1,709 matches
-
avut ideea să inițieze campania “Nu da șpagă!”. Desigur, am mari Îndoieli În privința eficacității premiatei campanii; dar, pe de altă parte, mă gîndesc că ar putea obține succes & lauri și alte posibile viitoare demersuri civico-etice-publicitare : să nu ucizi, să nu rîvnești la nevasta altuia, să nu-ți faci chip cioplit... În fond, pot fi la fel de nefolositoare. Văd, peste tot În țară, afișul unui spectacol bucureștean, montat de venerabila Olga Tudorache : Pește cu mazăre. Și mă-ntreb dacă nu cumva organizatorilor le-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și ce educație - câtă candoare și cât șarm școlăresc - ai fi zis că-i întruchiparea protestantului anglo-saxon alb, nu? Când-colo, se dovedește a fi un impostor. Ehe, ce știi tu despre asta, Americă Creștină? Un supergoi, un gonif! Fură bani. Râvnește bani. Vrea bani, cu orice preț. Doamne sfinte, îs aproape la fel de răi ca evreii, protestanții ăștia anglo-saxoni albi ai voștri! Da, eram un ovreiaș fericit acolo, în Washington, aveam propria mea gașcă pusă pe demolarea onoarei și integrității lui Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
căutate decât apartamentele, se știe, lumea se strânge, fiindcă-i mai lesne cu întreținerea... Mai lesne pentru alții, pentru muritorii de rând, fiindcă la ei s-au strâns deja cinci milioane, vor trebui să-l aburească pe ăla care o râvni la cuibușorul lor, să plătească mai întâi întreținerea, pe care s-o scadă din preț, iar în cel mai rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o îndura Dumnezeu să-mi meargă mai bine, dar nici n-aș fi avut cine știe ce cărneturi să mănânc. Păi, foamea, Mirelo, o să te ierte. Acuma n-ai ce face dacă te-ai spurcat. Getuța n-a mai postit și râvnește, și vorbește, cât de gureșă și veselă, cu gura plină de cârnați și de Roberto al ei, plecat de o lună cu afaceri în turneu prin Europa, cică, mă fute de mă rupe, și să vezi ce tip agreabil, distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele, păi, femeia omului, soția prietenului, nu se face, îi știi doar cât a suferit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urăscă, uneori, posibilii cititori? Să scrie în așa fel încât viitorii lor cititori să se simtă pedepsiți, umiliți, alungați, schingiuiți? Ideea aceasta mi-a venit în minte pe când mă gândeam că, în proză cel puțin, în ultima vreme, întotdeauna am râvnit să-mi răsfăț cititorii (cu poezia, lucrurile stau mai complicat - am râvnit întotdeauna să-mi fac cititorii să străbată până la capăt subterana care există în fiecare din noi). Poate fi literatura un motiv de vrajbă, frustrare, stare dizgrațioasă? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
cititori să se simtă pedepsiți, umiliți, alungați, schingiuiți? Ideea aceasta mi-a venit în minte pe când mă gândeam că, în proză cel puțin, în ultima vreme, întotdeauna am râvnit să-mi răsfăț cititorii (cu poezia, lucrurile stau mai complicat - am râvnit întotdeauna să-mi fac cititorii să străbată până la capăt subterana care există în fiecare din noi). Poate fi literatura un motiv de vrajbă, frustrare, stare dizgrațioasă? Probabil că da, chiar dacă eu susțin sensul aproape mântuitor al literaturii (ceea ce este, admit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. "O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc", scrie despre ea Holderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulți oameni n-o caută și n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. A trăi ca zeii, fie doar și pentru o clipă, e un hybris care se plătește. Bineînțeles, nu aceasta e fericirea din "Declarația drepturilor omului". Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale case, e o chestie ațâțătoare, un fel de castravete murat râvnit în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat nici la ce-mi folosesc uneltele pe care i le ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32. și acum, fraților, vă încredințez în mîna lui Dumnezeu și a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufletește, și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33. N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34. Singuri știți că mîinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35. În toate privințele v-am dat o pildă, și v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea se vădeau laolaltă pe fața ei. Greu îți puteai închipui cap mai frumos, mai nobil și mai feciorelnic ca al ei. Phidias , pentru a-și ciopli Minerva, n-ar fi râvnit la alt model. Cu o rochie nouă de mătase, imprimată cu un desen de floare mică, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi, elegantă, cu râs deschis... Era cu totul deosebită... Era deajuns s-o vezi singură dată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șoareci. Scăpăm repede de grija cumpărăturilor. La școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și pe speteaza scaunului, iar în rest nu mă duceam nicăieri, nu ieșeam decât serile, când tot nu conta. Nu râvneam evazații colegilor mei, nici cămășile lor cadrilate, pur și simplu fiindcă nu credeam că ar fi fost posibil să am și eu vreodată așa ceva, după 121 cum mi se părea absurd gândul că aș putea să am vreodată magnetofon. Așa că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
A fost de ajuns o răsuflare de zână-ursitoare pentru ca trupul să prindă viață (deh!, în lipsa unei zâne ursitoare, s-ar putea să nu fie la fel de simpluă. Și-o singură privire a doamnei Galbenilor Sunători - ca bărbatul de zahăr să fie râvnit în cea mai neobișnuită colecție, ce aduna dimpreună: „o băutură fermecată care schimba necazul în bucurie, o săgeată a lui Amor, umbra lui Scipio, inima unei cochete, credința unui doctor, o sirenă împăiată, trei coarne de licorn, conștiința unui curtean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
