaimei, romanul recent publicat de Cornel Ivanciuc. Această practică a celor cei doi prozatori, de a fi atenți la cărțile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
Aldulescu și Ioan Groșan. Amândoi sunt prozatori și amândoi, iată, citesc și scriu despre cărți ale altora. Aldulescu - despre poezia lui George Izbășescu, iar Groșan - despre Stăpânul spaimei, romanul recent publicat de Cornel Ivanciuc. Această practică a celor cei doi prozatori, de a fi atenți la cărțile (și reușitele!) colegilor lor de scris, este o atitudine ce merită să fie semnalată și lăudată. Păcat că în Luceafărul de dimineață întâlnim iarăși o neglijență care sare în ochi: cronica lui Groșan e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și moartea permanenta sabie a lui Damocles deasupra fericirii, omul își petrece cele în jur de 30.000 de zile sub semnul acestor două încercări. Poeții, dramaturgii, dar mai ales prozatorii lumii au ca teme predilecte dragostea și moartea. Volumul de versuri al “dârzei” doamne Livia Nemțeanu-Chiriacescu este intitulat chiar “De dragoste și de moarte”. El debutează cu cel mai original poem de dragoste trăită fizic, aproape carnal, exprimat frust, scris
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
imagini ale grotescului , neevitând nici duritățile. Imaginea mâinii cu degete rășchirate ieșind dintre gunoaie este emblematică pentru această reprezentare a vieții care face mult loc etalării cruzimilor. Un realism rareori îmblânzit de compasiune, aceasta e nota dominantă în care scrie prozatorul, în reprezentări care nu ocolesc sordidul, imaginile descompunerii. Dacă e să îl asociem pe Vosganian unui clasic al literaturii noastre, acest clasic este Hortensia Papadat-Bengescu, cu al său realism al necruțării, astfel cum îl cultiva în scrierile ei de la începutul
Realist și simbolic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2762_a_4087]
-
în original, Kompromiss, 1981). Iar în 2012, aceleași oficii de critică literară le-am aplicat volumului de schițe, nuvele și povestiri, intitulat Gea mantanul (în original, Cemodan, 1986). Cartea a apărut sub aceeași semnătură a traducătorului și cu același titular, prozatorul Serghei Dovlatov. Îmi vine extrem de greu să înțeleg pe unii scriitori ai emigrației, indiferent de naționalitatea pe care o repre zintă, cum ajung în SUA sau în orice țară occidentală, mai ales a Europei, privesc înapoi cu mânie. Fierul roșu
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
identic ca seninătate; iată oameni ce emană bunătate și empatie în orice configurație. Asta nu înseamnă, totuși, că scriitoarea aprobă, atunci când e cazul, inadvertențele din texte sau nepotrivirile orbitoare. Într-un singur loc din cea mai recentă carte, și drumul. Prozatori contemporani, Irina Petraș semnalează hotărâtă ceva ce nu-i place. Semn că cititorul chiar trebuie neapărat să țină seamă de avertizare. Si are dreptate: „Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
reprezintă sinteza comentariilor Irinei Petraș pe marginea prozei contemporane, cu mizele personale, dar fără ierarhizări. O listă egală, de luat în seamă. Se regăsesc aici, cu minime modificări, eseurile din Divagări (in)utile. Viață și literatură (2012), iar portretele de prozatori sunt, de asemenea, reluate, în totalitate sau parțial, din cele două tomuri de Literatura română contemporană (35 din O panoramă - 2008 și (aproape) cealaltă jumătate din Prelungiri - 2010). Unele, datate după 2011, apar prinse prima dată în volum. Voi aminti
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
din Banat În DILEMA VECHE (nr. 523, 20-26 februarie), Daniel Vighi, evident, un inițiat în detaliile etnice ale Banatului de baștină, demontează cu farmec un mit, acela al neamțului care, adevăr bătut în cuie, sfințește locul. Să-l ascultăm pe prozatorul timișorean: „Unul dintre clișeele românilor este acela al neamțului civilizator. Nimic mai fals! O fi fost maistorul Rauschtetter, henteșul din satul Parța, bun măcelar (pentru neștiutori: asta înseamnă henteș!), dar paznicul Kalmann, de pe vremurile lui Gheorghiu-Dej, comunist de nădejde și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
