1,831 matches
-
să îi zic să-ți facă unul, dacă vrei. Era o ofertă sau încerca într-un stil pervers să-mi saboteze întreaga imagine? Am înlemnit. —Sunt adorabile, am spus cu grijă, dar e mult prea cald ca să mă gândesc la pulovere în momentul ăsta. Poate la toamnă. „Asta dacă mai ești cu Tom până atunci“, mă gândeam eu, „care va fi oricum pierdut pentru mine, așa că am să îți pot spune exact când am să mă îmbrac la sugestia ta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bunurile comune era un principiu pe care nu-l respectau. Într-un final, unii dintre ei au plecat, iar noi am dat buzna nerăbdători pe salteaua vacantă, în ciuda faptului că au lăsat în urma lor un miros de țăran. Probabil de la puloverele din capră ecologică. Muzica era coloana sonoră perfectă pentru imaginile de pe ecran, plăcută dacă nu erai atent la ea și o lăsai să vină înspre tine. Tomși Saul s-au rostogolit și ei pe saltea și ne-am croit drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îmi iau întotdeauna cred că toate hainele pe care le am în casă. Nu știi niciodată ce găsești acolo și îmi iau mereu, dacă știu că stau trei zile, eu îmi iau haine pentru minim cinci. Și îmi iau și pulovere, și geci, târâi după mine niște bagaje absurd de grele. La Michael Jackson am pățit asta, pentru că ne-am dus pentru câteva zile și am rămas unsprezece. Și acolo a trebuit să cumpăr. Dar eu îmi iau în general absolut
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
trebui să îl vorbesc de rău pe Tim. Nu am nici un motiv. Nu e nimic în neregulă cu el. De fapt, cred că ar fi un tip aproape arătos dacă ar da jos burta de la bere și ar scăpa de puloverele maro și verzi. Dar Tim e Tim. Măcar și-a ras barba aia oribilă. A făcut-o pentru mine. E cel mai drăguț lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine. Oricum, acum am mai crescut. Și sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se joacă cu aperitivul. Pun pariu că are grijă de silueta lui. Altfel cum ar putea să aibă corpul ăsta perfect și tonifiat? E grozav totuși. Atâția bărbați au pielea gri, nesănătoasă, început de chelie și ochelari de profesor. Poartă pulovere de lână, fără formă și au burți mari și moi. Trebuie să spun că e foarte dezamăgitor să mergi prin puburi în zilele noastre. Pleci dintr-un pub sperând că următorul îți va oferi ceva mai interesant, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și au făcut percheziție, au căutat peste tot, au răsturnat totul... tata nu credea totuși că va fi arestat. Către dimineața zilei următoare, agenții au sigilat biroul tatei și au plecat. L-au luat cu ei și pe tata, fără pulover, fără nici o haină mai groasă. După câteva zile au venit cu niște camioane și au încărcat tot: cărți, tablouri, icoane și mobilele din bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în alte dăți. Gery a adus un brad minunat din pădure și a făcut rost, nu se știe de unde, de biscuiți în forme de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din lână albă pentru Minodora, o carte ponosită în limba franceză pentru Marina Pavlova și un capot din molton pentru mine. Mare a fost surpriza tuturor să descoperim și un neașteptat pachet ambalat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu înverșunare și curiozitate. Ce muncă de iad! Regretă că refuzase să citească tăieturile din blestematul acela de plic. Toată după amiaza și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din lână albastră mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund, mustăcios, ea negricioasă, cu sprâncene dese, împreunate. Discutau despre niște pulovere pentru copii, le zărise femeia într-un magazin, aproape de piață, nu costau decât 63 de lei. Îs cu defect? întrebase ea pe vânzătoare. Nu, îi răspunsese aia mirată și oțărâtă, de ce să fie cu defect? Că-s ieftine, d-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se împotrivea, pe urmă s-a cabrat, s-a dat de trei ori peste cap și a acceptat fără rezerve toate accesoriile, deloc simple ale acelei mode, ba chiar a început să facă singură pulovere, pentru băiat, pentru fată, ba chiar și pentru ea. Găsea că este o activitate cu adevărat relaxantă, în timp ce andrelele i se mișcau între degete, mintea ei avea o libertate nemaipomenită de acțiune și de multe ori găsea rezolvări cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Uite că și Ovidiu putea să fie capabil de subtilități. Hai dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o metamorfoză și doar îi cumpărase cu opt ani în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă, a căutat să-l alunge, să-l amestece printre pulovere, pantaloni scurți, în cele din urmă gândul a răpus-o și a făcut-o să se așeze pe canapea. În timpul căsniciei, ea și Ovidiu respectaseră cu strictețe calendarul, aveau de studiat, gândeau că apariția unui copil le-ar fi îngreunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dimineața la ora șase ca să privesc acel ritual patriotic. Cei doi apăreau lângă steag exact în momentul când la radio se dădea ora exactă. Uniformă purta, normal, uniforma și pantofi negri din piele, iar Nakano purta o bluză sau un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa. Argumentul lui părea solid. Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre prânz și vântul dinspre sud alungase de tot norii denși. Frunzele verzi, sclipitoare ale cireșilor se unduiau în bătaia vântului și lăsau să se reflecte pe ele lumina soarelui. Era cald, ca la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în acea duminică însorită. Tinerii care jucau tenis pe terenurile de dincolo de dig își scoseseră cămășile și răm\seseră în pantaloni scurți. Doar două călugărițe, care ședeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să ne vindece spiritele bolnave. Dacă începea să plouă, ne deschideam umbrelele și ne continuam plimbarea. A venit toamna și campusul s-a acoperit de frunze de keyaki. Am simțit mireasma noului anotimp în prima zi când mi-am îmbrăcat puloverul. Deoarece mi se uzaseră pantofii, mi-am cumpărat alții, din piele de căprioară. Nu pot să-mi amintesc despre ce am vorbit cu Naoko atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai am șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat astfel. El nu înțelegea de ce râde lumea de el. — Wa-wat-watanabe, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat astfel. El nu înțelegea de ce râde lumea de el. — Wa-wat-watanabe, de ce râd toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
râd toți de mine? Am ceva ciudat? Am vreun semn pe frunte? mă întrebă el, când s-a nimerit să stea lângă mine la cantină. — Nu, nu ai nimic, i-am răspuns, făcând eforturi să nu izbucnesc în râs. Ce pulover frumos ți-ai luat! — Mulțumesc, spuse el, cu un zâmbet satisfăcut pe chip. Lui Naoko i-a plăcut povestea. — Trebuie să-l cunosc și eu, să-l întâlnesc m\car o dată, zise ea. — Imposibil, i-am răspuns. Nu o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Watanabe, te rog să nu te superi pentru propunerea pe care ți-o fac, dar poate ar fi bine să te duci să te plimbi vreo douăzeci de minute. Am dat din cap, m-am ridicat și mi-am tras puloverul peste cămașă. — Te rog să mă scuzi, Reiko. — N-ai de ce să-ți ceri scuze, a zis ea făcându-mi cu ochiul. Nu a fost vina ta. Nu te-ngrijora, până te întorci o să fie bine. Picioarele m-au purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]