1,576 matches
-
fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În afară o singură venă, umflată de căldură. O studie, o apăsă și o văzu cum cedează; se gîndi apoi la sîngele care pulsează În ea și se scutură puțin. MÎna Îi alunecă de la Încheietura Juliei pe picior În jos, și Începu să i-l maseze. Julia zîmbi. — E plăcut. Avea picioare late, lipsite de frumusețe - picioare de englezoaică, Își zise Helen; singura parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul era În toi, iar zona Mall-ului era, evident, goală; numai la Charing Cross văzu ceva activitate: un gardian și polițiști ocupîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fixez privirea pe mâna dreaptă, mâna care scrie - deocam dată scrie doar notițe la școală, scrie teme pentru acasă, scrie confesiuni în jurnal. Degetul mijlociu al mâinii drepte, cu bătătură... Nu, nu e bătătură, e o rană roșie în care pulsează sân gele. E rosătura de la pix. Atâtea pagini de jurnal scrise în tai nă până acum! Degetele au unghiile roase - ce obicei mizerabil! Ce unghii urâte! îmi ascund mâinile la spate. Să nu le mai văd. Să nu le vadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul rotund care se zărea prin ciorapii rupți. îi venise să sărute rana sângerie care pulsa năvalnic - precum o inimă speriată, expusă fără apărare tuturor privirilor - pentru flușturaticul lui frate. îl impresionaseră atunci, mai mult ca oricând, glasul ei aparent băiețos și reacțiile ei tulburi, imprevizibile. De altfel, de câte ori o auzea, se lăsa cucerit de modul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la accident și să scape cât mai repede de ceva care îl întorcea iar și iar la cădere. Precum coșma rul revenit acum, înspre ziuă. Capul îi bubuia în continuare, ca și cum inima i s ar fi mutat în creștet și pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se deplasează cu viteza luminii, cum i s-ar înfățișa oare o rază luminoasă? Altfel zis: cum, oare, acel ins ar percepe, această rază de lumină? Pentru aceștia continuă Profesorul pentru animiști, obiectele constituie entități impregnate de vrednicie, în ele pulsând o stare nondefinită, dar nu ireală, răsfirată în veridicitate. Toate acestea.... Cuvântătorul se înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea aduce înapoi bezna în care trăiseră cât el fusese plecat. În jurul lor pulsa viața, întreaga natura cânta și se bucura pentru ei, lor nu le mai rămaseră decât să se lase răsfățați de căldura și fericirea zilelor avute la dispoziție. Ultima noapte a permisiei a fost ca o dulce agonie. Au făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp nemții să monteze mine? Experiențele trecutului arătaseră că băieții din față sunt cătane cu experiență, în nici un caz începători. Fiecare pas pare un sinistru joc cu moartea, bezna fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile asurzitoare ale marșului Erika. Ce îi pot face acolo, Dumnezeule?" Rătăcește încolo-încoace cu pași agitați prin coridorul pustiu. Simte cum capul îi pulsează dureros iar, din când în când, transpirații reci îi curg pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu mai cunoscuse până atunci. Privirea alunecă tremurat peste cadavrul unui soldat român căzut pe coridor, la câțiva metri de el. Nu știe cine este, pentru simplul motiv că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
laboratorul. Acesta fu un al doilea puternic șoc. Cât de repede pot reacționa oamenii? Observațiile făcute cu metodele Semanticii Generale stabileau că o reacție a talamusului putea fi aproape instantanee... Mușchii se contractă când apare o amenințare. Trupul tresare și pulsează. Vocea poate rosti sunete sau cuvinte. Cât de puternice erau aceste reacții? Asta depindea desigur, de cât de multă activitate corticală era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Ștefan Furtună: „Hai, băi Alecule, să dăm și noi o bucă cinstită!“. Îi ghiceam trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe care o înțelegeam perfect, dar care nu mă atrăgea. Lumea din jur funcționa economic, doar cât să-mi extrag zilnic doza de imagini necesară supraviețuirii: fără atingeri, fără implicații, fără obligații. Nimeni nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i rețeaua de povești, îl modelam după bunul meu plac, amestecând jumătăți de adevăruri cu jumătăți de minciună, și ieșea o pastă moale și alunecoasă, ca mintea miilor de autori reali sau imaginari, vii sau morți, pe care o simțeai pulsând, înainte să ți se prelingă printre degete. „Geometrie variabilă!“, le ziceam studenților, „Literatura e-un spațiu cu geometrie variabilă!