3,432 matches
-
același loc și deja cunosc fețele celor din jur. În ziua aceea erau mulți care tușeau. Înainte să ajungem la Roppongi, mă gândeam că e epidemie de gripă. Îmi era frică să nu mă ia și pe mine din nou răceala, așa că am scos batista și mi-am pus-o la gură. Când am ajuns în stație, cinci persoane au ieșit în fugă din metrou și i-au spus ceva observatorului care se afla în partea din față a peronului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață. Pentru că și în timpul răcelii avusesem cam aceleași stări, nu făceam diferența. Nu, nu am vomitat. Doar aveam senzația de greață. După ora 11.00 toți au ieșit să ia masa de prânz, dar eu nu eram în stare să mănânc și i-am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o să fie ca înainte. N-o să fie o recuperare completă. Asta știu. Cel mai greu îmi este din cauză că nu știu unde se opresc aceste simptome. În perioada de tranziție dintre anotimpuri mă simt vlăguit și nu sunt sigur dacă e din pricina unei răceli sau nu. Nici cei de la spital nu mă pot lămuri. Dacă vă spun că organismul meu este ca al unui om cu zece ani mai învîrstă decât mine, cred că vă puteți face o idee. Joc golf, da. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Respiram greu. Îmi venea să vomit. Mă apăsa ceva pe piept. Parcă era mahmureala de după o băută zdravănă. Am ajuns la muncă și le-am spus cum mă simțeam. Nu m-a înțeles nimeni. Un coleg mi-a zis cu răceală: «Te-ai dus trei zile la schi să te distrezi și acum ești obosit.» (râde) Apoi am făcut gimnastică. Ședința de dimineață s-a terminat... — Gimnastică? Ați făcut gimnastică în starea în care erați? Da, am făcut. În fiecare luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu mai era nimic. La știri vorbeau numai despre accident. Colegii mi-au zis: «Domnule Ishikura, nu arătați bine, duceți-vă la spital!» M-am dus la un spital din apropiere. Doctorul a spus că era posibil să fie o răceală. I-am răspuns: «Nu glumesc. Am văzut asta la televizor.» Doctorul avea televizorul deschis, însă, la știrile de la NHK, nu prezentau reportajul despre accident. Nu e nimic la știri. Nu vă faceți griji, e o simplă răceală. Dacă vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fie o răceală. I-am răspuns: «Nu glumesc. Am văzut asta la televizor.» Doctorul avea televizorul deschis, însă, la știrile de la NHK, nu prezentau reportajul despre accident. Nu e nimic la știri. Nu vă faceți griji, e o simplă răceală. Dacă vă mai doare capul, luați asta la prânz.» Mi-a dat două analgezice. — Vă durea și capul? Da. Am mereu astfel de dureri. Nu de asta îmi făceam probleme. În drum spre firmă, am luat un medicament și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine. De unde era să știu că nu aveam voie să-l ating? Nu m-am putut abține. Se pare că și Yoshiko îl atinsese și o certaseră și pe ea. Dar, ca mamă, trebuie să-l atingi, să-i simți răceala de gheață ca să-ți poți da seama că nu mai e nimic de făcut. Altfel, nimic nu te poate convinge. Capul mi se golise. Nu mai știam de mine. Eram foarte tensionată. Nu-mi curge nici o lacrimă. Mă simțeam pustiită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
munca la școala de meditații din cartierul Ōta. Realitatea era total diferită de ceea ce îmi spusese ruda inințial. «Vrei să devii scriitor? Termină cu visul acesta. Lumea nu e așa de roz cum o vezi tu», mi-a spus cu răceală în glas. Nici măcar nu aveam voie să corectez. Îmi spunea: «Ești incompetent» și mă punea să fac tot felul de lucruri ciudate: să fac liniște în clasă, să fac curat, numai chestii din astea. Îmi plăcea să mă aflu în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stai în timp ce te întorci la viața normală, poți sta aici.“ Se pare că numărul gândacilor creștea oriunde erau adepți Aum, iar în timpul interviului au apărut mai mulți pe tatami. Trebuia să fie o problemă pentru proprietar. Vecinii îi priveau cu răceală deoarce știau că sunt credinciși Aum. S-a născut în 1956. Tatăl lui a lucrat ca funcționar public. Are un frate mai mare. La prima vedere părea un copil normal, dar, încă de pe atunci, se gândea deseori la scopul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de arhivar, în dosarele pe care le citise și studiase, Bătrânul găsise zeci de mii de biografii și autobiografii, fiind întotdeauna surprins de ariditatea, nefirescul și răceala lor. Îi era greu să-și facă vreo idee despre un om citindu-i biografia, care ca și istoria în cazul unui popor se reduce la o înșiruire fadă de date cu implicație socială, aparent importante, dar de fapt periferice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iar copacii erau îmbrăcați elegant și marțial în promoroacă. Când am ieșit de la chioșc mi-a venit deodată rău și m-am sprijinit de un gard metalic. Eram fără mănuși, așa cum am umblat eu dintotdeauna pe timp de iarnă iar răceala metalului parcă îmi făcuse mai bine. Am stat vreun minut, două după care mi-am continuat drumul cu gând să ajung în stația de la Confecții de unde să iau autobuzul spre școală. Am mers doar vreo patruzeci de metri dar starea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
