7,950 matches
-
atunci când sunt plecată pentru mai mult timp din Little Cayman. M-am trezit și eu scrutând orizonturile mării, ca și cum aș aștepta pe cineva. Am găsit pe obraz o lacrimă care parcă nu era a mea. Nu știu cum de răsărise acolo. Poate răsărise din speranța Marelui Bronz, din chemările lui Milică... Frații Grimm și capela erau două lumi diferite, care se căutau din ochi, ca să se cunoască mai bine. Ardeau de curiozitate să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
începu, el slăbi strânsoarea și mă privi o clipă. Ochii mei îi zâmbeau și îl priveau în același timp cu tristețe. Și el mă îmbrățișă din nou, mă strânse la piept și toată noaptea nu părăsisem nici unul ringul. Înainte de a răsări soarele, fără a-l privi, îi alunecai din brațe și fugii cât mă ținură picioarele. Un timp nu-l mai căutai. Îmi găsisem servici ca secretară la o întreprindere. Postul era vacant, patronul mă văzu, îi plăcui și mă angajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mine. Despre tine ce știi? Stare: furie, tăcere apăsată, gesturi, forme și figuri, sincronizare perfectă, forță extremă și mare, privire străpungătoare. Nu pot să fiu atentă să nu se întâmple lucruri neplăcute, eu trebuie să trăiesc cu cele plăcute. Soarele răsare pentru noi. Ce altă dovadă că ne iubește? A iubi soarele în deșert și a muri câștigând astfel nemurirea prin secole de iubire adevărată ce nu va dispărea. (Mă uit la Soare. El mă frige, din ce în ce mai tare, dar, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin secole de iubire adevărată ce nu va dispărea. (Mă uit la Soare. El mă frige, din ce în ce mai tare, dar, în ciuda faptului că mă chinui, îmi place. Lasă-l să ardă, să încălzească, să mângâie ca să treacă tot frigul din lume. Răsare singur, nu are nevoie de mine...încă. Știm că totuși va dispărea. Și toată fierbințeala acestui moment nu valorează nimic în comparație cu cel din urmă frig. Doar iubirea lui și a mea îmi va trezi amintirea căldurii. Lasă-l să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și când răsare Soarele în timpul ploii, și când arde necruțător pământul și înfierbântă cupele, din picături se face șampanie. Și eu gust din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să interfereze în destinul caracterelor, dovedind, prin aceasta, deopotrivă maturitate artistică și intuiție de o rară modernitate, arhivarul Filimon știe, ca tot românul, mai bine: personajele negative trebuie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai precis, despre un scurt schimb de replici dintre un prinț care, întors acasă, constată că nu-și poate atinge logodnica fiindcă aceasta are pete de sânge pe kimono: Deși vreau să fac dragoste cu tine, pe veșmintele tale a răsărit luna". Prințesa preia perifraza ca și cum aceasta ar fi fost cea mai naturală sugestie cu putință și adaugă o notă subtilă de ironie: "Nici nu e de mirare că, de când te aștept în van, luna a răsărit pe veșmintele mele". După cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe veșmintele tale a răsărit luna". Prințesa preia perifraza ca și cum aceasta ar fi fost cea mai naturală sugestie cu putință și adaugă o notă subtilă de ironie: "Nici nu e de mirare că, de când te aștept în van, luna a răsărit pe veșmintele mele". După cum observăm, limbajul aluziv nu face nici un fel de concesii licențiozității cu care noi, europenii, am fi obișnuiți să ne confruntăm în asemenea ocazii. Am reprodus acest episod pentru ca lectorul să înțeleagă mai bine întortocheatul mod de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zi de dimineață, razele sfântului soare au strălucit din nou, pentru a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și libelule. După ce soarele s-a ridicat pe cer, lungime de-o prăjină față de locul de unde a răsărit, apa din iazuri s-a încălzit, astfel că viețuitoarele din adâncul iazurilor, racii, șerpii, familiile de pești, broaștele, năpârcile și lipitorile au ieșit la suprafață pentru promenadă. Când tatăl familiei Pește-gri a văzut ce s-a întâmplat, imediat și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsit noi culcușul sau prin împrejurime. -Bine, a zis Căiță după ce a ascultat foarte atent cârtița. Stup, dă fuga și spune tuturor, să fie pregătiți de drum. -Soarele se ridicase pe cer la o prăjină de locul în care a răsărit. Cerul era limpede și albastru cum nu-l mai văzuse Căiță de multă vreme. A trecut în ograda moșului său și i-a spus că s-a hotărât să plece la drum. Acesta își freca de zor palmele a bucurie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât puternic, solzos și o formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de nas scutura o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase în loc de cuvinte. Toate organele principale erau purtate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Sau nu vedem, că florile și toate buruienele mor și putrezesc spre a-nvia primăvara? Oare bobul de grâu spre a rodi și a da spic frumos nu se aruncă-ntre brazde, ca mai întâi să putrezească și apoi să răsară cu mult mai mândru? Iată, prietene, atâtea pilde pe care le putem lua de la lucrurile neînsuflețite, noi oamenii, care-n mândria noastră deșartă ne credem stăpânii pământului și încă și a lui D-zeu! Sf. Apostol Pavel ne arată lămurit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
