KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

bucaté de racheté atît de micé. Numai dacé o punea undeva În grédiné, Într-un copac, ca sé-și facé vreun graur cuib, sau dacé o punea În gaura din gard, așa cum a vézut la moș Vanea, ca sé nu treacé puii În grédiné. Dar cum se Învîrte Pémîntul, dacé el sté În aer și e rotund și nici un vînt de pe lume nu suflé tot timpul că sé-l Învîrté și el ar trebui sé se opreascé? Și chiar dacé vîntul ar sufla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
exemplu, cîinele. CÎinele este un bun prieten al omului, dar el a fost mai Înainte lup și poate cé venea sé rupé oile acestuia, cum se mai Întîmplé și astézi cu unii lupi. O daté, un om a prins un pui de lup și l-a adus acasé. Lupul a Început sé creascé și omul s-a temut că lupul sé nu se népusteascé asupra să și l-a legat. Dar omul s-a gîndit cé dacé el se teme atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cînd vezi tu. El dacé vrea sé fure, furé și ziua, nu numai noaptea. Cé noaptea te duci tu sé-l pîndești. Știe tot satu’ de-amu. Alexandr nebunu’. - Pune tu ceva de mîncare și mai taci oleacé. - Da’ poți sé-ți pui și singur, cé ai mîini. Uite, ceaunul i-acolo, farfuriile-s acolo, polonicu-i În ceaun. - Ai dat ceva la porc? - Nu, te-am așteptat pe tine cînd vii de la slujbé că sé dai tu. Ar muri porcul de foame dacé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
joasé pare școală și de micé. Și poți sé călci pe ea și sé te duci. Dai florile și mergi tot mai departe. De-acolo ajungi În stradé. Féré ghiozdan, féré nici un fel de flori. Îți scoți jachetă și o pui, ca bérbații, pe mîna stîngé. Te duci spre casé. Mai rémîne sé aduci pe urmé cérțile. Le legi cu o sfoaré tare și le aduci. Dar poți nici sé nu le aduci. Iei bétaie la toamné, dar pîn’ la toamné

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan era pîn' la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a lăsat-o cu tot cu copil în scutece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
avea mai multă ămportansă§§§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai, Medlin? Nu se întreabă nimic despre vîrstă, puiule, roșea Liselle și-și pleca genele în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a visat: "Fii liniștit, puiule, i-ar fi spus Iordan. Am crescut din nou, de sub unghii. Mi-e bine. Numai că aici nu se aude nici o muzică. N-am baterii, am rămas fără. Trimite-mi urgent una. Și, dacă o găsești, adu, de la mine de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc. Pe un bucătar din Aleea Alexandru îl învățase să facă piperadă. Mergeam acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de Brăduț, de la Paris. Lipsea pateul. Catastrofă. Cînd nu devora un Stroganoff, un cotlet-surpriză, o scrumbie în țiplă (micii îi mînca așa cum alții mănîncă semințe), pîndea trufandale prin magazine, într-o continuă vînătoare gastronomico-bahică. Piersici congelate la Fortuna, copane de pui de baltă la Delta, filé de rechin la Leonida, ghiudem din cerb la Mistrețul. În mega-magazinul Bucur Obor, mă lăsa antrenată într-o coadă pentru cabernet bulgăresc, urmărind, de la secția brînzeturi, să nu pierd rîndul. Ghinionistă mai eram: mereu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
câștigată sau recâștigată atunci când ea s-a epuizat; aceasta este condiția redevenirii ei. Fructul iubirii, oul, nu este părăsit, el este păzit cu sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate imperturbabil plaja în lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
locul. "Looser-ii" retrași câteva sute de metri mai încolo, pe stâncile vulcanice de la buza mării, nu au acces la plajă și la femelele lor. Ei așteptă triști și răbdători momentul prielnic să atace. Doar leoaicele de mare își văd de puii și de jocul lor senzual în soare, nepăsătoare la treburile bărbătești, la războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume În ultima seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume În ultima seară, echipajul a pregătit un mic party de despărțire. Pasagerii, amestecați cu echipajul, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pentru că închisoarea te apără de lume? Sau lumea era închisă în spatele unor garduri-ziduri cu creneluri nevăzute și Mioara nu avea voie să împartă cu ea soarta de damnată? Sau Mama era ea însăși un zid, o cloșcă ce-și apăra puiul să cunoască încetul cu încetul viața de damnat, picătură cu picătură, treaptă cu treaptă, pentru a nu fi mai târziu un șoc care ar putea să o azvârle în afara zidului-convenție și să rătăcească prin lume, tot întrebând. Mioara Alimentară accepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în mine și tinerețea mea se veștejește ca tu să te hrănești cu ea, să o dăruiești nenumăraților bărbați, deși ei întrebau unde e Mioara, eu sunt Mioara, fără să știe că vampirul e Mama, iar victima zace ca un pui de urs în cușca lui, încât și atunci când mă lași LIBERĂ, ce cuvânt ciudat, ce conotații au ventuzele lui pentru mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge geometric pătratul distanței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
care eu o oferisem ca ecran al libertății mele, să fie asemenea mie sau se închipuia, oglindindu-se în mine, că ea e Mioara Alimentară, pe care o speria atunci când era mică, am să te înec în Dunăre, ca pe puii de pisică scufundați de tine în butoiul cu apă, câte necazuri mi-ai adus, toți profesorii și părinții copiilor vin la ușa mea, mi-e rușine să mai scot capul în lume cât m-am străduit să-mi semeni, viitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
eliminării definitive a conceptului de Mamă, a Mamei Postulat. Devenită o Mamă oarecare, amintirea avea să-i ofere aceeași destinație. De ființă oarecare, care a avut scopul de a o aduce pe lume și atât. Din ou a țâșnit acest pui care acum, deși nesigur, e Liber. Ca preț al libertății este eliminarea celor ce te-au creat. Acum vede lumina, intuiește primejdia, caută răspunsuri, Mama la rândul ei oferă întuneric și tăcere. Aici și acolo. Împreună și diferit. Mioara Alimentară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
foșnet de mare, neîncetat. Sub frunze se sărutau îndrăgostiți, câinii se plimbau alături de struți, o frumoasă panteră dormea pe acoperișul unui tramvai, oprit în stație pentru a lăsa un violoncel uriaș să coboare. Nu se știe de la ce liceu erau puii de căprioară. Traversau strada peste lotcile încărcate cu pești, înaintând cu greu prin apa asfaltului către casă. Se mai împotmoleau în toamnă poeții ieșiți din pagini, mirați că lumea e mai frumoasă decât scrierile lor. Un actor bătrân de la teatrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o știi, căruia i se arată chipul lui Traian. Cei vechi apar într-un tablou tridimensional împietrit. Cei mai aproape de noi sunt umbre vii. Dar fără sunet. Dacă muzeul fostul Hotel Francez n-ar fi atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau să le ofere puilor odată cu gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]