2,217 matches
-
să le bag mințile-n cap. Să le explic că e o neînțelegere. Mă ia din nou un val de amețeală și mă așez pe pat. Apoi, fără să-mi dau seama, mă întind pe spate pe cuvertura albă și răcoroasă și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă, transformată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că, în loc să-i zic „Nenorocitule ce ești !” și să-i dau una în bot, m-am mulțumit doar să-l întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care pornim agale aud în fața mea râsetele celor care au plecat înaintea noastră și, undeva în depărtare, o mașină care demarează. Nu există felinare stradale ; singurele surse de lumină sunt luna plină și ferestrele caselor, cu draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
suntem noi doi, păi atunci fii măcar cât jumătate din el! Tatăl din Cer, dacă o fi, și-a Început... călătoria, Înainte să vii tu pe lume, și o s-o termine cu mult după ce tu o să fii doar vântul ăsta răcoros care bate aici. Eu sunt Moru, tu ești toiagul, iar noi doi suntem Tatăl. Mi-a spus că numai un ucigaș ca mine putea să se Încumete la asemenea călătorie. Mi-a spus de limba pe care o meșteșugea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar toiagul cu care dăm drumul cuvintelor În lume, măi Krog. Bine că, măcar acum, ai pornit la drum. Călătorie... hm. Ce mai trimis! Și ce mai frate am și eu, of, of! Aș mai fi rămas În casa aceea răcoroasă care mirosea proaspăt, dar Moru cel uscățiv m-a Îndemnat să plec mai departe, spunându-mi că nu degeaba pândea el acolo. Așa fusese lăsat de când se puseseră la cale cuvintele - să stea În smârcuri și să-l aștepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rău dacă Îl stârnești, așa că m-am prefăcut că nu-mi dau seama că sunt pândit și am pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că dacă o s-o tot țin spre Miazăzi, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o piatră largă, cu căuș scobit În ea. Fructul pârâi și se rupse În bucăți. Avea miezul roșu, precum sângele de pasăre, și era mai dulce decât mierea. Răcoros. - Așa, rosti femeia după care se repezi afară, chiuind și sorbecăind Împreună cu celelalte. - Auzisem eu că femeila astea știu tot felul de neștiute, zise Enkim mușcând bucăți Întregi din miezul acela rece. După ce am terminat de mâncat, una dintre femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate ierburile de leac pe care le știa. Îți venea să crezi că ne pregăteam să Împărțim totul de parcă se apropia din nou Ceața Adâncă, iar noi, de frică, ne făcuserăm cuminți-cuminți. Trecură mai multe zile până când, Într-o seară răcoroasă, Minos trimise un tânăr după noi. Ne duserăm Într-o poiană largă de lângă sat. Bărbații puseseră ditamai berbecul gras, cu tot cu blană, Într-o groapă plină cu tăciuni pe care o acoperiseră cu pietre Încinse, iar femeile tăiau bucăți mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât un pește. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zile, că văzusem neamuri nenumărate, că eram toiagul Tatălui din Cer? Obosisem de vorbele astea. - Vin de pe niște meleaguri unde nu e așa de cald ca aici. Meleagurile mele sunt acoperite de păduri. La mine acasă sunt munți Înalți și răcoroși, acoperiți de zăpadă. Pământul meu e tare departe, e dincolo de Marea cea mare de la Miazănoapte. - Sunt mulți oameni pe acolo? - Foarte mulți. Tot soiul de neamuri. Unii trăiesc pe malul apelor ce curg, așa cum e și asta, alții locuiesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici, ieși de-aici. O altă femeie aduse o bucată de piatră pe care erau Întinse bucate Îmbietoare, o alta aduse apă rece, iar Gula se porni să strige tot mai tare: - Ai masă, ai apă, și aici e casă răcoroasă. Fratele tău mănâncă bine. Poftă bună, Hamu bun, poftă bună, de ce nu-l chemi și pe Hamu rău la masă? Ieși de-aici, Hamu rău, ieși de-aici, ieși de-aici.... Unu răsuflă adânc și duse mânuța la gură. Gula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care se Înmănuncheau. Atunci am văzut un animal pe care Tatăl Îl făcuse, probabil, după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aceia: - Las’ că venim și noi cu voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
