1,588 matches
-
mai jos de el nu făcea decât să-i agraveze senzația de vertij. Probabil că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu steluțe verzi. „Detectivul Upshaw. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gașcă de spărgători. I-am spus că vin aici peste vreo săptămână și ceva, iar el mi-a dat adresa și mi-a zis să intru când vreau. Asta-i cu mine și cu Marty. Întunericul făcea ca încăperea să pulseze. Danny întrebă: — Cum se numea partenerul? De unde îl cunoștea Goines? — Marty nu mi-a spus. — L-a descris? A fost partener cu Marty și la spargerile din ’43 și ’44? Bordoni zise: — Domnule, a fost o conversație de două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lor. — Nu, domnule. Eu sunt de la Divizia Marelui Juriu și îi anchetăm pe cei din cadrul secției de poliție din Santa Monica. Vrem să aflăm dacă v-au agresat cumva cu ocazia raidului din clubul Knight in Armor, în ’44. Venele pulsau pe fruntea lui Hartshorn. Vocea lui semăna era rece, ca a unui avocat în ședință. — Nu te cred. Duane Lindenaur a încercat să stoarcă bani de la mine în urmă cu nouă ani, pe baza unor afirmații injurioase, pe care amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sisteze primirea unor noi membri, de teama unor posibile infiltrări, compromițând astfel și acțiunea lui Danny Upshaw. Își scoase carnetul și pixul, își trase un scaun și se așeză. Dudley plusă: — Da sau nu, domnule Rolff. Aștept un răspuns. Venele pulsau pe tot chipul lui Leonard Rolff. Da, spuse el. Dudley zise: — Excelent. Mal notă la începutul unei pagini noi L. Rolff, 8.01.1950. Anchetatul își aranjă ochelarii. — Cu depoziție în tribunal? Mal preluă replica: — Mai degrabă cu depoziție scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzit de tine. *** Următoarea oră se derulă cu mare viteză, pline de sunet și imagine. Prietenosul Norman îl ajută să se curețe puțin, apoi îl duse la un bar de pe bulevard. Danny își reveni rapid din buimăceală, simțind cum îi pulsează durerea în părțile moi ale spatelui. Câțiva dinți i se clătinau și simțea și niște înțepături în coaste. Probabil că și polițiștii în uniformă făceau parte din planul lui Considine - care improvizase ceva în favoarea lui -, căci altfel îi spărgeau capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dispreț explicit pentru tot ce nu este ban și valoare materială, peste tot în lume...!? Poezia este o formă de rezistență împotriva existenței ca mediocritate, ca violență, ca mercantilism, ca prostie, ca materialitate pură... Peste tot pe planetă poezia continuă pulseze, să-și transmită energia binefăcătoare. Nu moare ea, așa de ușor, POEZIA. Cum spunea Nichita Stănescu, "nu mor caii când vor câinii". Dacă nu ai fi fost scriitor, ce crezi că ai fi făcut în viața asta? Dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare și Babel - mi se făcu rău: aceeași apăsare pe cord, o totală dezorganizare a respirației în care nu pulsa decât gândul de a mă arunca de aici, de sus, până acolo, peste masa cu pateuri în gură și bere în mână, împiedicându-i - o clipă, două, trei - să huruie la Praga, să înfulece și să gâlgâie aici, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă se gândi să-l sărute, dar vena agresivității pulsa puternic înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și vocea sa străbătu orașul ca un bumerang. Era rănit. Era asasinat. — Au, vai, vai. Bulinele albe și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
URMĂ RIDICĂ DIN UMERI. NU AVEA NICI DREPTUL, NICI DORINȚA DE A CONTROLA MIȘCĂRILE RIVEI ALLEN. DAR ERA CIUDAT ȘI NU AVEA NICI UN SENS SĂ PLECE AȘA PE NEAȘTEPTATE. ÎL IRITA. ÎL ÎNCERCA UN SENTIMENT EROTIC, O DORINȚĂ ATAVICĂ CE PULSA ÎN PROFUNZIMEA CELULELOR, AVÂND NEVOIE SĂ FIE SATISFĂCUTĂ. CÂND FLACĂRA DORINȚEI SE STINSE, DEVENI CONȘTIENT DE CÂT DE MULT SE SCHIMBASE FAȚĂ DE SEARA PRECEDENTĂ. SENZAȚIA APĂSĂTOARE DE PIERDERE DISPĂRUSE, CA ȘI CÂND AR FI SCĂPAT DE O GREUTATE FIZICĂ. ÎN PLUS, PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ATUNCI CÂND VORBI: \ VREAU SĂ MĂ IEI CU TINE POIMÂINE ÎN ASIA. POȚI SĂ ARANJEZI ASTA? FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI CĂZUSE O MASCĂ. ÎNCEPU SĂ TREMURE, SÂNGELE ÎI PULSA REPEDE ÎN VINELE GÂTULUI, PIEPTUL I SE RIDICA ȘI SE LĂSA RAPID. REPETĂ ÎN ȘOAPTĂ: \ TE ROG, GÂNDEȘTE-TE LA CE TE-AM RUGAT. DAR DACĂ MĂ ÎNTREABĂ DE CE AI VENIT, CE SĂ LE SPUN? \ COPIII, ÎNTREBĂ MARIN, CE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui Trask. "Oare un om aflat în posesia