1,484,817 matches
-
rămăsese doar credința, nu în viața de dincolo. Nu în biserica în sine. Ci în convenția liniștitoare însoțind stingerea vieții că așa trebuie să fie și că altfel nu e cu putință, neavând încotro... Un hiperinteligent trăind comod din ura publică... Les gens sont de feu pour le mensonge et de glace pour la vérité...Uitat autorul. (Oamenii sunt de foc, la minciună, și de gheață fiind vorba de adevăr.) T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
care l-au crezut corupt și/sau nebun, conced că, totuși, omul e un mare talent și un mare caracter. Una peste alta Cristian Tudor Popescu este un gazetar cinstit, foarte pasional și deloc sensibil la ipocriziile și pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decît să-l luăm așa cum e, iar scrisul său, care trebuie judecat într-o ordine morală, dincolo de interesele conjuncturale și jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar și atunci cînd judecățile autorului sînt greșite. De aceea
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
Și nu s-a mai afișat cu Adrian Năstase, cînd acesta declara că așteaptă numărarea voturilor și mai poza în viitorul președinte al României. Din cîte știu, rezultatul de egalitate pe care l-au dat institutele de sondare a opiniei publice în acea noapte de pomină a fost un fel de time out acordat partidului de guvernămînt, dar și o soluție pentru evitarea eventualelor conflicte între susținătorii celor doi prezidențiabili. A fost o noapte în care Adrian Năstase le-a transmis
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
înfrîngere a venit fără nici un fel de circumstanțe atenuante. El nu trebuia decît să conserve rezultatele de la primul tur, în confruntarea cu Traian Băsescu. Iar asta într-un moment în care a avut de partea sa televiziunile, majoritatea ziarelor, radioul public, plus sprijinul lui Ion Iliescu în primul tur. Mai mult de atît nu se putea. Și totuși, în confruntarea unu la unu cu Băsescu, Năstase a pierdut. Omul care pînă în turul doi părea că are sub control toată România
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
Armistițiu), 1946; Publicațiile interzise până la 1 mai 1948, București, Ministerul Artelor și Informațiilor, 1948; Publicațiile interzise. Supliment I. 1 Mai - 1 Noiembrie 1948, București, Ministerul Artelor și Informațiilor, 1948. Stabilirea a ceea ce trebuie eliminat din biblioteci (nu numai din bibliotecile publice, ci și din cele particulare) a căzut în sarcina unor oameni cu o pregătire intelectuală precară, rudimentar-expeditivi și plini de resentimente. Ei au masacrat pur și simplu cultura scrisă din România, atentând la identitatea culturală țării. Un martor competent al
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
nume de străzi, de romanțe, de ritualuri ale iubirii și chiar de teii din parcuri. Constituirea fondurilor D și S ale bibliotecilor Campania de identificare și interzicere a cărților necomuniste a continuat după 1948. Între anii 1950-1956 sunt trimise bibliotecilor publice noi și noi variante, mereu "îmbunătățite" (ceea ce înseamnă cu mereu mai mare efect distructiv), ale unor broșuri de genul: Instrucțiunile cu privire la selectarea cărților din fondul bibliotecilor sau Regulamentul privind importul materialelor de presă și editură, clasificarea, păstrarea și folosirea acestora
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Ana Blandiana, Nicolae Manolescu sau Mircea Dinescu, sunt scoase din circulație prin "retragerea din librării" și interzicerea comentării lor în presă. Pentru stigmatizarea unor scrieri - cum a fost cazul celor publicate de Octavian Paler și Ion Anghel-Mânăstire - sunt organizate procese publice. Toate aceste măsuri și numeroase altele, inițiate de o monstruoasă birocrație constituită în spațiul culturii, nu mai au însă eficacitatea celor din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când teroarea ideologică era susținută de amenințarea cu lichidarea fizică a nesupușilor. Cărți interzise
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor își construiește în compensație o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăiește nemijlocit și nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o viitură după
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
