3,048 matches
-
mine. Să pui răul înainte, pentru a nu avea dezamăgiri șocante. Greutăți? Evident că am întâlnit. Am trăit, deci am întâlnit. Au fost momente de cumpănă uneori, au fost oameni care m-au dezamăgit, au fost subiecte care m-au răscolit. Puterea de a merge mai departe a venit natural, nu există o rețetă specială pentru asta, nu există niciun tonic secret care să poată fi administrat. De fapt, totul stă în puterea unui virus. Pe care îl ai sau nu
REDACTOR ŞEF LA JURNALUL NAŢIONAL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343884_a_345213]
-
trecut anul IV de facultate, a auzit că s-a însurat. Și totuși, pentru ea a fost o prietenie frumoasă, a ținut la Gicu, a fost primul bărbat care a sărutat-o, a îmbrățișat-o, și iată, acum, i-a răscolit amintirile. De ce să se întâlnească tocmai acum? S-a auzit telefonul. Ilinca a tresărit. La telefon era Ștefan. ( va urma) Referință Bibliografică: Poveste de început de primăvară ( V ) / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 624, Anul II, 15
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343902_a_345231]
-
Atasament > ÎNCĂTUȘARE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să-mi dezleg cătușele? Ce aventură! Să mă dezleg de-a ochilor mișcare între geana orelor și-a întrebărilor? Sunt încătușată de vise răscolind întinderea privirii înaripate. Dacă mă ții de mână, mă arunc până în prăpastia imprevizibilei mișcări, cu încrederea în zborul spre cer. Învățăm să ne înălțăm sprijinindu-ne unul de altul?Cum ora să ne-alinte? Dacă mă ții de mână, gândurile
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Bate vântul îndoielii în sânge, adânc, Stafii monotone curg pe cruci de piatră, Primăvara plânge cu lacrimi de prunc, Bucurii timide înfloresc în glastră. Mirezme trezite răscolesc iar drumul, Clopote vibrează blesteme-n aramă, Naște iar cenușa, zbuciumându-și fumul, Pulsu-i schizofrenic în focuri se sfarmă. Paște fericirea liberă de lanțuri, Verighete-n aur basmul l-au sfârșit, S-au topit iubiri ce își fac bilanțuri, Lumea
SONET XLV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342787_a_344116]
-
Sub cupola din suflet mi-ai intrat ca lumină, Ascultam infinitul răsărit după ploaie, Tu-mi vorbeai, eu priveam, rătăcit într-o vină. Îți simțeam adierea răzvrătită în gânduri, Înspre buzele-ți coapte ochii mei leneveau, Te iubeam ca oceanul, răscolit în profunduri, Peste coapsele-ți albe rătăciri mă loveau. Am plecat într-o zi, m-au chemat ochii tăi, Și-am simțit că blestemul va rămâne în ei. Referință Bibliografică: SONET LVIII / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SONET LVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342903_a_344232]
-
în clipele din noapte. Cu timpul care azi, neiertător, Îmi scrie peste zile, cu regrete, Cu amintiri pierdute pe-ndelete Și gânduri rătăcind, de-atâta dor. Când ai plecat eram prea mic, să știu, Că drumul tău... ierta atunci păcate. Am răscolit prin gândurile toate, Alături, o secundă... să-ți mai fiu. Mai am în mine doar o umbră grea, Un gând strivit, de vreme și uitare. Copacul, care-atunci era prea mare, E azi nimic, pierdut în mintea mea. Azi te visez
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
s-au răzvrătit. Tunete ingrozititoare, Sus din cer acum se aud, Trăsnete lovesc pământul, Teiul nu-mi mai ține scut. Vântul parcă se întețește, Lupii, vai...ma îngrozesc! Totul parca-i înebunește, Să mă ascund, nu prea găsesc... Văd doar răscolit mormântul, Un mormânt al nimănui, I-a rămas doar scris cuvântul, Stă în casa românului. Doamne, dacă ești în ceruri, Și ruga mea o auzi, Lasă-mă să scriu azi rânduri, Pentru muți și pentru surzi Ei mai fac.azi
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna-n corn de vânătoare mândră față că un astru. Din ochi mari ,timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
