1,849 matches
-
În loc de cuvânt înainte: Câmpii, surori câmpii Hai să pornim în călătorii, la munte și mare și pe orice cărare vom fi răsfățați din plin de lumină și soare. Dacă întredeschizi ochii ușor peste dealuri de dor vei simți cum sub lumina caldă a lunii aleargă fluturii precum căpcăunii, cum apa se preface în diamante în roua florilor nestemate. Vei bea și tu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a gândit să se mute în altă parte. Locuiește împreună cu mama, o soră cu paisprezece ani mai mică și cu tatăl ei. Deși acum lucrează și se gândește că ar cam fi cazul să se mute singură, se mai răsfață încă alături de familie. După ce a terminat liceul, s-a înscris la o școală de afaceri, unde a studiat prelucrarea datelor și contabilitatea, apoi s-a angajat la o firmă de îmbrăcăminte. Firma respectivă are câteva mărci de haine, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
altă soluție decât să demisioneze. Fiindcă nu e o rană care să se vadă la prima vedere, e mai greu să conștientizezi ceea ce se întâmplă. Cu toate că avem de-a face cu o boală, lumea are tendința să spună: „Ei, se răsfață!“, „Nu depune prea mult efort“. — De exemplu, în cazul cutremurului devastator din Hanshin, situația pagubelor a fost vizibilă. Multe clădiri au fost făcute una cu pământul. Acest fel de suferință și durere a putut fi înțeleasă. Celor care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sincer, la început și mie mi-a fost teamă. Cei de la firmă s-au gândit la lucrul acesta și mi-au spus să iau shinkansen-ul, ba chiar mi-au oferit un abonament, dar i-am refuzat. Nu voiam să fiu răsfățat și nici să fug. M-am întors la muncă pe 10 mai și, după o săptămână, m-am urcat în același metrou de la ora 07.59, de la linia Hibiya, în care a avut loc atacul cu gaz sarin. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a trezit mult mai devreme, la 05.30. De obicei nu aveam timp să-i pregătesc micul dejun, însă cu o seară înainte mi-a spus: «Mi-aș dori să mă trezești cu o gustare bună.» Voia să fie răsfățat. I-am făcut pe plac și m-am trezit la prima oră. Și în seara respectivă s-a alintat. Sarcina mea era avasată și dimineața nu mă prea simțeam bine. De aceea săream mereu peste dejun. Nici el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ce copil drăguț!». Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost greu să-mi revin după naștere. Soacra mea a avut grijă de mine. M-a răsfățat. În afară de spălatul rufelor, ea s-a ocupat de tot. Se purta frumos cu Asuka. Eu nu aveam mamă, iar tata nu avea cum să mă ajute. Soacra mi-a spus: «Vino la noi!» A crescut și copilul cumnatului, deci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu eram neliniștit. Dacă nu mergea bine, ce aveam să mă fac? Am privit lucrurile din perspectivă inversă și, pentru că nu era cale de întoarcere, dorința de a mă antrena până la epuizare devenea mai pregnantă. Nu-mi permiteam să mă răsfăț. Am ales să devin alienat. În lumea asta nu am descoperit nimic important și asta nu-mi putea aduce decât durere. Anul următor (1991), în septembrie, m-am întors în Aso. De data acesta am intrat în «Grupul copiilor», adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știe doar a-mpunge. Este tare-n adevăr, Tare cât un fir de păr. Așa a fost și în trecut - Un panglicar neîntrecut. Face gafe, ce curg șnur, Râd și câinii dimprejur... Istoria nu l-a-nvățat Să nu fie răsfățat. E-o tradiție la noi S-avem lideri mândri, goi Care nu știu ce e munca, Nici cum a rosti porunca. Și de-aceea stăm pe loc Ca-ntr-un fund de poloboc. Totuși, veșnica-ntrebare: Până când tot așa, oare? 19 decembrie
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de întoarcere citeai fraza invers, de la dreapta la stânga, fără ca înțelesul ei să se schimbe." Desigur că o asemenea tematică implică un rețetar stilistic extrem de elaborat, cu inflexiuni mito poematice calofile. Andrei Oișteanu nu economisește nimic din resursele metastatice ale parabolei, răsfățându-și proza cu o feerie de simboluri, preluate din antropologie, cultura tradițională și ezoterism. Această aglomerare tensionată, obositoare la un moment dat, se resoarbe însă într-un mod fericit prin dispariția cufărului magic, sinecdocă a unei lumi părelnice de taină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pregătind cele necesare pentru a doua zi. Uneori, frânt de oboseală, se mulțumea cu un pahar ori două de alcool În timpul unei partide de biliard, iar În ultima vreme de pokăr. De regulă, dumineca nu lucra nimeni, iar el , era răsfățat de Carla - care-l Înțelegea, ajutându-l să se relaxeze. O cunoscuse În urmă cu un an de zile, Întâmplător. Un banal schimb de cuvinte În fața unui chioșc de ziare - apoi câțiva pași În aceeași direcție - care se terminase, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mâncare foarte puțin, oferind de lucru ospătarului să le care Înapoi. Nu se putu apține să nu comenteze: „O să te coste mulți bani...!” Tony Pavone protestă: „Ce importanță au banii...? Valorile materiale dispar În fața unei adevărate prietenii...!” Continuă să se răsfețe conteplându-i trăsăturile armonios croite ale feții, adese ori privind’o stăruitor, desigur mai mult decât se cuvenea. O dorea nespus de mult. Hotelul În care locuia se afla pe undeva pe aproape, dar Îi lipsea curajul necesar pentru a o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori să corupă: la Închisoare din nou, nu duc lipsă de amatori...!” „Mai pot comenta...? După părerea mea, nu-i nimic pe lumea asta mai frumos și mai natural