2,010 matches
-
m-am ascuns de toți. Dar mi-a fost dor de tine. — Și nouă ne-a fost dor de tine. Ne-ar face mare plăcere să te vedem. Și lui Charlie Dutton, adaugă ea, iar eu mi-o și imaginez rînjind răutăcios. — Ce vrei să spui? mă prefac eu că nu pricep, Încercînd să aflu mai multe. — Nimic, răspunde Fran cu nonșalanță, pretinzînd la rîndul ei că e nevinovăția Întruchipată. — Ei, haide, o implor eu. Nu mă interesează cu adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
impuls ca ăsta. — A povestit că v-ați Întîlnit din Întîmplare zilele trecute, și că ați petrecut seara Împreună. A mai spus și că e de părere că ești incredibil de sexy. — Fugi de-aici! Serios! — Dar nu sînt sexy! RÎnjesc ca motanul de Cheshire. De ani Întregi nu mi-a mai spus nimeni că sînt sexy. Nici nu sînt, sînt mamă. O mamă demodată, care-și petrece majoritatea timpului nemachiată, Îmbrăcată În pantaloni de trening Gap și adidași, excepție făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt pe un teren cunoscut și asta mă face să mă relaxez. — SÎnt un piculeț subiectivă, dar sînt convinsă că Tom e cel mai minunat copilaș din lume. — CÎnd Împlinește doi ani? — În august. — Așteaptă numai să facă vîrsta asta, rînjește Charlie. Abia atunci Începe distracția adevărată. — Al tău cîți ani are? — Cinci. Dar copiii de doi ani sînt cei Într-adevăr dificili. O să fii ocupată pînă peste cap. El e aici? Doarme? Clatin din cap că nu. — În weekenduri e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la televizor. Se Întoarce către mine și Își dă ochii peste cap. Nici patru ani n-are și deja e obsedat de televizor. Ca adolescent, cum o să mai fie? — Distrage-i atenția cu un castel de nisip uriaș, zic eu rînjind. La magazinul de cadouri se vînd găletușe și lopățele. Cam la o sută de lire bucata, clatină el din cap. — Dar sînt pentru iubitul tău fiu, precizez eu. Haide, cumpără-i o găletușă și o lopățică și du-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
special cu ojă pentru vacanță. O Piña Colada e exact ce ne trebuie ca să ne trezim. — Să-ți fie rușine, răspunde Emma și ridică receptorul ca să-l sune pe Jake, la el În cameră. Bei În timp ce copilul tău doarme. Dar rînjește cu gura pînă la urechi cînd spune asta. — Mai tacă-ți gura! rîd eu. SÎnt În vacanță și, În plus, taică-tău plătește pentru tot! — Exact, spune ea, chiar Înainte ca Jake să răspundă. Ar fi mai bine să cerem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă știe nimeni, protestează Jake. Nici măcar nu mă cunoaște. Sper că-ți dai seama, zic Întorcîndu-mă spre Emma, că În numărul de săptămîna viitoare din Daily Mail vor fi publicate poze cu tine și cu dumnealui, hîrjonindu-vă În valuri. — Desigur, rînjește ea. De ce-ți Închipui că mi-am petrecut ultima lună trăgînd de fiare la sală, ca să nu mai pomenesc și de noii mei bikini Missoni? SÎnt trăsnet. — Trebuie să recunosc că sînt chiar sexy, zice Jake zîmbind. — Bleah, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mai crezi că pământul se învîrtește?" Îl priveam înspăimîntat și mă temeam să scot vreun cuvînt." Dacă nu abjuri, atunci voi vorbi cu glas tare și viperele se vor trezi", continuă el. A făcut o pauză, după care a adăugat rînjind: "Abjurînd le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
M-am îndreptat într-acolo, mirat că trecătorii se fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am să mai stărui. Chiar și astăzi inima mi se tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ce poți tu să-mi oferi la fel de important? Andras a ridicat mâna stângă spre vârful promontoriului sub care ne aflam, a înălțat arătătorul spre cer și mi-a spus: - Viața lui Rotari. Inima mi s-a cutremurat. Camaradul meu a rânjit a batjocură, dar eu știam că el nu amenință de pomană, nici măcar în acel moment de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors în grotă, Andras înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În fața blocului, dincolo de parcare, se Întindea un teren deșert neluminat, cufundat În Întuneric. Atunci, sperând ca Emma să se Întoarcă Înainte de apariția Valentinei, Începu să privească posterele de pe pereții bucătăriei, acoperiți cu un tapet de un portocaliu stresant. Marilyn Manson, rânjind Într-un costum demonic. Campionul de volei Andrea Lucchetta. Bestia lui Disney și elefănțelul zburător Dumbo. Alături, o reproducere decolorată a sistemului solar. Preotul răspunse: — La un moment dat mi-am dat seama că trăiam viața altcuiva, și acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie Încă În Împrejurimi. Răscoliră străduțele și piețele aglomerate de