citesc cu voce tare o poezie, o poezie în germană: Kühl und hell der Sonnenaufgang, leis und süss der Glocke Klang. Ein Magdlein hold, Krug in der Hand, sitz an des tiefen Brunnens Rand. În engleză? Aproximativ: Răsărit de soare răcoros, Sunet vag de clopot unduios. Cu urcioru-n mână vine-o fată La fântâna rece să ia apă. Am citit poezia cu voce tare și apoi am mai citit una. Am fost și sunt un poet foarte prost. Nu consemnez aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu trei reviste de integrame și rezolvam, în medie, cam opt careuri pe oră. La sfârșitul zilei, le aruncam la gunoi și cumpăram altele. Fiindcă timp de o săptămână, nu știu de ce, cretă a existat din belșug și buretele era răcoros și umed, n-am mai cerut nimănui nimic, și nici eu nu am mai făcut ture până la cutia albastră din cancelarie. Așa că tot pe Victor l-am trimis odată, în vreme ce ștergeam tabla și voiam să le dau o lucrare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se oferi să mă ajute la montarea buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum erau cele ale radioului din pereți, iar acest lucru afecta pozitiv munca noastră, a angajaților. Fiecare tavă ce aștepta să fie umplută primea pachetele călduțe în ritmul alert al lui Indiana Jones. Paharul de plastic cu Cola, umed și răcoros, pe pereții căruia se făcea un condens apetisant, sosea ca un corespondent al ultimelor acorduri. Angajații loveau de două ori în tavă înainte să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frigider vechi și pe un contor de gaz dezafectat. Astea erau ale Rizeștilor și nu încăpuseră în boxa lor, plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o atmosferă plăcută, iar praful de pe jos era gros și răcoros, așa încât dacă te descălțai și scormoneai un pic cu piciorul gol ai fi zis că stai într-un pârâiaș. Am apucat lacătul ușii noastre și am căutat în mănunchiul de chei. Ar fi trebuit să fie una puțin îndoită, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă slăbește... Ce mă fac, Ben? Nu mai pot s-o țin așa. Părea de-a dreptul disperat, vorbind pe un ton periculos de ridicat, panicat peste măsură. Tonul calm, rațional al lui Ben tempera aceste excese asemenea unei ploi răcoroase, care împrospătează atmosfera toridă. —Relaxează-te, Philip, prea îți faci griji din orice, îi spunea el pe un ton încurajator. O să fie bine. —Crezi? Philip Cantley părea deja că e mai calm. —Bineînțeles. Lucrurile or să se rezolve de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
greu era să se bărbierească În timp ce rânjea, așa că renunță la catalogarea necazurilor sale și Își termină dușul. Când ieși din casă douăzeci de minute mai târziu, se trezi năpădit de-o nemărginită senzație de Încântare nedeterminată. Deși era o dimineață răcoroasă, ziua avea să fie caldă, una dintre acele glorioase zile Îmbăiate de soare ce binecuvântau orașul toamna. Aerul era atât de uscat, Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși o privire fugară aruncată la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am strecurat afară. Dar nici n-am ieșit pe ușă ce scârțâia că am văzut-o pe Sară. Ce s-a întâmplat? mi-a spus ea puțin îngrijorată. Nu pot să dorm, i-am spus eu cu gândul la noaptea răcoroasă. Atunci, vino cu mine! mi-a spus Sară zâmbind. Am ieșit împreună afară, aerul rece era atât de plăcut. Mă plimbam în iarbă cea udă, când i-am vazut în depărtare... călăreții. M-am panicat. I-am spus Sarei: Trebuie
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
neașteptat. Poate că e așa dintr-un motiv îndreptățit, a lămurit-o Jake cu blândețe. Alice, trebuie să te lași purtată de val. Alice și-a lăsat o mână să-i alunece în apă. Undele care îi învăluiau degetele erau răcoroase și mătăsoase. În fond, ce temeri avea? Jake zburase până la New York cât ai clipi, deși nu știuse că era gravidă, iar atunci când a aflat n-a avut nici o ezitare să-și asume responsabilitatea. Câți bărbați ar fi făcut la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu-l slăbeau o clipă, îl potopeau ca un tăvălug...purtându-l numai la Vasilica... Era demult, demult... într-o zi de toamnă, iși aminti bătrânul Iorgu, înainte de Sf. Cuvioasă Parascheva... Seara se lăsase răcoroasă. Copacii, din care se scuturaseră aproape întreaga aramă a frunzelor, sunau uscat la fiecare adiere de vânt. Iorgu, foarte tânăr pe atunci, stătea culcat pe spate, cu tristețea și singurătatea lui, și aștepta, aștepta și nu știa ce. Când, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
începu a scânci subțire și trist... cri-cri... cri-cri!... Grămezile de frunze îi cuprinde pașii, însoțindu-l cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]