unui asemenea aparat putea să se lase învins printr-o singură greșeală?", se întrebă el, neliniștit. Ceva mai târziu, în timp ce contempla dezolat ruinele care fuseseră altădată apartamentul lui Trask, sentimentul de neliniște pulsa în el cu același ritm cu care îl străbătea durerea provocată de circuitul fatal. Podeaua era relativ intactă, în cea mai mare parte a ei. Diferitele indicatoare arătau soliditatea diferitelor zone: Lipsit de pericol, Nesigur, Periculos și, uneori, Extrem de periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unii la gâtul celorlalți. În momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înrudiri nu există una, Încă și mai subtilă, Între noi toți și lumea minerală În particular sau lumea neanimată În general. Fiecare celulă vie e compusă dintr-o mulțime de substanțe neanimate, care de fapt nu sunt deloc neanimate, ci pulsează permanent de Încărcături electrice infinitezimale. Electroni. Neutroni. Poate și acolo sunt tipare masculine și feminine care nu pot fi unite, dar nici despărțite? Fima chicoti. Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ștergem trecutul. Îl simțeam stând lângă mine, în mașină în drum spre casă, brațul lui stâng se odihnea pe tapițeria din piele maro a scaunului din față. Numărul negru ca funinginea, identic cu al meu, mai puțin acea ultimă cifră, pulsa pe pielea care devenise palidă după doi ani departe de lumina soarelui. M-am întins și am pornit radioul. Ike se recupera bine în urma tromboflebitei coronariene, Roy Campanella reușise o lovitură, reînviind speranța că Dodgers ar putea câștiga în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pluteau pe Salmon, un festin pentru coioți și urși. Moartea era șocant de dureroasă, nu semăna nicidecum cu concluzia liniștită care-i fusese promisă în Kimberly, la Prima Biserică Presbiteriană. Corpul lui refuza să se încălzească, rana de la capa îi pulsa, iar oasele nu admiteau să se sudeze. Zgomotele produse de om îi răneau urechile; chiar și cele mai blânde șoapte ale lui Pearl îl dureau. Săptămâni întregi, Zach a zăcut lângă fereastra deschisă și s-a concentrat numai asupra ciripitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
victime, înșirate pe coridoare. De două ori dădură peste niște oameni treji. Unul îi privi cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
alege de natură de cealaltă parte a liniei orizontului? E și ea tot materie vie... N-or fi avînd plantele tocmai suflet, dar s-ar cădea ca Întreaga natură să se refacă În starea ei genuină. Poate Însă că acolo pulsează alte priveliști, la alt nivel de eflorescență. Prin urmare, simțul olfactiv are șanse să-și găsească rostul. Văzul și auzul, În schimb, devin cu siguranță omnidi recționale, global receptoare și atotînțelegătoare. Corpul subtil s-ar cuveni să fie interesat de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
1994) chiar piesa titlu. Producătorul, de conveniență cu casa de discuri, poate face un „produs“ comercial. (Originalitatea nu-i rezervată decât „monștrilor sacri“!) Dar nici un producător nu scoate dintr-o piesă rock ceea ce artistul nu-i dă: trepidația sângelui ce pulsează cu peste 120 bpm! Lita Ford n-a făcut stadioane pline, n-a ajuns big star. Constrânsă de „modă“, obligată de împrejurări, ea a reușit doar să nu-și prostitueze talentul. Nu-i puțin. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Restul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
împușcase cu un an în urmă și o văzuse zăcând neînsuflețită la picioarele lui, cu limba atârnându-i în praf; și când o ridicase, era de atât de puțin timp moartă, încât i se păruse că mai simte încă sângele pulsând sub pielea caldă. Și din micul loc umed de sub gât, câțiva stropi cleioși se prelinseseră pe blana strălucitoare. Deodată, cum stătea acolo, gândindu-se la stropii de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
țărmului, până ce Karl venea să-l ia de mână. Lumea dinainte i se părea palidă și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate formele și de toate culorile, arici de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China, alta fusese dezafectată de englezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să mă ajute. Am dat mâna cu mulți, fără a-i putea, de fapt, atinge. Într-o zi, mergând pe malul unei ape, mi s-a revelat ruperea legăturii cu florile, cu arborii, cu apele, cu tot ceea ce, în jurul meu, pulsează de Viață. Rar, râsul unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]