1,494 matches
-
și completările, și cele mai multe întrebări disjunctive: „știi?”), sau clarificarea unui cuvânt sau a unei expresii care poate fi confuză în forma orală prin folosirea ortografiei corecte, prin corecturi gramaticale ori prin adăugarea „indicațiilor de scenă” dacă există anumite sunete semnificative (râset, oftat) sau gesturi pe care reportofonul nu le surprinde (de asemenea, dacă intervenția este destul de semnificativă, ar putea fi necesare parantezele explicative pentru a indica modificările și adăugirile). Dacă după a treia ascultare a casetei există încă părți neclare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
măsura prin variația frecvenței, a intensității și a duratei, încît prozodia se relevă a avea o diversitate remarcabilă. Studiul vorbirii spontane și interesul pentru comunicarea non-verbală au adus în atenție și alte fenomene (tăceri, pauze, diferite vocalizări, calități ale vocii, rîsete), care au fost numite paralingvistice. Datorită eterogenității acestor fenomene și a modului lor diferit de producere nu s-a reușit însă o clasificare a lor unanim acceptată, iar, în condițiile în care sfera prozodiei a fost extinsă și asupra lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unul sau două sau nici un cântec. Cred că majoritatea nu știu ce vor primi, vor fi surprinși. Și noi la fel. Ce părere aveți despre faptul că Sibiul este Capitală Culturală Europeană? E o treabă urâtă, dar cineva trebuie s-o facă! (râsete prelungi) Dacă nu erați voi, era altă țară, alt oraș ar fi trebuit să aibă de-a face cu cheltuielile și tot tămbălăul... E ca și cu Jocurile Olimpice - par o idee bună, dar e cheltuială mare și, la final... Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
vitregit de soartă cu două bunici la oraș. Mai ales când află câte lucruri minunate se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset genial și extrem de truculent, ce a răsunat pe toate coridoarele Europei timp de un secol, cel al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de note sarcastice: - Vezi, Brebane, ce faci cu „vocea” asta!... S-au văzut și cazuri mai distinse care, luându-se după tot felul de voci, au sfârșit la simpaticul spital din Jimbolia... Nu crezi? Ultimele cuvinte au fost acoperite de râsetele dezlănțuite ale colegilor mei, fericiți că „arogantul” ins care citea titluri necunoscute multora sau se retrăgea, cu Încă vreo doi-trei, ascultând de pe greoaiele discuri de ebonită „simfonii și concerte” plicticoase, era pus la punct. (La Jimbolia, o localitate nu departe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
belșugul sfîrșitului de vară, păpușile porumbului mai crude, și mai spre munte și mai spre nord, vorbele întîmplătoare ale anului clinchet de două fete stîrnit de tînăr, cum o să răsune el la modul lor copilăresc, de extreme paraverbale, icnete, sughițuri, rîsete? Dărmănești km 457, rînduri, două, trei, de Subcarpați și obcini, ai înțepenit cu falca în mînă, linia simplă dă și în hățișuri verzi, ațe de dovleci înfloriți în inimi portocalii se reped din porumb, cînd e vorba să ne mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de dincoace, v-am înfundat-o cu pădure! încă o gospodărie încă trei copii, voi două pe țărîna cartofilor, clociți locul mai cald, părul bălan înnodat în cozi la fel, halta Bivolăria flori la șosea între garduri vii la cei mai mulți, rîsete în grup, fetele pe alese divergente în antropologia locală, galopează de apus peretele școlii în frescă de cavalerie ștefaniană, la soare bătrînele cu straie pe inventar de muzeu, în loc de opinci pantofi negri cu bretea, soare și de două fetișcane, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
carte! lumina spălăcită din ele, să le metaforizez, neoanele ard înăuntru volume albe, nașul cu biletul, urechea s-o feresc de curent, din Pașcani vată, SCCF "Moldova" betoane la Lețcani, fir-ar ea să fie! pa, pa, Lenuțo! iei bătaie? rîsete, întîmplările exclusiv pe extreme, Podu Iloaiei suie cu bagaj, bar la peron din roiul de puștance țigănci, cizmulițele roz cu toc, încă distinctivă etnic violența culorii, gripa aviară, ieși de acolo! mersi, mă controlează și rămîn pe culoar, gripa aviară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să mă duc cu cursa asta pînă la Alba, cred că!... a știut ea că vine ceva, am stat, sîntem numai la S[...] ie! mai avem mult! aicia, domnu'! castelu'! un' ne duc? las' că știe, în stație! plină de rîsete Cristină, mă uitam, poate îmi șterpelești pantoful! mă descălțasem, castelul și el victimă a munților, stilul înseamnă ruină, a servit la filmări, Sergiu Nicolaescu film de război, valea s-a întins, casele tot pirpirii, furnalul la Zlatna mai înalt ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
