2,262 matches
-
ea. În fața neputinței noastre, simțim nevoia să cerem lui Dumnezeu, să pună iertarea în inima noastră, și să înmoaie și inimile celor care se află mult prea departe de iertare. Am trăit această zi, Doamne, după cum vrei tu? Am fost răbdători, simpli și iubitori? Am acordat destul timp celor care au venit la noi? Am răspuns la speranța lor, când ne-au cerut-o? I-am îmbrățișat, când plângeau? I-am încurajat, până când li s-a întors surâsul? Dacă nu a
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
deoarece m-a poftit să nu-l tulbur. Era în miezul unei activități mult mai importante, pe care nu era dispus s-o întrerupă pentru mine; vâna muștele din gheretă, după o metodă, se părea, bine pusă la punct. Aștepta, răbdător, ca musca să se așeze undeva, după care o studia câteva clipe atent. Ridica mâna încet, surâzând mulțumit, concentrîndu-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat câtorva muște prilejul să scape
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculîndu-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei. Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea era departe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: Da, acum e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arătând una din casele voastre. În clipa asta, poate, degetul lui se îndreaptă spre ușa voastră, țepușa răsună pe lemn; în această clipă chiar ciuma intră la voi, se așează în odaia voastră și așteaptă să vă întoarceți. E acolo, răbdătoare și atentă, sigură ca însăși ordinea lumii. Mâna pe care ea are să v-o întindă, nici o putere terestră și nici măcar, să știți, zadarnica știință omenească, nu vă poate ajuta s-o ocoliți. Și veți fi treierați pe aria însângerată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era problema fiecăruia și că fiecare trebuia să-și facă datoria. Formațiunile voluntare erau deschise tuturor. \ Asta e o idee, spune Cottard, dar nu va folosi la nimic. Ciuma e prea puternică. \ O să știm asta, spune Tarrou pe un ton răbdător, când vom fi încercat tot ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciuma nu uita pe nimeni prea multă vreme. În luna decembrie, ea a ars în piepturile concetățenilor noștri, a iluminat cuptorul, a populat taberele de umbre care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi rigori ale anotimpului fără să se sinchisească. Mai trebuia încă așteptat. Dar tot așteptând, sfârșești prin a nu mai aștepta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în când doar se răscoală/... Țăranii nu mai cer pământ/ Ci pâine să-și hrănească pruncii.” în poezia Vasile Covrig, ce-i dă titlul, numitul generic semnalând masa poporului, „Stă omul crucit și nu înțelege
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
localitate, deși, viața cu toate ale ei (învățătură, profesie, destin) i-a afiliat Bârladului, respectiv Iașului, unde au prins noi rădăcini sentimentale, durabile. Asta este introducerea explicativă. De aici înainte, calea pe care apucă corespondența se bifurcă. Una duce spre răbdătorul Alex. Mânăstireanu, care mă asigură telefonic că vom avea timp să ne cunoaștem reciproc, cealaltă spre mai grăbitul publicist scriitor Ion N. Oprea. Primului mă adresez cu formula „Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a mă cunoaște încă de anul trecut și acum ne vedem prima oară. Îi aștept ca pe rudele mele cele mai apropiate, mai de suflet. Se planificase să luăm masa la un restaurant, la Alona, ca și anul trecut. Aștept răbdător să mă sune și să le ies în întâmpinare la capul scării. Au sosit la ora 14. În casă, cald și luminile aprinse peste tot. Ușa de la intrare era deschisă, ofer doamnei buchetul multicolor de crizanteme (floare de sezon). Domnul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am șansa să mulțumesc aici unora dintre ei. Lui John Curtis, administratorul Departamentului pentru Vechiul Orient Apropiat din cadrul Muzeului Britanic și unul dintre primii care au atras atenția asupra jafului patrimoniului irakian după invazia din 2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a vorbit? Vocea aia răgușită. — Chiar nu pot să-ți explic, zise Henry. Trebuie să aștepți până ajung acasă, iar atunci o să înțelegi. — Henry ... — Trebuie să închid, Lynn. Pupă-i pe copii. Și închise. Dave îl privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu. Altcineva. — E furioasă? Nu, nu. Ți-e foame, Dave? — Curând. — OK, vom găsi un bufet cu servire în mașină. Dar, până atunci, trebuie să-ți pui centura de siguranță. Dave păru nedumerit. Henry trase pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-am plâns...“ Mașina a descris un semicerc, apoi a făcut o manevră În partea opusă, ajungând la ieșirea principală a supermarketului. Tocmai când Rose era pe cale să-și piardă orice speranță de-al găsi pe tânăr, l-a zărit așteptând răbdător autobuzul, cu o sacoșă transparentă lângă el. — Hei, Mostapha! a strigat Rose scoțând capul pe fereastra pe jumătate deschisă. Vrei să te duc cu mașina? Sigur, mulțumesc. Mustafa a dat din cap și a făcut o Încercare timidă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o flacără vie, fără cea mai mică Încredere În justețea ordinii divine. Și În privința asta semăna mult cu nimeni altcineva decât mama ei. Având un asemenea caracter și aflându-se Într-o astfel de dispoziție, nu avea cum să fie răbdătoare și Încrezătoare, așteptând ziua În care viața va Întoarce trupul acela În favoarea ei. În acest moment, mătușa Zeliha Își putea da seama clar, pe lângă alte lucruri, că realizarea faptului că avea un aspect fizic lipsit de strălucire Îndurera sufletul tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oprire până când a ajuns Într-un oraș mic și adormit din China. Însetat și obosit, s-a năpustit În prima cârciumă care i-a ieșit În cale. Acolo, chiar lângă masa la care a fost condus, stătea Azrail așteptându-l răbdător, de data asta cu o expresie de ușurare Întipărită pe chip. — Am fost atât de surprins să dau peste tine În Cairo, i-a spus el omului cu o voce care-ți zgâria urechile, fiindcă destinul tău spunea că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dat seama dintr-odată că era cea mai nebună ființă peste care dăduse vreodată. Ochii lui iscoditori s-au uitat În jur căutând ajutor. Și fiindcă n-au găsit nici unul, privirea lui a alunecat spre trupul neînsuflețit care Îi aștepta răbdător să ia o hotărâre În privința sorții sale și din nou Înapoi la cele două mătuși, Însă dacă În acest du-te-vino al privirii sale se ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i putea desluși Înțelesul. În schimb, mătușa Cevriye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
murit, ne ferim să vorbim despre părintele nostru atunci cînd ne vedem. S-ar cuveni oare să le spun: „Doar nu sînt singurul din familie care a citit cărțile tatei?“. Cărți În care i se cere femeii să fie umilă, răbdătoare, tăcută și să stea acasă: „Femeia e făcută pentru interior, iar bărbatul pentru exterior“, se poate citi Într-o lucrare care i-a adus autorului ei Marele Premiu catolic pentru literatură și, de asemenea: „Bărbatul e veșnicul hoinar, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o palmă. Acum îl privea pe Salitov cu ochii lăsați. Asta-i drept învățătură să mai ridici din sprânceană la mine. Patronul aprobă cu penitență răbdătoare. ă Te mai întreb odată, îl recunoști pe omul ăsta? Uită-te bine la fotografie. Salitov împinse poza în fața proprietarului, astfel încât acesta trebui să se lase pe spate pentru a o vedea. ă Acum că mă gândesc mai bine, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
i le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce. Porfiri îl zări pe Prințul Bicov înainte ca acesta să-l vadă pe el. Tânărul nobil stătea pe unul din scaunele din fața biroului lui Porfiri. Expresia sa era dureroasă, dar răbdătoare, stoic auto-conștientă. Își mângâia cu o mână căciula din blană de parcă era un câine. Porfiri simți cu musca pe căciulă, amintindu-și de o datorie ignorată deliberat. Era pe punctul de a face stânga-mprejur când se auzi strigat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cât era mai bună, cu atât era mai Înțelegătoare. Voia să semene doar semințe bune și să vadă ce avea să iasă din ele. Poate că nu avea să răsară nimic. Dar dacă...? Timp de vreo oră Kitty Îl așteptă răbdătoare pe Matthew să coboare. Era o așteptare de care se bucura, o liniște spartă doar de valurile care alergau spre plaja fină. Se gândi că trebuia să existe o cale de a-i răsplăti ospitalitatea. Se uită prin cameră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
existe o cale de a-i răsplăti ospitalitatea. Se uită prin cameră, dar nu-i veni nici o idee. Poate cafea? Caută prin toate dulapurile un filtru, dar degeaba. Improviză unul dintr-un șervețel, puse de cafea și continuă să aștepte răbdătoare. Când auzi primele zgomote sus, urcă să-i ducă o ceașcă de cafea. Mergând pe scări, Încercă să-și aducă aminte când Îi servise ultima oară cafeaua la pat unui bărbat. Nu exista un asemenea precedent. De obicei bărbații Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gusturi aveau și ele prețul lor: de Îndată ce se așezară la masă, Îi sună telefonul; Își ceru scuze și ieși. În trecut, când Roger vorbea fără Încetare la telefon, n-o deranja. Acum i se făcu dor de Matthew, dar așteptă răbdătoare. Răbdarea era un cuvânt intrat recent În vocabularul ei; un cuvânt despre care știa că există, dar al cărui sens nu-l Înțelesese niciodată. Din motive necunoscute, acest bărbat scotea la suprafață ce era mai bun În ea, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
simțea că dacă rămânea peste noapte avea să se transforme În Desert Rose, avea să fie atrasă În acel univers, ca Într-o gaură neagră, să se contamineze de singurătatea profundă, mult mai profundă chiar decât a ei. Așteptându-l răbdătoare pe Charlie, Desert Rose spera să umple Kitty golul, să fie mai mult decât prietene: cealaltă jumătate a cuplului, persoana alături de care trăiești, cu care-ți petreci serile de la sfârșitul săptămânii, cu care vezi filme, vorbești, la care rămâi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din carieră, lăsată de trei generații care, zi de zi, și-au băgat mâinile în praful și apa argilei, iar, afară, culoarea de jar viu a cuptorului, stingându-se treptat când rămânea gol, ca o casă părăsită de stăpâni, așteptând răbdătoare, iar mâine, dacă toate astea nu se vor fi terminat definitiv, din nou prima flacără a lemnului, prima răbufnire caldă care va învălui ca o mângâere pământul uscat, iar apoi, încetul cu încetul, tremurul aerului, o scânteire rapidă a jarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptor au fost trei sute de statuete, sau mai bine zis trei sute cincizeci, socotind probabilitatea erorilor. Nu încăpeau mai multe. S-a întâmplat să coincidă cu ziua liberă a lui Marçal și a fost pentru el o zi grea de lucru. Răbdător, amabil, își ajută socrul să aranjeze păpușile pe rafturile interioare, își luă sarcina să alimenteze cuptorul, treabă pentru bărbați robuști, atât din pricina efortului fizic cerut de transportul și introducerea lemnelor în cuptor cât și a duratei, căci un cuptor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]