spre casă, după oricâtă vreme petrecută împreună și după orice-aș fi făcut. Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti tocmai mie toate detaliile mă făcea să nu mă impresionez prea mult. Astfel, se duse într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit o rugăminte impetuoasă, în care puneam ultima mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atingă însă ținta, ajunsă de acum prea departe. Ambarcațiunea rapidă se îndepărta pe marea oglindă a apei. Printre înjurături, Geremar împungea și chinuia calul, cu privirea țintă spre fugari. Balamber, în schimb, își luă un ton resemnat și constată cu răceală: — Acum nu-i mai prindem. Să-i lăsăm în voia sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic până nu voi vorbi cu doctorul Bovard. Craig o privi curios cum se ducea spre cămin. Ea rămase acolo, cu capul aplecat, sprijinindu-se de unul din ornamentele ieșite în relief. Era tulburător că o putea judeca cu atâta răceală. Dar și mai uimitor era că nici măcar nu se ostenea să-i analizeze povestea. Era o versiune plauzibilă. Trebuia să admită asta. Explica realmente o mulțime de amănunte pe care ei nu știau că el le cunoaște, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de arhivar, în dosarele pe care le citise și studiase, Bătrânul găsise zeci de mii de biografii și autobiografii, fiind întotdeauna surprins de ariditatea, nefirescul și răceala lor. Îi era greu să-și facă vreo idee despre un om citindu-i biografia, care ca și istoria în cazul unui popor se reduce la o înșiruire fadă de date cu implicație socială, aparent importante, dar de fapt periferice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la spital. Era o mulțime de oameni - mai multe femei. Galben și cu o expresie de durere și tristețe fără margini, stătea tatăl meu întins între lumânări și îmbrăcat în haine bune, cum nu mai purtase el de multă vreme. Răceala morții și eleganța neobișnuită a hainei aveau ceva îngrozitor de funebru. Am aflat că în ultimele momente întreba necontenit de mine: "De ce nu-i aici băietul?" Cuvântul acesta, "băietul", spus în asemenea împrejurări - câtă durere, câtă suferință! El numai pe mine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tatăl ei, și e convinsă că o să moară, ca și el, după câțiva ani de suferințe. "Ferice de morți, că nu mai simt dureri", a încheiat ea povestirea și prevederile triste. " Prostie!" a subliniat Haim Duvid și a dovedit, cui răceala intelectualului care urmărește adevărul, că "tată" n-a scăpat de nici un chin. Argumentarea lui Haim Duvid era, în fond și-n expresie, aproximativ aceasta: "A scăpa de chinuri înseamnă că simți că nu te mai doare. Tată nu simte că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la spatele trăsurii etc... Dinspre Hălăuca curgea o răceală care nu era încă vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără sfârșit, și nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eu și bătrânelul am ajuns la ușa rulantă de la Schrafft, era evident că furtuna luase sfârșit. Doamna de onoare și cu mine am schimbat priviri de recunoaștere, dar nu de salut. — E închis pentru reparații, m-a informat ea cu răceală. Era limpede că, în mod neoficial dar inconfundabil, mă decreta din nou drept un intrus și, în clipa aceea, fără vreun fel de motiv demn de luat în seamă, am fost cuprins de o senzație de izolare și de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De cine vă amintește? Locotenentul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o singură persoană, care investiga cauza întârzierii băuturilor. — A, desigur! am răspuns. — A fost un accident? m-a presat doamna Silsburn. Nu a fost ceva intenționat, nu-i așa? — Oh, Dumnezeule, doamnă Silsburn! — Poftim? mi s-a adresat ea cu răceală. — Scuzați-mă. Nu-mi acordați atenție. Sunt puțin amețit. Am dat pe gât o băutură tare, în urmă cu cinci minute, în bucătărieă Mi-am curmat vorba și m-am întors brusc. Auzisem un pas greu, familiar, pe podeaua neacoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a fi nelalocul lui. De la decență la indecență și de la răceală la furie nu era decât un pas. Acum Însă, slavă Domnului, simțurile nu luaseră Încă foc. Nu se Încinseseră. Când nu era cuprinsă de patimă, Mașa se arăta deci a fi - În ciuda staturii sale destul de robuste - o femeie pudică, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu Încăpeți de el? Ce, alții sunt mai breji!? - Lumea vorbește fel de fel, răspunse Mașa, lăsându-și rușinată privirea În jos. - Lasă-o să vorbească, zise musafirul, cu aceeași răceală În glas. Ce știu ei despre Ippolit? Câți l-au cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am Întâlnit Însă În lumea mea un Ippolit Subotin a cărui poveste nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul agenției (caloriferele nu funcționau) iar șansă să ajungă repede acasă nu se Întrezărea, circulația mijloacelor de transport era ca și inexistentă. Tony Pavone, vădit afectat de proporțiile stânjenitoare a aprigei zile de iarnă, Își alese cuvintele Încercând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]