2,283 matches
-
după mine, cu frâul trecut prin stânga, și glasul moale, înfiorat, întreba ca totdeauna, aproape, îndărătul ușii de brad: —Dumneata ești, taică? Și inima mi se zbătea tare în piept ca o pasere rănită. Pe urmă, tinereța noastră nu putu răbda diminețile când gazornița trebuia să rămână stânsă. Într-o coșcovă, subt o înfundătură de mal, între ierburi crescute pe pământul grămădit în țesătura de papură și trestii, venea Chiva tremurând, cu ochii mari ațintiți, cu urechea atentă la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zic. Ea se uită la mine și încep a-i curge lacrimile pe obraz... Bine, zic, du-te și-ți caută de treabă, acu am să te iert... Da’ de ce-ai venit la mine? Zice: N-am putut să răbd... Nu puteam să mai trăiesc în cocioabă la tătuca... El mă bătea și mă alunga... Ș-am dat tot de lângă mine, ș-am venit. Mai bine omoară-mă, numai nu mă alunga... Îmi era și dor de tine, zice... Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în umbra neagră a ușii. Cânele ciobănesc al pădurarului ne sări înainte, zburdând. Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în cânele ista, el se întoarce și mușcă; el are mai mare drept decât dumneata și decât mine... Omul rabdă și tace... Asta-i o pildă! adăogi el râzând și privind țintă spre femeia lui. Nu vreau să povestesc despre întâmplările pădurarului și ale nevestei lui, nici despre vreo dragoste care-mi încolțea în suflet; eu despre codrul Antileștilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scoți para după para... Era o luptă în adevăr, pe care Ștefan Bucșan știa s-o ducă totdeauna la bun sfârșit, cu grabă și cu cruzime. Acolo, în grefă, își făcuse tânărul toată învățătura înaltă a vieții. Acolo învățase să rabde o privire de batjocură de la unul mai tare decât el, să strecoare o vorbă ascuțită ș-o privire de ură spre cel umilit. Și ieșind spre sară, își punea puțin pe-o ureche pălăria rotundă, își aprindea o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu o sărutare pătimașă. Tudorița lui Rusu, orfană de mamă, crescuse singură prin străini, fără dragostea tatălui, fără dragostea nimănui. Singură, cum se pricepea și cum încet-încet învățase, ducea cu amar, cu ceea ce rămânea din puțina leafă a picherului, casa. Răbdase de foame și de frig, plânsese pe la porțile străinilor și abia acuma, după optsprezece ani împliniți, izbutea să ducă mai lesne de azi pe mâne, cu împletitură și cusături, o leacă de gospodărie orânduită. Și abia acum, după optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem prea încet. Mergem cum putem. —Vai, vai, suflete, se întoarse ea spre bolnavă, spune-i și tu omului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era mândru pe bună dreptate și de la care îi venea numele. E nasol. Apoi m-a îmbrățișat și el fără să se uite direct la mine. Am stat acolo și am răbdat totul. Trebuia s-o fac. Acum că mă întorsesem, mai devreme sau mai târziu, va trebui să mă întâlnesc cu lumea și prima întâlnire avea să fie întotdeauna așa. Hei, știi, măi Anna, mulțam pentru spuma aia pentru volum de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
joc, eu voi fi întotdeauna idiotul. Eu voi fi întotdeauna bătaia de joc. Copile, asta ni se întâmplă tuturor. E sentimentul secolului douăzeci. Suntem de râsul lumii. Trebuie să te împaci cu gândul ăsta, Spunk. n-ai încotro, trebuie să rabzi bătaia de joc. După care am discutat vreme de trei ceasuri în întunericul sufrageriei, eu și frățiorul meu de sânge. Tu ai vreodată sentimentul ăsta, Fielding? Nu, moșule, cred că nu. N-am decât douăzeci și cinci de ani, ține minte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pregătit, pregătit. Am alergat de-a lungul defileului, trecând dincolo de ferestrele de closet ale magazinului sexy, unde fete plătite se răsuceau în spirale diavolești, făcând pe veci orice pentru bani. Am alergat prin cuptorul parcării, unde Tomahawk-uri și Boomerang-uri răbdau totul, urând dogoarea, urând ura. Le-am făcut cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și fel de înfățișări. O începuseră părinții noștri, răbdaseră de foame pentru ea, își chinuiseră viețile pentru ea. Până să o desăvârșim, noi ne treceam visurile, viețile în pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neveste, pensii alimentare, rate la case, mama lor de bani, și tu în timpul acesta de suferință ești domn. Boier american, nene, te laudă de admirație lumea, uite-l că nu e din ăia care-a decăzut în alcoolism, și tu rabzi, strângi din măsele, îți blestemi norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după avans, dacă chestia e la lichidare, sau pândește lichidarea dacă se consumă avansul. Ei, și după două, trei, chiar patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost o supapă deschisă pentru a elibera tensiuni îndelung acumulate și a le abate atenția poporenilor de la belitul la care erau supuși. Lasă-l pe român să vorbească de drapel, moși, strămoși, pământul scump, multe altele și-l faci să rabde totul. S-a creat astfel o rentabilă afacere patriotică. De la meseriașii care împodobeau vitrinele prăvăliilor și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toate la primărie și mai și mătura trotuarele din centrul orășelului. În unele seri venea și el la „Geamandura“. La masa lui