ales, încheierea Micii Înțelegeri (1920-21). În periodice slovace încep să apară poezii ale unor poeți români precum Mihai Eminescu sau George Coșbuc, se intensifică interesul pentru lirica lui Octavian Goga. Se diversifică imaginea prozei românești, datorită faptului că reviste literare publică, în traducerea slovacă, povestiri ale lui Barbu Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici, I. A. Brătescu-Voinești. În această atmosferă prielnică colaborării culturale dintre Cehoslovacia și România își începe activitatea cea mai de seamă personalitate a românisticii slovace Jindra Husková-Flajshansová (1898 - 1980
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
apar patru titluri din literatura română, fapt inedit pînă atunci. Este vorba de romanele Ion și Răscoala de L. Rebreanu, de Baltagul lui M. Sadoveanu și de o antologie din lirica lui M. Eminescu. În aceeași perioadă, revistele literare slovace publică numeroase articole despre evenimente culturale din România și traduceri din poeți și prozatori români (T. Arghezi, L. Blaga, A. Cotruș, N. Crainic, M. Eminescu, I. Minulescu, L. Rebreanu, G. Mihăescu, Camil Petrescu). Eliberarea Cehoslovaciei, la care a contribuit și armata
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
volume din literatura română, printre care o antologie de povestiri ale unor autori contemporani intitulată Stratení v Balkánii ( Pierduți în Balcania), selecționată și prefațată de Libu�a Vajdová, și romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (traducere: Jana Páleníková), cunoscut publicului slovac și prin lucrările sale din domeniul istoriei religiilor. De un succes neașteptat s-a bucurat comedia clasică O scrisoare pierdută, pusă pe scenă la Teatrul Malá scéna din Bratislava în stagiunea 1997-99, interpretată de spectatori ca o satiră a
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Alex. Ștefănescu Au trecut mai bine de zece ani de când funcționează Fundația Academia Civică, instituție prea puțin susținută de autorități, dar respectată de specialiști și de opinia publică. La conducerea ei se află, încă de la înființare, Ana Blandiana, o mare poetă și, în același timp, o conștiință a societății românești. Alți oameni de valoare, cunoscuți pentru realizările lor profesionale și curajul opiniei, o secondează ca vicepreședinți: Lucia Hossu
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
simpozioane (cu sute de participanți fiecare) care au parcurs cronologic istoria României comuniste, 7 ediții ale Școlii de Vară, la care au participat mai mult de 500 de elevi din România și Republica Moldova, ca și alte aproape 40 de manifestări publice (seminarii, ateliere etc). De asemenea, s-au tipărit cărți - 58 de titluri, ceea ce înseamnă deja o mică bibliotecă - grupate în șase colecții și însumând aproximativ 20.000 de pagini. Centrul a colaborat până în prezent cu aproape 700 de istorici, sociologi
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
Tonitza Iordache, în regia lui Alexandru Tocilescu și scenografia lui Dragoș Buhagiar. Cele două reprezentații au avut loc la Teatrul Rivoli. Un teatru aparținând de Primăria orașului, cu o capacitate de 800 de locuri, nu la fel de ofertant pentru actori și public ca Teatrul Național Săo Joăo, situat în Plaça da Batalha, ales însă pentru adâncimea scenei ce permitea amplasarea decorului baroc din Oblomov. Organizarea festivalului de către Teatrul Săo Joăo, recent intrat în U.T.E., a presupus un uriaș efort din partea tuturor
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Rodica Zafiu Problema utilizării unor forme feminine pentru desemnări de profesii și mai ales de funcții publice e binecunoscută și internațională. În limbile care au gen gramatical și terminații specifice, multe din denumirile funcțiilor din instituțiile moderne au avut inițial doar formă masculină. Formarea unui feminin de la masculine poate fi un fenomen spontan - popular, analogic - sau unul
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
Ei nu-și puteau reprezenta actul justițiar decât prin similitudine cu tratamentul pe care îl aplicaseră - ei înșiși sau predecesorii lor - adversarilor politici în primii ani de după război. Cu mare teamă era privit Partidul Național Țărănesc, recent relansat în viața publică, în rândul căruia se aflau cei mai mulți foști deținuți politici. Evoluția ulterioară a evenimentelor a dovedit că teama era cu totul și cu totul nejustificată, că originea ei se afla mai curând în conștiința tulbure a călăilor decât în vreo declarație
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
