1,696 matches
-
la copii și la femeile însărcinate. Ei râvnesc la lucruri neobișnuite; sare și o vor mânca singură de pe farfurie. Ei vor mânca mai multă sare decât întreaga familie la un loc. Tânjesc după stimulante, bere, vinuri sau lucruri fierbinți, aromatice. Râvnesc cartofi și carne, sare, pește sărat, rece. Faptul că râvnesc să mănânce lucruri nenaturale, cu dorința pentru stimulente, ca: ceai, cafea, tutun ș.a. - își are deseori originea în miasma tuberculinică sau psorică. Aversiune pentru grăsimi și carne. Agravare la amidonul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
neobișnuite; sare și o vor mânca singură de pe farfurie. Ei vor mânca mai multă sare decât întreaga familie la un loc. Tânjesc după stimulante, bere, vinuri sau lucruri fierbinți, aromatice. Râvnesc cartofi și carne, sare, pește sărat, rece. Faptul că râvnesc să mănânce lucruri nenaturale, cu dorința pentru stimulente, ca: ceai, cafea, tutun ș.a. - își are deseori originea în miasma tuberculinică sau psorică. Aversiune pentru grăsimi și carne. Agravare la amidonul din alimente. Foame: Lipotimie dacă foamea nu este satisfăcută sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait!Ă atuuri: „prieten” al singurătății noastre, dar, În același timp, Împiedicându-ne de a fi realmente singuri, dăruindu-ne, e drept, o anume „invizibilitate”, calitate râvnită de toți copiii lumii, ca și de acel copil nemuritor pe care-l purtăm În „marsupiul” nostru fantastic, numit când „suflet”, când „hipotalamus”, calitate - această „invizibilitate” - care ne expune Însă, ca și pe omul invizibil al lui H.G. Wells, la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbim! Aceste „invariabile” sau „idei fixe” - sau obsesii - au fost și sunt de fapt adevăratele mele daruri, dacă am avut sau am vreunul. Eul meu, libertatea mea, hazardul meu. Târziu, le-am descoperit „ca atare”, en tant que telles. Mereu râvneam la calitățile altora, cei care mă Întreceau la o vârstă sau alta și care păreau „să fi Învins” odată pentru totdeauna. Dacă aș fi reușit, aș fi ratat cu siguranță, deși calea În viață mi-ar fi fost infinit mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o lume peste care stăpânește, discreționar sau după legi doar de el cunoscute, Marele Duh, ale cărui taine le-ar fi căutat cu obstinație la fel de misteriosul Emar-Hud și pe care le-ar fi știut un enigmatic Lamparia, deținătorul unor cunoștințe râvnite de toți cei contaminați de microbul care stăpânește Varvara, cu ingrediente din mitologie, magie, filozofie, știință sau pseudoștiință, mixate verosimil. De aceea, Empedocle, Pitagora, Platon sunt doar câteva dintre numele pe care le vehiculează învățătorul, spre a fi persuasiv, permițându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în discuție personalitatea lui Ion Barbu, care era nepot de văr primar al soției sale, Zoe. G. Tutoveanu, ea însăși poetă și eseistă, scriind sub pseudonimul Zoe G. Frasin, moartă în 1941. Atât mătușa cât și nepotul trăiseră experiențe limită, râvnind o ipotetică liniște absolută prin neantizare ori prin abstracție: Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. Fără să fi fost poetă, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu drag de vremurile tinereții noastre, de anii când, ca profesor, eu și colegii mei, ne străduiam să sădim în sufletele dvs. dragostea pentru muncă, pentru comorile de neprețuit ce se găsesc pe pământul scump al patriei, comori atât de râvnite în trecut și de alții. Nici unul din noi nu are pretenția că a reușit pe deplin în ceea ce și-a propus, dar, cred că, putem fi liniștiți întrucâtva, măcar, am năzuit spre mai bine. Răspunderea ce ți-ai asumat-o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care am trăit și de lupta pe care am dat-o cu lumea și evenimentele care s-au succedat. Am avut o anumită filozofie a vieții, m-am mulțumit cu puținul obținut prin muncă tenace de fiecare clipă. N-am râvnit la avere și la bunuri materiale nemuncite și pe unde am putut, am ajutat cu sfatul, cu atitudinea și cu banul propriu pentru a îndulci, a aduce o cât de mică alinare în viața celor din jurul meu. Pe parcursul anilor, mulți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
