1,541 matches
-
înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
camera lor aparținea frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la facultate, doctorul Rim saluta pe verișoara în pat, albă și pufoasă ca o lebădă. Mini își confirmă în gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste grădina înmiresmată și plină de culori vii. Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lacrimi curate inundă brusc ochii lui Cava nosa, în timp ce în baie, Sophia pășește delicat pe un covoraș bej, Cawö. Prosopul alintă fiecare rotunjime a trupu lui ei, apoi cade moale pe gresia băii. Trupul Sophiei e primit de un halat pufos. Deschide ușa băii. Aburul inundă holul casei și o brumă de condens se așază instantaneu pe statueta de pe scrinul din hol. Sophia iese din baie, intră în dormitor și se aruncă în pat. Ochii ei întredeschiși înțeleg aproape fiecare formă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Iese din baie și merge încet prin cameră. Deschide o fereastră. Aude zgomotele firești ale zilei. Aude oameni care râd. Aude copii care țipă, jucându-se cu jucării de plajă. Vede marea. Vede cerul senin. Vede un maldăr de nori pufoși. Imenși. Cuminți. De treabă. Zâmbește vag pentru câteva secunde atunci când simte o rază de soare pe obraz. O clipă de luciditate. Apoi o hotărâre. Trebuie să ies de-aici. Altfel înnebunesc. Peste câteva minute, iese din hotel, cu pași nesi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
piatra de rîu. Din cauza tălpilor subțiri simțeam fiecare pietricică. Totul era în floare. Arbuștii și ierburile. Ciuboțica cucului, rapița, gura-leului, micile, rotundele păpădii. Totul era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Doamne sfinte! — Dar la ce-mi folosește succesul dacă n-am cu cine să-l împart? strigă Șam cu un patetism teatral. Trăiesc singur cuc la ferma mea supermodernă, mă-nvârt de colo colo prin camerele puștii, pășesc pe covorul pufos, ascultând ticăitul pendulelor, și aștept să sune telefonul. — Adineauri ai spus că ești prea ocupat ca să ne faci o vizită, i-o întoarse Eleanor. — Sunt și ocupat, și singur. E bine cunoscută boală a zilelor noastre. Și, oricum... Șam lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși care într-o clipită acoperă totul în alb, într-o linște desăvârșită în care percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția unui tablou de iarnă nu pot lipsi țurțurii de diamant
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai ieftin. Hai, Cecilia, nu te târgui cu mine. Mergem prin magazine și îmi cumperi ceva care îmi va plăcea. Îți voi spune. Au mai intrat în alte magazine și într-unul au zărit figuri din plastic, pluș, mătase, țesături pufoase care reprezentau animale. Cecilia a pus ochii pe un pisoiaș gri cu câteva pete pe corp și cu niște ochi sticloși. Uite ce drăguț este pisoiașul acesta. Îmi place foarte mult. Ce blană moale are! Dacă vrei, cumpără mi-l
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Băiatul meu din parc, vreau să fiu logodnica ta. De bucurie, Matei a luat-o în brațe și a rotit-o până când i s-a rupt un nasture de la bundița în care îi stătea atât de bine, căzând în zăpada pufoasă. —Ajunge, Matei, mi-am pierdut un nasture de la bundiță. Am auzit când a pârâit. Uite, nu-l mai am, a pipăit locul gol al nasturelui. Te omor dacă nu-l găsesc, că trebuie să-i înlocuiesc pe toți și sunt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei, observând jocul pe care Cecilia îl pregătea cu toată drăgălășenia, așa cum procedase de fiecare dată, a continuat cu mângâierile, cu sărutările, cu vorbele drăgăstoase, fără să-și dea seama ce surpriză îl aștepta. Cecilia își înfundase fața în perna pufoasă pentru a nu face posibil sărutul îndrăgostiților după care Matei tânjea. —Șireato, mă tragi pe sfoară, dar am răbdare să aștept că n-ai să te sufoci în pernă. Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lucruri căutam. Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tăcută și pașnică, John Fairnington, din Branxton, a populat-o cu animale făcute din beton. 7. În prima zi când locuiam la Maria, spre seară, am găsit în fața ușii, pe pragul de afară, un fluture de noapte. Corpul lui greoi, pufos și mare cât un pui de vrabie zvâcnea din când în când, apoi încremenea, cu aripile desfăcute. Ca să-l feresc de tăișurile reci ale nopții, l-am luat, nu fără dezgust, și l am pus într-o cutie, pe masa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
colțul acesta de lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dialogul pisicilor în călduri, Mirrranda, Mirrron! așa cum îl evoca, în geroase dimineți de ianuarie, copilăria cea neștiutoare în ale amorului, când băieței cu vagi și neînmugurite dorințe năvăleau să tragă spre ei și să le pupe pe acele fetițe roz, pufoase și grăsuțe, cum erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
erau fetele vecinului Adler, care rămăsese, încă rămăsese multă vreme, să țină băcănie la Dornești, unde continua să vândă biscuiți, bomboane, orez, stămburi, chibrituri, tutun și gaz de lampă. Asta până la plecarea lui (și a fetițelor sale albe, grăsulii și pufoase) către Pământul Sfânt, către țări noi și către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele căi ale Orientului, până departe, departe... Vladimir căută cu privirile spre cavalerul lui din copilărie, care îl reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de câteva ori și prinse viteză. O adiere plăcută pătrundea prin fereastră. Băieții și fetele de la fermele pe lângă care treceau făceau cu mâna pasagerilor. Takamori și Tomoe, care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt Învăluită Într-o ceață pufoasă, În care nu disting nimic, o ceață rece ca gheața care mi se lipește de corp. Oricând există pericolul ca din mijlocul ei să țâșnească ceva Îngrozitor, ca și cum ar fi acoperit de straturi groase de gheață, iar, În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îngrozitor, ca și cum ar fi acoperit de straturi groase de gheață, iar, În momentul În care lucrurile se vor limpezi, ar ieși la iveală. În momentul În care bărbatul mi-a spus că pleacă la Nagano, am simțit cum acea ceață pufoasă Începe să plutească prin aerul camerei de hotel. Peste o săptămână, când s-a Întors din Nagano și, În aceeași cameră de hotel, a Început să-mi povestească noutățile cu care venise, am simțit iar ceața, de data asta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru a pus focul în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, amin! Focul de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]