adolescenți care veneau În centru pentru petrecerea nopții de vineri, și toate colțurile Întunecate și pustii din zona Tor di Nona, unde un rottweiler ivit dintre niște tufe Îi amenință rânjindu-și colții ascuțiți ca niște căngi. Un tip În scaun cu rotile, obez și cu o fizionomie de criminal chemă câinele cu câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu pe câinii lui Aris, care se strecurau printre picioarele dansatorilor și le lingeau mâinile cerșind mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își rânjiră dinții. Erau acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele din spate, un cărucior. Câinii lui. Aris spune că sunt singurii lui prieteni adevărați. O recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mușcată. Din momentul acela, locul lui Pampu la curtea spătarului a fost altul. În câteva zile, a devenit subiectul numărul unu al servitorimii. Li se părea schimbat, posedat, pentru că nimic din omul binevoitor dinainte nu se mai vedea. Noul Pampu rânjea insolent, nu-i mai ardea de treabă și nici vorbă să mai stea la ordinele cuiva. Era ca un stăpân pe moșia lui, iar dacă cineva i-ar fi stat în cale, l-ar fi doborât cu o singură palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vraiște ușa, ascunzându-se într-un surâs al fricii mele, cotropindu-mă. Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește are colți ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister ascunde voalul tău? Mă strigă pe nume parcă umbra neființei tale și-n sufletul meu, dezbrăcat ca și mine, încă mai cred în mistere, încă mai cred în iluzii și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau păsările la apus. Se ducea la Așera si se prosterna în fața zeiței, care rânjea cu gura întredeschisă, și-i spunea „Fă-mă să am copii sau dacă nu, o să mor!”. Iacob îi vedea suferința și o strângea la pieptul lui cu și mai multă dragoste. Și după toți acei ani, după toate nopțile petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vechi prieteni: mama gravidă, zeița cu șerpi în păr, cel care era și femeie și bărbat, cu pieptul ca de berbec. Rahela i-a scos pe toți cu grijă și a ales-o pe zeița în formă de broască care rânjea. În gura larg deschisă își ținea propriile ouă ca să fie în siguranță, iar picioarele îi erau desfăcute în formă de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pământului”, a spus Lea. Simțeam aerul nopții intrându-mi în sex și era ciudat și minunat să fiu așa deschisă sub cerul liber. Mamele mele s-au adunat: Lea peste mine, Bilha în partea stângă, mâna Zilpei pe spatele picioarelor. Rânjeam ca broasca, pe jumătate adormită, îndrăgostită de fiecare dintre ele. Vocea Rahelei în spatele meu a rupt tăcerea: - Mamă! Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi doream să merg. Mi-am ținut respirația în timp ce mama lua o hotărâre. - Pah, a zis, aruncând cu mâinile în sus și plecând. Mi-am ținut mâna la gură ca să nu mi se audă strigătul de bucurie, iar Rahela a rânjit trimfătoare spre mine, ca un copil care reușise să-i păcălească pe cei mari. Ne-am terminat bagajul și ne-am îmbrăcat în cele mai bune haine, dar Rahela m-a oprit chiar când să plecăm și mi-a pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-a înțeles că oricum copiii nu mai sunt la dispoziția părinților o dată ce au crescut. Nici chiar fiicele. Dar Shalem a insistat ca tatăl să se întoarcă acolo cât mai repede: - O iubesc pe fată, a zis el. Hamor a rânjit: - Nu te teme. Fata e a ta. Nici un tată din lume n-ar mai vrea-o înapoi așa cum e acum. Du-te înapoi la nevasta ta și lasă-mă pe mine să mă descurc cu tatăl. A mai trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prin toată bucătăria, apoi l-a trântit atât de tare de masă, că s-a rupt, na, poftim, ca să aveți motiv de plângere, a mai spus, și ăsta-i numai începutul, da, da, numai începutul, și l-am văzut cum rânjește și am știut că acuși va răsturna și masa, dar atunci cel cărunt și-a pus mâna pe umărul lui, spunându-i, calmează-te, Gyurka, lasă, calmează-te, se pare că ne-am înșelat în privința doamnei, am crezut că doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ritmul și tocmai apăsasem pe buton, când de la extrasuperbonus a sărit la zero, așa c-am pierdut toți banii, și degeaba i-am explicat ăluia de la fise că nu erau banii noștri, și să ni-i dea înapoi, ăla a rânjit numai, spunându-ne că așa-s jocurile de noroc, iar dacă mai dăm mult din clanță, poate-o luăm și pe cocoașă, și dacă nu mai vrem să jucăm, atunci să ne cărăm, să nu ocupăm locurile ălora cu lovele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]