pavăza în calea lor Vine netezind izbândă pentru craiul munților. A trecut că vântul vremea vânătorilor ce au fost, Intamplatu-sa aievea,parcă fără nici un rost. Zi de vară din alt timp,începe a se îngâna, Raze calde de alint,răscolesc din nou pădurea. Se arătă pe cărare,silueta ce pășește, Câtă lung în depărtare,suspinând,dar nu găsește. Referință Bibliografica: VISURI SPULBERATE / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
personalității copiilor, le-ați dăruit abecedarul ,,Albinuța” . Dincolo de plăcerea jocului și a muzicii, ,,Albinuța” este o ,,veritabilă Odisee a copiilor basarabeni, menită să-i întoarcă în Itaca frumosului și adevărului propriei lor identități.” Respirând blândețe, într-un spațiu vierean ingenuu, răscolit de o bunătate primordială, vă risipiți în poeme, visând la o simplitate mereu proaspătă. Grigore Vieru La ,,Albinuța” țin cel mai mult din tot ceea ce am scris. Este o carte curată ca lacrima, o carte sinceră, scrisă cu dragoste și
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
personalității copiilor, le-ați dăruit abecedarul ,,Albinuța” . Dincolo de plăcerea jocului și a muzicii, ,,Albinuța” este o ,,veritabilă Odisee a copiilor basarabeni, menită să-i întoarcă în Itaca frumosului și adevărului propriei lor identități.” Respirând blândețe, într-un spațiu vierean ingenuu, răscolit de o bunătate primordială, vă risipiți în poeme, visând la o simplitate mereu proaspătă. Grigore Vieru La ,,Albinuța” țin cel mai mult din tot ceea ce am scris. Este o carte curată ca lacrima, o carte sinceră, scrisă cu dragoste și
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
s-a trezit în ea monstrul invidiei și al geloziei. Ea trebuia să se mulțumească cu ce găsea și ce putea la rândul său să ofere acelui ales. Încă nu a întâlnit persoana despre care putea spune că i-a răscolit sentimente de iubire, să-i dispară pofta de mâncare și să-i pună inima pe jar, să o facă să se perpelească și să nu o lase să se odihnească noapte în patul său de țară. Acum îi era somn
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
în urmă cei șase-șapte ani de când sunteți împreună? - Cu Ramona este altceva. - Ce este, Viorel? Ea este viața și viitorul tău alături de o femeie care te iubește. - Tu nu mă iubești? - Nu știu ce simt pentru tine. Trebuie să recunosc că mă răscolești când te întâlnesc și noaptea îmi dai fiori. Te visez numai făcând dragoste și mă trezesc udă toată. Dar acest lucru poate să dispară la fel de ușor cum a apărut. De ce să ne complicăm viața? Îmi place de Mircea, să știi
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
și înflăcărat sărut ce-l poate primi un bărbat de la o femeie tânără și „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moșului tău. - Așa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga ființă. Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză și să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
a fost, oare, posibil să trecem prin toate acestea? Da, este clar: nimic nu este întâmplător în viața de pe pământ! Ai păstrat copilul, copilul nostru, deși..., deși tu nu știai mai nimic despre mine... Aș fi fost în stare să răscolesc pământul să te găsesc, dar... nevăzător fiind... cine...”. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Laura îi ridică bărbia, privindu-l în ochi: - Nu știai nimic despre mine, dar de ce... Doar aveai telefonul cu... - Iubita mea, dacă ai ști... Va veni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
de glod cenușiu.Cu un ultim, inutil efortîncerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica;mizerabil îmi sfârtecă ostenireaizolând nefiresc sânge; de oase și carne!Mâini nevăzute aruncăotrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă,în timp ce stranii senzații mă răscolesc.Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează.- Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid.un suflet pustiu;rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde!Mă dor pașii lui care'și târâsc