da o explicație potrivită, necum să le rezolve imediat, omul ajunsese o jucărie, lăsată-n voia valurilor vieții și la discreția acestor forțe superioare. Din lupta aceasta cu elementele vizibile ale rațiunii și din conștiința înnăscută-n fiecare dintre noi, răsări sentimentul religios, care-mbracă și o formă exterioară, simbol al celor ce se petreceau înlăuntrul ființei noastre. Formele acestea exterioare, manifestate prin daruri și sacrificii, neimpuse de nimeni, ci izvorâte din fireștile simțăminte ale omului, nu aveau alt scop decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vrăjitorie și mâncătorie de oameni și copii. Îi acuzară apoi prin grai și în scris de toate faptele necuviincioase, închipuite numai de mintea fantastică și de care nici nu trebuia a mai vorbi" (Orig. contra Cels. III). A trebuit să răsară dintre creștini marii apologeți (apărători) în persoana unor filosofi și scriitori ca: Mellion din Sardes, Iustin Martirul, Minuciu Felix, Atenagora, Clemes din Alexandria, Origen, Ipolit, Tertulian etc., cari aduseră probe puternice prin grai și scrieri și dovediră cu prisosință că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
surda frământare și vor exclama cu Înțeleptul Solomon: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși". "Vântul suflă către miazăzi, vântul se-ntoarce către miazănoapte și făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale". "Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune!" " Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?" "Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne de-a pururi!" // "Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui, ca să răsară iarăși". "Vântul suflă către miazăzi, vântul se-ntoarce către miazănoapte și făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale". "Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se-ntorc la locul din care au plecat". "Toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noi, uimiți, dădeam onorul cu uneltele noastre - mături cu coadă, lopeți și vătraie -, aici, în Uppsala, trăia un om care se numea Viktor-Carte. Adevăratul lui nume era Viktor Persson. Poate că era de sânge regal. Niciodată nu știm unde poate răsări regalitatea. El strângea la pieptul lui literatura lumii. în brațele lui, ale lui Viktor-Carte, se afla întreaga spiritualitate a lumii occidentale, adunată în forma ei scrisă. Orice întrebare și-ar fi pus cineva - întrebarea lui Kierkegaard despre existență, cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de fasole, răsaduri de ardei, roșii, castraveți. Era bucățica ei de grădină și ea, copil, era foarte interesată de evoluția plantelor tinere și gingașe puse cu propria mână în pământ, la încolțit. Ce bucurie avea, doamne, când vedea primele frunze răsărind din pământ, primele firișoare de tulpină ridicându-se spre cer, primele flori, prima roșie începând a se pârgui... La flori, bunica, apoi mama ei, o ținuseră pe lângă ele, căci odată, din prea mult elan și puțină cunoaștere, dorind să plivească
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întreagă, apoi traversaseră lacul, cu barca, la Pustnicul. Stăteau unul lângă altul, cu brațele sub cap, întinși în iarba fragedă, presărată cu flori sălbatice, privind cerul de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a fost alaltăieri și la orgă ședea un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă cu aripile. O dimineață limpede... Piatra mare, Postăvarul, Piatra Craiului, Bucegii. Verdele curat al pășunii se așterne ca un
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu Mai ales aici, la Cannes, ne este dor de el. Pentru că de atâtea ori, în serile cu vreme blândă, am revăzut Amarcord stând cu picioarele pe nisip, privind către un ecran ce răsare din apă, le Cinéma de la plage. Anul acesta dorul ne-a fost stârnit și de Paolo Sorrentino cu al său La grande Bellezza, o revizitare a capodoperei La dolce vita, cu câteva popasuri și prin filmul Roma. Cineastul italian are
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
Iar efortul de acoperire a ei nu trece de banala foiletare. Cât de sigură e identificarea dintre atelierele care crescuseră, obligatoriu, în curțile tuturor școlilor dintr-o țară multilateral dezvoltată și apăsătorul loc în care, la capătul multor zile, a răsărit, unică, Floarea de menghină ? Personal, tocmai pentru că o consider pe Svetlana Cârstean în primul rând o poetă a elevației, suspectez de fragilitate toată această echivalare grăbită. Nucleul poemului nu e denunțul unui univers, ci geneza unei comunități. Altminteri ar putea
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
aceasta, iar tema va fi generală, insă fascinantă: De ce suntem aici, noi oamenii?.fluctuații cuantice În prelegerea să va explica teoria conform căreia mici fluctuații cunatice petrecute în primele etape de existență ale universului au devenit "semințele" din care au răsărit galaxiile, stelele dar și viața. "Știință prezice că multe feluri de universuri vor fi create spontan, din nimic. E o chestiune de noroc din care facem și noi parte". [poll id="44"]
Nu există Rai sau viaţă după moarte. Sunt doar poveşti pentru cei care se tem de "întuneric", afirmă Stephen Hawking. Tu crezi în existența Raiului? () [Corola-journal/Journalistic/70014_a_71339]