“. Mândru de găselnița mea, peroram de zor, agitând niște poze cu fractali de care nimeni n-avea curajul să mă întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească trecea de la un trup la altul, pulsând în ritmuri de Heliade și Alecsandri. Era viață acolo, în masa de carne, bumbac și literatură, dar nimeni n-ar fi putut spune unde și-n ce cantități. Doar pixurile se mai ridicau, din ce în ce mai rar, slăbite parcă de o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără nici un efect asupra mea. Notele tot eu le puneam, era suficient să le vântur foile de catalog, ca pe-un dosar de Securitate. Ieșeau primii din sală, spășiți, îngrijorați de ce încercaseră. Eu nu plecam nicăieri. Aveam micul meu univers, pulsând în ritmul isteț al gândurilor. Toți studenții mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imagini. Fiecare scenă, fiecare senzație trebuia stocată, în vederea conservării. În locul depozitului bancar sau la CEC, depozitul de-amintiri, banca personală a memoriei. Nu-mi tresărea un mușchi. Puteau să se ducă naibii Bucureștii, cu tot cu oameni și case. Suferința, plictiseala, bucuria pulsau calculat, în ritmul electrochimic al neuronilor. Mă simțeam ca într-un imens cinematograf, cu spectatorii înghesuiți după osul occipital: fiecare își vedea de filmul lui, la ordin, tăcut și nemișcat. De-afară, nu se zărea nimic. Îi controlam pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici computerul, nici emisiunile târzii cu catastrofe aviatice (de ce oare le dădeau doar noaptea?) ca să pricep cum stau lucrurile. Mă gândisem de nu știu câte ori la orașele astea plutitoare, suspendate, la populația lor pestriță, compusă din sute de mii de vieți pulsând simultan în aer, făcând de toate: citind, dormind, sporovăind, scărpinându-se în nas, legate între ele prin centura de scaun, telefoane mobile și-un sentiment prostesc de confort și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În realitate, viața mea pulsa liberă, ferită de-atingerea lor. Îmi găsisem spațiul potrivit, refugiul prin care nu se putea tropăi. Să torni apă în sanctuarul ăsta părea o grozăvie, dacă nu de-a dreptul un sacrilegiu. Și totuși, acum gândeam altfel. Simțeam nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aflați între noi lucrau în favoarea ei. Pielea stătea întinsă, sfârcurile se întăreau în vântul rece al serii, capul rămânea sus, drept și semeț. Maria călca apăsat și puțin ridicat, ca pe podium. Cu fiecare pas, nervurile fine ale mușchilor îți pulsau în privire, obligându-te să le venerezi. Simțeai o nevoie imperativă, sclavagistă: să lingi totul cu devotament, de la gleze până la crupă. Nu puteai s-o umilești, iar dacă printr-un joc al întâmplării reușeai, nici nu-ți dădeai seama. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poanta?“ „Poanta-i că, la prima decriptare, a ieșit o varză. Ia uite-aici...“ Mihnea a apăsat vreo două taste, a dat click pe mouse și pe ecran, în locul textului, au apărut niște semne de genul ăsta: 7ωερτψυισζροπγβηνϕ825ν Unele chiar pulsau, ca niște burți gata să plesnească. Nu prea știai nici ce sunt, nici ce să faci cu ele. Nu m-ar fi mirat să țâșnească afară ăla mic și dințos din Alien și s-o ia la fugă chițăind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se uita la mine, și Maria, și tânărul Lupu. Și eu aș fi făcut-o, dacă aș fi rămas undeva pe-afară. Privind cu nedumerire fotografia, Alexandru simte dintr-odată cum propriul său obiect începe să se întărească și să pulseze în pantalonii prea strâmți. Îi desface și, intrat într-un fel de transă din care, cu cât încearcă mai mult să se smulgă, cu atât coboară mai adânc, îi cuprinde capătul între degete, presându-l încet în sus și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prânz, aproape că nici nu te bronzai. După, s-a întâmplat ceva și cu soarele, au umblat la el și l-au făcut să ardă mai tare. Poate nici nu mai era același soare. Te pocnea încă din aprilie, îți pulsa ceafa cum ieșeai din bloc, ca la Cernobâl: 35 de grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și-n plus te luau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avut ce să-i spună. Unele momente sclipeau cu mai multă intensitate din fragmentele de poveste din care erau desfăcute. Îmi simțeam sexul izbindu-se de pantalon doar când mă gândeam la ele. Durerea și satisfacția se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărămidă. Mulțimea zăcea plantată în fața blocului, sediment lângă sediment. Jurai că se întâlnise Ramses (al III-lea, nu Ferdinand Sinidis) cu Tutankhamon și încă vreo zece-cinsprezece paiațe. Când apăreau listele cu întreținerea, aduse de doamna Matei, mumiile se înviorau. Încă pulsa viață acolo, exista energie, mișcare, curgeau niște artere. Doamna Matei ținea banii închiși într-o agendă, iar agenda în bufetul de pe hol. Mărunțișul era adunat într-un săculeț sau o șosetă, nimeni nu știa exact și nici nu dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]