decât să fi-i cuprins de fiorul unei iubiri, să te răsfeți În brațele unei femei, șoptindu-i tandru - te iubesc...!” „Chiar Șefule, de câte ori până la ora actuală ai rostit - acest magic cuvânt...Mai ți-i minte...?” Îl interogă Tony Pavone mai În glumă mai În serios. „Să fiu sincer, de câte ori s-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ale femeii și mamei ce dispăreau. El Însuși, născut În secolul de dinainte și În Imperiul Austro-Ungar, putea să discearnă aceste schimbări. Cu toate acestea, Sammler cel vechi, original, din Cracovia, nu fusese niciodată foarte cumsecade. Era singur la părinți, răsfățat de o mamă ce la rândul său fusese o fiică răsfățată. O amintire amuzantă: Când Sammler era mic Își acoperea gura, când tușea, cu mâna servitoarei, ca să nu dea microbi pe propria mână. O glumă de familie. Servitoarea, Wadja, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De unde știi asta? — O simt. Se uită la mine ca la fiica răsfățată. Întotdeauna au fost oameni care au crezut că tata a greșit cu mine, că mi-a dat prea multă libertate, financiar vorbind. Știi și dumneata - m-a răsfățat și mi-a dat mână liberă. Nu a fost extrem de indulgent? — Nu doar de dragul meu, unchiule Sammler. Oamenii nu acționează numai În numele lor, iar el a trăit și prin mine. Poți să fii convins de asta. Bărbații, se gândi Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mult peste ora la care avocații plecaseră acasă. Proprietarul mi-a zis că a comandat douăsprezece exemplare. Tipu’ se poartă frumos cu scriitorii din zonă. Jina a clătinat din cap. Duceți-vă voi două. Eu mă duc să-l răsfăț pe Danny la Barnes&Noble-ul de pe Walnut Creek. Îi plăcea să caște gura în secțiunea cu muzică. Cele trei s-au îmbrățișat de la revedere, după care Jina și-a privit prietenele care traversau strada. Mary trebuia să sprinteze ca să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul din care ești plămădit în această ploaie a vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de limpezi când ai puterea să te privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum se duc copii la joacă în inimă am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
preferat: „Dă cu el de pământ!”. O simțeam radiind de câte ori argumentele mele erau mai tari și când eram ceva mai ironică. Chiar și la masă segregarea noastră a continuat. Ospitalitatea lor a fost copleșitoare. Arabii nu te hrănesc, ci te răsfață. Te servesc chiar ei cu mâna lor, bărbații pe bărbați, femeile pe femei. Simți că ar vrea să îți ghicească gândurile, ca să fii cât mai mulțumit de bucate și purtări. Stăteam la o masă de 24 de persoane, noi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu profesorul și să se sature definitiv de canto până săptămâna viitoare. M-am uitat în jur; simțeam un miros... Apoi l-am observat pe masă. Un buchet mare de flori. Crini. —Ai crini? am întrebat. Mda, încerc să mă răsfăț, știi? După atâția tipi care s-au purtat urât cu mine. Singura persoană pe care pot conta sunt eu, eu și iar eu. Când i-ai luat? S-a gândit puțin. —Chiar ieri. E vreo problemă? Nu. Dar mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate exact la aceeași oră și, zărindu-l din nou pe Hungry Hop - dat fiind că era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Unul din staruri își debita rolul plin de elan, în timp ce perechea lui se tolănea la soare. După un timp, toate repetițiile au început să se desfășoare după această rețetă, și am aplicat-o și fetelor cu același succes. Îmbunați și răsfățați de aceste intervenții, transformate într-un fel de reclamă sforăitoare, plină de zaharuri, actorii au atacat cu energie dialogurile supraîncărcate de critici și dispreț, care le ofereau șansa să-și exprime adevăratele sentimente despre ceilalți. Aceste sentimente erau deja îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care trăiesc, este pe Bulevardul pe care trec, este în viața pe care o duc. În inima Capitalei, în inima României, la câțiva pași de Primăria Generală, se răsfață împuțeala mizeriei depline. Trec, trecem pe lângă ea cu pași grăbiți, zorind spre himerele unei vieți care ne alintă cu miasme fetide. Nu știu dacă-i neapărat nostalgie. Mai mult mi se pare o părăsire. Sentimentul că, inevitabil, odată cu schimbarea Bulevardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la voia hazardului. Perindarea fișelor, jocul numelor, anilor, cifrelor, până și a cotelor și indicațiilor pur tehnice, de Bibliotecă, îmi deschide mii și mii de ferestre pe care pot să privesc, imaginația mea poate să se strecoare, poate să se răsfețe. Cred că este un fel de boală. Posibil ca vreun psihiatru să fi și studiat sindromul fișierului, chiar să-l fi descris. Oricum, eu îl trăiesc din plin. Nu mă simt în stare să-l descriu. Nu am nici „instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sus, de unde era Ghemigi-mahlesi, cu prietenii săi, Șemișidin, marele meșter de căruțe, cel din Arabangilar kiarhanesi, și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
schimbată șefa raionului de marochinărie de la „Victoria“, pentru că dosise vreo trei duzini de astfel de poșete. Eram pe atunci încă în bune relații cu Vichi, frizerița de la piața Kogălniceanu. Ne întâlneam în zilele ei libere și o lăsam să mă răsfețe cu giugiulelile ei materne. Era cu aproape zece ani mai mare decât mine. Divorțase după ce Olimp, bărbatul ei, fugise la Vințu de Sus, unde zicea că erau cele mai gustoase pere. Îi plăcea să mă alinte cu gingășii și griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]