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
sine este aproape imatur și doare lovitura ustensilelor telurice ca un T ridicat deasupra capului încovoiat în vremuri aspre până la sabie se adună ziua cu noaptea într-un Te-U teluric forțează toate porțile vieții cu un pumn de semințe răscolite de vânt în sacul trăirilor neștiute nedefinite reanimate într-un infinit finit de minte Anne Marie Bejliu, 6 mai 2015 Referință Bibliografică: într-un Te-U teluric / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06
ÎNTR-UN TE-U TELURIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344053_a_345382]
-
aștepta în prag. Așa minune îl făcu pe Nădejde să clipească repede-repede până să priceapă că nu visează. Dar îi trecu mirarea, căci mai depărtișor, zări un gropan. Să bei apa din puț nesleit e moarte curată, nu alta! îl răscoli cugetul. Își văzu de treabă, nu zise nimic. Asta era! A doua zi avea să pornească la drum! Și până una, alta, fata scosese în bătătură o masă mică pe care mămăliga răsturnată și-mpodobită cu ață de tăiat se-nvecina
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
vieții, Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii le străbat Și ochii nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să caut sacra prietenie, Ce zace ascunsă-n duhul profan. Amurugul mă-nșfacă prematur Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
început. Și unde-i, calule, acel nou început, când din mlaștina valorilor străbate izul pierzaniei? Unde ești iubire micuță cu aripi de copil, și unde talpa ta calcă mărunt nisipul țărmului unic, în care ființa-mi de lumină nu mai răscolește pământurile în căutarea altor iubiri? Undeva, departe de toate și de tot, cuprinsă în toate și în tot, prind semnul crucii, frământ universalul gând al regăsirii. Cândva, undeva, pentru acel ceva anume înmulțit în azimele Domnului, în vârfurile cinci la
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]
-
să nu consulți o Biserică care se cheamă prin sintagma „Biserica națională”. Și, dacă suntem „Biserică națională”, trebuie să fim consultați. Că niciodată Biserica n-a mers împotriva neamului! ... Trebuie să avem demnitate! Trebuie să mărturisim, fiindcă strămoșii noștri se răscolesc în mormânt și se va întâmpla cum s-a întâmplat la Neamț, unde „au explodat” caldarâmul și aleile, și a ieșit sfântul [necunoscut] din mormânt! Pentru că Mântuitorul spune: Dacă voi veți tăcea, pietrele vor vorbi”. Cum să nu mărturisim astăzi
DE CE ŞI BISERICA ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343445_a_344774]
-
cam multicei, îi poartă pe grumazul lat și umerii largi; un munte de om așa cum se cade să fie în locul acesta, impunător prin mărime, simplitate și puritate. - Te rog, nu mă privi așa, ești prea curioasă, prea doritoare să-mi răscolești tainele sufletului, simt ce intuiești... Dormi, dormi... dormi iubito! - Uite ce purceluși dolofani am luat! - Frumoși, nu zic, ba!, dar cu ce-i creștem? salariul meu de popă ajunge să mâncăm noi, pământ nu avem, tu nu ai serviciu că
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
dau la o parte precum faldurile cortinei, numai că ea nu așteaptă uralele... Bis! Bis! Direct la gară; își ia bilet dus!, iar soarele coboară cortina spre apus. Somn ușor! Dormi, dormi, dormi iubito! - Da! Ți-am spus că-mi răscolești trecutul. Sincer, nu mi-a fost ușor. Nu-mi căuta privirea aceea, umilința am lăsat-o acolo, în casa parohială. Doar cu plecăciunea, că sufletul-mi era golit, mână-n mână, am fost la mănăstire, să mă călugăresc. Nu mi-
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]