cred că n-aș fi în stare să intru în starea de grație fără a fi protejat de zidul de sunete!”, mi-a răspuns criticul. Mai mult încă mă derutează cei care reușesc să scrie în locuri publice. Un talentat prozator stabilit în Elveția spunea că absolut toate cărțile lui au fost redactate în cafenele din apropierea casei unde locuiește. Un altul, romancier de perspectivă, mi-a povestit că tocmai precaritatea și imprevizibilitatea unui bar din centrul Timișoarei îl ajută să ajungă
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
dedicate unor Ion Pillat, B. Fundoianu, Mateiu I. Caragiale, Ibrăileanu sau Camil Petrescu). În ce-l privește pe primul, Răzvan Voncu face un adevărat tur de forță detectivistic, inventariind o sumedenie de erori de informație pe care, voluntar sau nu, prozatorul le instilează în romanele sale. Unele țin de datele istorice, altele (detaliu cu totul frapant !), de competența oenologică. La p. 329, Răzvan Voncu indică, în Zodia Cancerului... o contradicție spectaculoasă, Sadoveanu vorbind acolo despre un vin roșu de Cotnari. Or
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
că oenologia e un domeniu cu reală „morgă” a valorii). Nepriceperea simulată de Sadoveanu lasă locul unui dezinteres global. Poeții (Nichita Stănescu, Sorescu, Dimov, Doinaș) pot fi apologeți ocazionali ai vinurilor, dar meritul de oficianți ai acestui cult le revine prozatorilor (Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Ion Băieșu). Ultimii doi ilustrează situații-limită: cel dintâi, prin ritualismul care acoperă esopic o exasperare; cel de-al doilea, prin priza la real care-i transformă scrisul într-un imens reportaj al
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
1896 - A apărut, la București, sub direcția lui Alexandru Macedonski, ziarul “Liga Ortodoxă”, în paginile căruia au debutat Tudor Arghezi și Gală Galaction 1897 - A apărut la București “Revista modernă”, bilunar științific, literar și sportiv 1912 - S-a nascut poetul, prozatorul și traducătorul Ștefan Popescu. (m. 16 ianuarie 1995) 1915 - În contextul evoluției nefavorabile a situației de pe câmpurile de luptă, în timpul primului război mondial, puterile Antantei au declarat că acceptă cererile Guvernului român în privința teritoriilor românești din Imperiul Habsburgic și au
Semnificaţii istorice pentru 20 iulie () [Corola-journal/Journalistic/22336_a_23661]
-
autor, traducere în limba germană de Aranca Munteanu. Trimisul nostru special a apărut la Polirom în două ediții (2005, 2014) și mai este tradus în franceză, spaniolă, italiană, slovenă, maghiară și croată. Cine este Florin Lăzărescu Florin Lăzărescu (n. 1974), prozator și scenarist ieșean, este absolvent al Facultății de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza", Iași (1998). A mai publicat la Polirom romanul Ce se știe despre ursul panda (2003) și volumul de povestiri Lampa cu căciulă (2009). Coautor, împreună cu Lucian Dan
Export de cărți în China. Vezi cui aparține primul roman by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/22652_a_23977]
-
N C R I S T E A ( R O M Â N IA ) D Lestine iterare experimentase, la sugestia lui Ruben, bolnave” și le denumește „momente de„vis” funcții malefice, Ruben încercând împrumutând nemurirea umbrei pentru o luciditate retrospectivă”. Prozatorul să vândă iadului sufletul călugărului Dan a construi o lume numai după voința lui. insistă populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
al unui maestru de construcție romanescă, cu o deplină stăpînire a mijloacelor. Capitolele sunt nuclee narative acribios construite de un autor perfect stăpîn pe mijloacele sale. Descrierile, siguranța dialogurilor, fastul imaginativ, viziunea cinematografică oferă lectorului senzația de bine și frumos. Prozator adevărat, Val Andreescu este un portretist sans peur et sans reproche, care are nevoie doar de cîteva tușe pentru realizarea personajului. Astfel, acest al treilea roman ai ciclului întregește portretul lui Ștefan Giroveanu, personajul principal și atît de complex, om
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]