viitor pentru noi și ai noștri. Badea Ion ascultă în tăcere, așteptând să audă propunerile domnului Petre. Deci, bade Ioane, Bucura e un sat frumos, bine așezat, dar oamenii de pe aici se mulțumesc doar cu puținul care-l au, nu râvnesc mai mult. De aia le pleacă nepoții și copiii la orașe și în străinătate, fiindcă pe aici cam fluieră vântul. Fluieră de ani buni, domnule Petre, da' ce putem face? Păi uite ce m-am gândit. Eu am fost închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
193} 179 [VERONICA MICLE] 27 mai [1882] Dragă Nică, Încep prin a-ți spune c-am rămas foarte gelos și că teama mea constantă și dragostea mea se lipesc de tine ca poțoțonii tăi de trup. Să nu cumva să râvnească cineva la grădinița mea de nuri, și te pun păzitoare înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii de mii de ori din creștet pîn' la vârfurile picioarelor și-ți declar că m-au fermecat cu desăvârșire și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Am făcut poate cincizeci de pași pe trotuar, apoi m-am oprit. Am înghețat. Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotriva nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a căuta recompense și pedepse drepte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de bâlci ar fi ajuns la apogeul carierei lor. Așa ca în Tomato, în loc de dreamcatchers, avem chitări minuscule. Lucrurile nu ar fi fost cu nimic în contra realității ori a platitudinii (și plictiselii), dacă un alt John Doe nu ar fi râvnit altceva: anume, un concert al chitărilor minuscule, mânuite de toți locuitorii orașelului Tomato. Așa se face că în ziua de 17 iunie 2002, cu mic cu mare, locuitorii s-au strâns pe o pajiște de la marginea orașului și au improvizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dar că pot fi iertat și chiar ajutat sub anumite condiții. Condițiile, vagi, le-am refuzat hotărât; mă deranja ideea de „ajutor“, nu atât prin compromisul ei, cât prin faptul că n-am fost niciodată în stare, prin natură, să râvnesc la o stare socială, să vizez o carieră, să slujesc interese. Acest tip social de individ, condiționat de reușită, mi se părea atât de abject încât mă simțeam indignat să fiu asociat cu asemenea calcule de reușită socială. Eram „asocial
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
coleg de birou, poate, care stă cuminte în postul lui), sau o victimă mai greu de prădat, dar bună de pradă, de pildă, șeful de secție, superiorul imediat, care a fost și el șef de cabinet și la locul căruia râvnește, și în cazul căruia intrigile trebuie să fie mult mai bine plănuite, mai abjecte, mai „demne“ de apreciere în rândul răufăcătorilor „ajunși“, care cunosc din capul locului regulile și invidiile arivistului, dibăcia furtului autorizat, nu cel de buzunare, ci cel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dat seama că el oricum știa cine apare În fotografii. Nu cred că heroina lor se leagă de heroina noastră. Frații erau de ani de zile, cînd și cînd, traficanți de droguri. Chimiști și traficanți. Iar dacă Patchett ar fi rîvnit la drogurile lor, le-ar fi furat. Cred că frații au fost uciși de altcineva. Nu știu, dar probabil a fost cineva din afara centrului acestui balamuc. Tomberon suspină: — Nu avem nici o dovadă. Patchett și Întreaga familie Englekling sînt morți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acolo și având dreptul să facă în fiecare lună combinații de câte zece persoane și să le întrunească într-un fel de cantonament spiritual. Începîndu-ne plimbarea, își aduce aminte de utopia mea și îmi spune că din '65 încoace a râvnit mereu la funcția de "secretar cultural", de "personaj care secretă cultură". "În orice cultură este nevoie să existe ceva între Universitate și cafenea. Însă proiectul tău, deși e atât de simplu și în ordinea posibilului, nu e, desigur, realizabil. M-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
galbenă, așezat pe un cal înveșmîntat în argintiu. Toate jucăriile lumii nu erau de ajuns pentru a-mi cuceri fiul și aș fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel, eliberîndu-mă de cea mai tenace angoasă a vieții mele, iubirea râvnită de atâta amar de vreme. Bineînțeles că lucrurile nu s-au petrecut așa. În nici o iubire partenerii nu își ajută propria lor ieșire în întîmpinare. Ceea ce se livrează în cele din urmă este chiar ființa celor care intră în joc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al meu !.../ Era un om, făptură între-animal și zeu !) și și-a propus să-i înalțe deasupra condiției animalice la care erau reduși inițial ( S-aprind lumina minții în ochii ce sticlesc,/ Să fac din fiară omul pe care îl râvnesc ! - I, p. 34). Nimfa Eromeni, soția lui Prometeu, le arată acestor viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nevoie de mine cel oropsit,/ ținut în cătușe cumplite,/ el regele preafericiților,/ dacă vrea să cunoască ce răsturnare a sorții/ îl va lipsi de cinstiri și de sceptru. Cu nume de cunoscător al tainelor viitorului, titanul știe că Thetis, nereida râvnită de Zeus și de Poseidon, urmează să dea naștere unui fiu mai puternic decât părintele său, așa că oricine ar lua-o de soție și-ar periclita domnia. El lasă să se întrevadă taina acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-e mintea zdruncinată, bârfește-i cât poftești pe argei și laudă-i pe frigieni ; eu las în seama vântului spusele tale. Taxat drept sminteală, darul Casandrei de a cunoaște viitorul este respins de toți ceilalți. În poemul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]