la rînd se aleseseră cu atît de puțin. Cu toate că Bulgaria Mare a fost divizată la Congresul de la Berlin, noul tratat conținea și el prevederi la fel de dezastruoase. Austro-Ungariei i se acordase controlul asupra Bosniei, Herțegovinei și asupra sangeacului Novi Pazar, teritorii rîvnite de naționaliștii sîrbi. Acordul îi dădea monarhiei doar dreptul de ocupare și administrare a acestor teritorii, dar probabilitatea ca ele să ajungă vreodată în mîinile sîrbilor nu era prea mare. Pe lîngă aceasta, în cadrul negocierilor care au precedat deschiderea lucrărilor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mult, făcând comparație cu alte femei pe care le văd ca și sculptate, iar obiectivul sculptorului a fost perfecțiunea aspectului fizic al femeii. V-ați gândit înainte să vă doriți aspectul altei femei că aceasta, probabil, la rândul ei râvnește la aspectul altei femei, și poate chiar la aspectul tau!? Majoritatea cuplurilor care au ajuns să se destrame, au făcut greșeala să pună accent doar pe frumusețea exterioară, care este doar un element din definiția frumuseții. Putem spune că “exteriorul
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
talent uriaș. S.B.: Cum era Mihai Nistor? D.T.: Cu Mihai Nistor am făcut cultură estetică, după Radu Negru, prin ultimul an de facultate. El preda mai mult pe la filologie și la istorie, a studiat la Leningrad. S.B.: El i-a râvnit cursul lui Radu Negru. Îmi povestea o colegă că, după ce a murit Radu Negru, s-a întâlnit cu el la Botoșani și a întrebat-o: "Ai auzit?". "Ce să aud?" "A murit Radu Negru. Acuma, în sfârșit mi se cuvine
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a devenit mai cu seamă schiță teoretică a situării identitare a unei comunități 231. Unitatea umană pe care ea o vizează nu-i poate fi negată total "vocația" filosofică, tentația universalului este, de fapt, un deziderat, este tocmai ceea ce ea râvnește să instituie. Însăși forța ei forța fiind principala sa însușire este evaluată după gradul de probabilitate al acestei instituiri; probabilitate pe care o ideologie nu o recunoaște, fiindcă există în chiar "logica" sa pretenția la deținerea adevărului absolut privind îndreptățirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său și de a autoriza orice act înlăuntrul acestuia. Prin urmare, ideologia reprezintă exercițiul identitar al "atitudinii naturale", adică al existenței omenești blocată în orizontul gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor. Iată și motivul pentru care ea nu poate fi, precum râvnește orice "ideolog", filosofie. Ea se află, continuu, în postura "conștiinței nefericite", după un gând al lui Hegel, căci nu trece dincolo de limitele discursului identitar, dar "știe", cumva, că trebuie să ajungă să instituie o unitate (tocmai acea unitate care corespunde
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Îl rugam să vorbească mai rar decît o mitralieră, să prind șpilul. Toți vor să mi-o fure, mă invidiază și ar ucide pentru așa o bicicletă. Dar tu de ce n-o faci mai urîtă, mai șleampătă, ca să n-o rîvnească hoții? Nu pot, este mîndria mea. Cu ce altceva mă mai pot fuduli? Dar contează așa de mult asta pentru tine, Héctor? Mai mult decît viața mea, spune serios. La serviciul său, care era la o reședință de ambasador, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea“. Tot restul, tot ce face valoarea și sensul unei vieți, vine pe alte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ca urmare, acestea au fost incluse acum ca obiect de compensație și dispută în cele mai diverse planuri de împărțire a zonei, elaborate de cabinetele marilor puteri europene, iar stăpânirea parțială sau totală a lor a devenit una din țintele râvnite de cele două imperii vecine, rus și habsburgic, aflate în plin proces de expansiune geografică 3. Izbucnirea războiului ruso-otoman în 1768, victoriile militare rusești, agitațiile provocate în rândul popoarelor creștine din Balcani de ajungerea rușilor la Dunăre (1769), dorința evidentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că În el se află acizii p cumaric și ferulic, agenți alelopatici, adică „arme“ chimice prin care se reglează relațiile trofice dintre el și „ceilalți“: adică cui, cât și când este dispus să se predea; ca hrană viețuitoarelor ce-l râvnesc. O taină mai puțin cunoscută este legată de coexistența sa cu porumbul; aparent pentru că amândouă plantele sunt de origine americană, mai precis central și sud americană și ar fi cât se poate de firesc, ca venetici În țară străină, să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar el cade pe pământ, Într’o lume entropică, pe arbori care „dorm“ - entropie deci -, pe animale, În ansamblul lor entropice chiar și când sunt treze, pe sol, populat de acele tipic entropice heterotrofe mai mici ori mai mari. Cu toatele râvnindu-i negentropia. Și așa, apa pierde pe rând toate câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ba chiar și inspiratori mai ales când mă zgârâie protestând astfel la cine știe ce nefericită acțiune, pisicile adică, ele sunt pline de negentropie prin datul lor genetic; dar care se cere Întreținută, nu numai energetic, de o alta. Astfel, și ele râvnesc la un țoi, cu prea puține șanse Însă. Nu e vorba de cele discutate, căci pisica este o antialcoolică convinsă, dreptu-i de nevoie, căci nu este protejată, precum omul, de enzima alcool dehidrogenază, ci-i vorba de o pasăre ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și sieși. Altora? Fii atent, Cristi. Spre deosebire de tine, acea „biată“ plantă știe că nu e singură pe lume, că bunăstarea ei depinde de bunăstarea celorlalți. Chiar În mână cu pâinea - Soarele - și cuțitul - clorofila - ea știe că ceilalți, care poate râvnesc la o firimitură de pâine care-i cade de pe masă, o ajută să rămână cumpătată, căci altminteri... Iar pentru asta ei trebuie să trăiască. Unul e chiar iepurașul care ar roade-o cu cea mai mare plăcere. Și, cum varza
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât manifestarea unei enzime, alcool dehidrogenaza, o prezență naturală În orice ierbivor ori omnivor. Iar asta pentru că alcoolul este un produs eminamente natural, ca rezultat al unei vieți: a drojdiei, care se poate dedulci și la un fruct oarecare, același râvnit de animal, motiv pentru care Natura Îl protejează față de o beție involuntară prin această enzimă care descompune alcoolul până la bioxid de carbon și... apă. Iar cu apă n’a făcut nimeni vreo beție; cel mult În SF, amintindu-ți seria
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dedulcit la biologie, nu și la eufemism - „pișatul boului“. À propos: Și ăsta se apropie de un fel de perfecțiune, de o excepție, adică de sinusoidă... Fără să devină Însă, din varii motive: un smoc de iarbă pe dreapta drumului, râvnit de boul Înjugat, ori o baltă În mijlocul lui... În fine, un „hăis“ ori un „cea“. Nici În Univers nu există linie dreaptă, ci doar curbe descrise de mai știu eu ce grad de ecuație... Linia dreaptă e doar curba cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
l’a pus să se „fardeze“ cu brun, ca și pământul? Era deci un mincinos, el fiind o vietate, iar pământul cu totul altceva. Dar poate, chiar „mințind“, el urmărea ceva: supraviețuirea, Într’o lume În care prea mulți Îl râvnesc și, de s’ar fi Înveșmântat În culorile bucuriei de a trăi, ar fi sfârșit de mult În stomacul cuiva... Alții procedează oarecum invers: adică nu doar sfidând ci provocând, precum masculul majorității păsărilor care, prin coloritul său viu, același
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și incontrolabile ca venind pe calea terorismului. Căci războiul Își schimbă caracterul: din cenușăreasă, “coloana a V-a” devine prințesă. Și, ca și poluarea, terorismul nu are granițe. Altminteri, sărăcia noastră devenită proverbială ne-ar fi fost scut: cine râvnește la așa ceva? Mă gândesc și la deja cotidienele alarme false: sunt ele simple manifestări ale unor iresponsabili sau sunt menite amorțirii vigilenței ca’n povestea cu Petrică și lupul la oi? Și mă mai gândesc dacă, la câte probleme avem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]