costelivi care se aflau prin preajmă erau chemați de chefliu, care se arăta foarte binevoitor împărțindu-le biscuiți și uneori întărtându-i. Lasă câinii în pace!se aude strigătul patronului acelui restaurant. Unde te crezi? În autocar, răspunde chefliul prompt în râsetele celor din jur. ─ Vezi-ți de treaba ta! Și tu de cei câini, că uite cum arată. După cele două ore de așteptare, a sosit în sfârșit și autocarul mult așteptat. Am urcat în el având o nouă nemulțumire. Nu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
au înnebunit lumea, în perioada martie august, cât timp frontul Moldovei s-a sprijinit pe Iași. Nu mai era Iașul cântat de Marele Tănase în celebrele sale „reviste” de comedie... „...Unde-i Iașul, frățioare, Iașul cel de altădată Plin de râsete, de soare.. și cu faima-i mult cântată ?!.. Unde-s vremurile cele, vremuri parcă de poveste...”. Acel Iași... nu mai exista .. Pribegia a luat sfârșit... Elevii seminariști s-au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Ia loc în formație!" Vă dați seama că era un râs general. Ioiard se obișnuise. Altă dată nici nu mai ieșea din formație. David doar se interesa dacă e acolo, Ioiard confirma și afla cumplita veste, că e urât, în râsetele a peste 150 de militari. Râdea și Ioiard. M. M.: Dar de ce s-a sinucis? S-a aflat vreodată? S. B.: Să vă mai spun încă o fază, tot așa. Era un maistru militar, unul Drumea de la Parcul auto. Și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de specii de păsări, dintre care 530 sunt considerate endemice, 70% sunt insectivore, iar nu vegetariene (mâncătoare de semințe) ca majoritatea celor din Europa. Păsări diferite, exotice Îți Încântă privirea: lebede negre, kookaburra (un fel de pescăruș ce scoate un râset maniac), papagali colorați și zgomotoși, kakadu, cocoșul de eucalipt, păsări emu, coțofene elegante, pasărea liră cu coada sa argintie (imită glasul animalelor și chiar ale oamenilor În timpul dansurilor exotice de Împerechere), vulturi, șoimi, corbi și cuci etc62. Emu, numită de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de rugul care ardea. Duhul cel bun care sălășluiește În cer a hotărât să aprindă În fiecare zi un asemenea rug. Când e gata rugul, duhul cel bun trimite luceafărul de dimineață să vestească aprinderea neîntârziată a focului, urmat de râsetele lui Gurgurgaga (cocoșul) care Își strigă de trei ori numele: Gurgurgaga! Gurgurgaga! Gurgurgaga! „Dis-de-dimineață, când duhurile slujitoare din cer aprind lemnele, Încă nu e prea cald. După amiază, căldura slăbește din nou. Numai spre amiază, când s-a Încins tot
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În alte Parcuri Zoo, specialiști organizează adevărate showuri cu diferite păsări și animale, În spații special amenajate pentru instrucția și mai ales destinderea publicului, de toate vârstele. Desigur că cei mai Încântați sunt copii care-și manifestă bucuria gălăgioși prin râsete, bătăi din palme, fotografii. Și noi suntem invitați, conform orelor trecute În program, Într-un amfiteatru, amenajat În aer liber, la Bird of Prey Flight Show. Se fac demonstrații cu șoimi și acvile de către Îmblânzitori pentru a le testa perspicacitatea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
studenți nu numai din perimetrul australian, dar și din alte zone asiatice, pentru calitatea deosebit de Înaltă a studiilor și dotările moderne, corespunzătoare Mileniului III. SYDNEY-UL CONTEMPORAN Excelentă experiență să te trezești În zori printre arbuști, atunci când kookaburra Își Începe râsetele maniace, iar lumina aurie străpunge eucalipții. La Sydney o plimbare la șase dimineața, când primele feriboturi Încep să circule pe lângă 387 Gabriel Memelis, Despre posibilitatea și riscurile dialogului dintre știință și religie, În Cătălin Mosoia, op. cit., p. 17-18, 21. 388