de lângă ușă urmărea discuțiile noastre și ofta din când în când străbătut de dureri sfâșietoare. Când nu mai răbda, venea la masa noastră și începea să povestească iar și iar despre minunea lui de Balcic. Avusese și el cafenea în Balcic, chiar în centru, peste drum de cafeneaua lui Ismail. În ’40, când a trecut Cadrilaterul la bulgari, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mâncare de pește, adică altă mâncare de iepure, vreau să spun. Așa e, că și tu ești nemâncat ca și mine, de n-am ce-ți face, cu stăpân sărac cum sunt eu, trebuie de la început să te-nveți să rabzi de foame. Și de creanga grea de floare, Eu mă spânzur, Cotoșman Să mă plângă pe sub soare Numai tu, un biet motan. Da, da, măi Cotoșmane, chiar așa o să fac, fără nimeni pe lume, n-am altceva de făcut decât
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
altceva de făcut decât să mă spânzur. Cotoșman: Fiindcă ești un prost! Ionică: (foarte speriat și surprins)Vorbesti tu? Cotoșman: Da, eu în persoană, m-am supărat atât de tare când am auzit ce prostii spui, încât n-am mai răbdat și mia venit graiul. Auzi colo, să se spânzure! Ionică: Ce-aș putea face altceva, n-am nimic pe lumea asta. Cotoșman: Nimic? Dar ce, eu sunt nimic? Ionică: Ba ești ceva, ești un cotoi amărât și de aceea tragem
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
scot, nu se poate. Cotoșman: De ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat...Și la un împărat capul nu joacă nici un fel de rol, totul e coroana.... Ai coroană deasupra, ai și cap dedesubt. Cotoșman: Atunci n-ai încotro, de dragul coroanei trebuie să rabzi să te doară capul. Împăratul: Păi asta și fac, rabd, vai de capul meu! Ai, ai, ai, acum a început să mă apese! Cotoșman: Capul? Împăratul: Nu, coroana...simt cum încep să mă turtesc sub ea. Cotoșman: Pare să fie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Și la un împărat capul nu joacă nici un fel de rol, totul e coroana.... Ai coroană deasupra, ai și cap dedesubt. Cotoșman: Atunci n-ai încotro, de dragul coroanei trebuie să rabzi să te doară capul. Împăratul: Păi asta și fac, rabd, vai de capul meu! Ai, ai, ai, acum a început să mă apese! Cotoșman: Capul? Împăratul: Nu, coroana...simt cum încep să mă turtesc sub ea. Cotoșman: Pare să fie cam grea pentru capul Luminăției Tale... Împăratul: Ehe, și asta
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și așa de rea era făcută că nici porcii n-o mânca. deși eram la locul unde se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo. dintr-un sat În alt sat. toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică iar tu nu mă suferi!
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
mi voie să-ți fac o propunere - ba nu, o rugăminte. Dragostea mea pentru această prințesă este atât de mare încât te implor, lasă-mi-o mie. Îți voi rămâne recunoscător, voi despresura cetatea și voi înceta războiul. Nu pot răbda s-o mai iubească și altul iar eu să trăiesc pentru a o vedea. Și la urma urmelor, de ce ar trebui numaidecât unul dintre noi să piară ? Renunță la ea. Nimeni n-o va afla. Până astăzi, răspunse Roland, n-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ai putea tot atât de bine să-mi ceri să-mi zmulg mâinile și picioarele sau să-mi scot ochii din cap. Mai dedgrabă aș putea trăi fără să respir decât să încetez a o iubi pe Angelica. Agrican abia de putu răbda să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul se ridică și ne știind dacă sălbăticia lui nu se înfrățea cu înșelăciunea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se auzi un glas care vorbi astfel: O cavalere! Dacă inima ți-e tot atât de bună pe cât ți-e chipul de frumos, scapă-mă , rogu-te, de acest animal sâcâitor. Sunt și așa destul de chinult în sufletul meu, ca să mai pot răbda suferința din afară. Auzind acest glas, Rogero și-a îndreptat privirile asupra mirtului, a alergat lângă el și a rămas împietrit de uimire, descoperind că glasul pornea chiar din copac. Și-a dezlegat imediat calul și, plin de regret, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
turnul de apă. Îi trasă pe o linie de garare, fiindcă va pleca abia mâine. Și cu viscolul aista nu se știe... ― Mulțumim - a răspuns Dumitru - apoi, către Todiriță: Noroc că ne-am luat de mâncare, că altfel, pe lângă frig, răbdam și de foame. Au ajuns destul de repede la turnul pentru apă, unde o garnitură de tren cu vagoane numai de clasa a treia clipocea din ferestrele slab luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt-o în fâșii și a înfășat-o strâns... Scrâșnind, s-a așezat, ca să poată răbda mai ușor durerea. Simțea un zvâcnet în locul rănit. „Îi prea strânsă legătura. Am s-o slăbesc, dar mai târziu. Să se oprească sângele. Acum ar trebui să văd cine a gândit că mă poate ucide așa ușor...” ― Eu, să fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când se pleca în vreo aplicație sau plutonul avea nevoie de cine știe ce materiale, eu trăgeam toate ponoasele. Se lega de fiecare cifră sau literă din borderoul întocmit în acest scop. Asta până într-o zi, când n-am mai putut răbda și i-am raportat domnului locotenent Coasă. În ziua aceea, domnul locotenent m-a trimis pe mine, ca de obicei. Pe când „majurul” striga la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]