cu douăzeci și patru de ore înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale din România. Probabil că redacția m-ar fi păsuit cu o zi sau două, pentru a prinde rezultatul voturilor. Dar nu intră în specificul acestei rubrici reflectarea la minut a vieții publice sau politice din țară. Cum talente de ghicitor nu mi-am descoperit până la această vârstă și habar nu am cum vor vota românii, mă prefac a nu observa încărcătura emoțională a perioadei și încerc să mă refer la ceea ce am
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
a făcut din suferință materie predilectă. Cum s-a ajuns aici? Că scriitorii s-au considerat dintotdeauna sarea pămîntului - nu-i nici un secret. Au avut acest bizar sentiment încă din Antichitatea europeană, atunci cînd depindeau în mod direct de bunăvoința publică sau de vreun Mecena: umilința lor în fața protectorului a fost mereu o falsă umilință. Indiferent cît aur ar fi primit de la Mecena și indiferent cîte statui de bronz și-ar fi ridicat puternicul patron, convingerea poetului a rămas aceeași - Exegi
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
litere. Astăzi, cînd cea mai mare parte a cetățenilor din indiferent care țară nu citește nici măcar o singură carte pe an, lumea vede în scriitori doar un grup elitist, protejat inutil de întreaga societate și a cărui utilitate în viața publică nu a fost pînă acum niciodată demonstrată. Iar atitudinea de distanțare superioară față de restul omenirii, proprie scriitorului, nedumerește și irită pe cei care nu văd semnificația reală a literaturii în desfășurarea vieții de zi cu zi. Ostilitatea, mefiența sau ignorarea
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el însuși nu credea n-a fost vreodată răsplătit decît într-un mod derizoriu și umilitor. Pe termen lung, cedările morale s-au întors matematic contra autorilor lor. Iar marele public, în căutare instinctivă de scandal, e la curent mai degrabă cu mizeriile din viața poeților decît cu poeziile pe care aceștia le scriu. Nu aici vom găsi însă rațiunea ultimă pentru care publicul manifestă față de scriitori o neîncredere amestecată cu
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de deviere a literaturii spre culoarea neagră, dar traducerea lui conștiincioasă în act se observă cu ochiul liber. Marea literatură a secolului XX ar putea fi definită, cu toate excepțiile ce confirmă regula, drept artă a disperării. Distanța dintre marele public și grupul restrîns al creatorilor de artă nu poate astfel decît să crească de la an la an. Fie că o mărturisește sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării cu soarta. Or, marea
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
problemă. Ceea ce ne interesează pe noi, aici și din câte ni se comunică, pe punctul de a face decisivul pas către Uniunea Europeană, este curioasa înțelegere a uzului cifrelor arabe, paradoxal chiar de către acei campioni care le folosesc în manevrarea banului public. Ban care are fericita capacitate de a se deplasa din vistieriile statului către dulci, intime conturi personale în țărișoara noastră, cât și peste hotare, unde e mai bine apărat de umezeală și de lumină. Unde visul galeș al Floridei și-
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
construcției de semnificații universale. Jurnalul ne menține nu numai în orizontul meschin al unor adevăruri personale și conjuncturale, dar și într-un provincialism al vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de televiziune au ceva de spus? Nu și-o mai fi pierzând nimeni altcineva somnul de grija sănătății fizice și psihice a populației? Numai secta politicienilor și-a talk-show-men-ilor să conteze? Firește că nu. Dar pe lângă bucuria deșănțată a exhibării publice, există și o bucurie a anonimatului. Nu toți intelectualii români suferă de histrionismul cinic al lui Răzvan Theodorescu. Mulți dintre ei își dedică energia gesturilor simple ale lărgirii spațiului respirabil, și nu deversării de ură și resentiment. De pildă, echipa
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
prin câteva acte de voință și reprezentare, biografice și bibliografice: devine titularul unei noi edituri clujene ("Clusium"), redebutează ca poet, se mută la Târgu-Jiu, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții (Școala morții, Defăimarea bătrâneții), publică studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se ambiționează, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]