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
artizanale, ilustrate, păpuși, statuete, orez cald, ceai aburind, castane prăjite, semințe, nu lipsesc nici frigăruile pentru cei cu apetit matinal, peștele prăjit, etc. Mirosurile de toate felurile se Împletesc strident, printre smiorcăielile copiilor somnoroși, pedanteriile adulților, strigătele răgușite ale ghizilor, râsetele colorate ale tinerilor, chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu „organizator”, „serviciu control”, „serviciu organizare”, „voluntar”, „serviciu de presă”, un delir de ecusoane și pass-uri de liber acces. Tineri jandarmi, din trupele de rezervă staționate într-un autobuz, flirtează în jurul unui ceai cald cu tinere voluntare din Crucea Roșie. Râsete calde, obraji roșii de emoție. Pelerinajul ca spațiu de socializare, de regenerare a vieții. Puțin mai târziu, în timpul nopții, am văzut că același lucru îl făceau și grupurile de tineri din cartierele populare, sosiți la rând după ora 22.00
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era o noțiune vagă și vastă. Nu știu nici măcar unde sau cum a întâlnit-o unchiul meu. În mod cert însă, mătușa Estelle reprezenta pentru mine un simbol al Americii: libertate, veselie, zgomot. Unde se afla mătușa Estelle erau și râsete, muzică de jazz și (vai ce șocant!) alcool. Și cele de mai sus pot da o impresie greșită. Vorbesc despre visul unui copil. Mătușa Estelle nu era „bețivă“, iar „liberalismul“ ei nu era decât o permanentă bună dispoziție: sănătate, tinerețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceeași scenă a ringului de circ. În consecință, imaginea evocată este cea a unui spectacol complex, în care publicul participă la actul artistic prin reacțiile sale spontane și zgomotoase, care întrerup constant demonstrația scenică a actorilor. În acest fel, agitația, râsetele și aplauzele privitorilor la vederea clovnilor în fracuri albe, cu bufoneriile și jongleriile lor, devin parte integrantă din spectacolul-însuși, întreruperea definind specificul esențial al acestui tip de manifestare artistică. Minstrels surprinde cu fidelitate precizia și suplețea ritmică a pașilor de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
târziu. Fata, colegă de bancă în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie ciudată:” ne întâlneam din întâmplare, ne înțelegeam admirabil dar ne despărțeam fără să știm pentru cât timp.” În copilărie, colegul de bancă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Puneți-vă în cap să umpleți parlamentul de femei, dacă vreți cu adevărat un obiectiv politic, deși mă iau cu mâinile de părul din cap când mă gândesc cum ar fi un parlament plin de femei. Probabil atunci aș emigra. (Râsete) „Luați-vă soarta în propriile mâini. Organizațiile de femei sunt foarte bune, dar nu cred că e bine să deveniți un bantustan în care bărbații să vă dea acolo o organizație în care să vă faceți de lucru.” Soluția lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
politică a procentelor de reprezentare îl sperie, deși este singura care le-ar elibera pe femei de voința arbitrară a șefilor lor și le-ar așeza doar sub legi, nu sub „stăpâni”, visul de aur al liberalismului (acordul femeilor prin râsete); f) Soluția prefigurată și tacit consimțită de liberalele din Alba este cea yoghină: liberalismul interior. Voind să consult vox populi am parcurs sute de comentarii electronice ale cititorilor. Domină indignarea decentă. Gura celorlalți, mult mai slobodă, era încărcată de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
încheiere Monografia reprezintă o primă încercare de a rememora activitatea didactică desfășurată în școala noastră de la începuturile sale până în prezent.În toți acești ani s-au derulat mii de ore, nenumărate generații de elevi au însuflețit clădirea cu strigătele și râsetele lor. Școala aceasta are personalitatea ei, viața ei. Viața unei școli este ca alunecarea unei corăbii, numai că, în locul apelor albastre, ea trece printr-o "mare acoperită de adolescenți care învață mersul pe valuri, în picioare, mai rezemându-se cu
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]