2,464 matches
-
mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse să ningă cînd am ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie. În mijlocul pieței, singur, se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil pardesiu cenușiu. Aidoma unui rege al zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două figuri mi l-a smuls. Cealaltă s-a aplecat peste mine. Mi-am dat seama că Îmi vorbește cînd i-am simțit răsuflarea În față. M-am așteptat să văd chipul lui Fumero ieșind În lumină și să simt pe gît lama cuțitului. O privire s-a fixat Într-a mea și, În timp ce vălul conștiinței Își lua zborul, am recunoscut zîmbetul știrb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
licorile lui Bachus...” Plutind deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sala de așteptare dintr-o gară, plină de trupuri asudate ce se Încolăceau de-a valma, căzute pradă instinctelor primare, În timpul sortit Împerecherii, devenea pentru Noimann un lăcaș sfânt, pe care nu aveai dreptul să-l tulburi nici măcar c-o răsuflare, În timp ce pentru alții același pat era accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se subțieze fața?” Întreba cu un aer absent Noimann, Îndreptându-și, pentru a câta oară oare? șuvița rebelă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au dat Încă În floare. Înseamnă că azi-noapte a avut grijă să-și treacă aparatul de ras peste obrajii buhăiți de alcool. Acum pielea obrajilor respiră prospețime, deși Noimann e obosit... În schimb cocleala din cerul gurii n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage răsuflarea. De fapt, arătarea Își bătea joc de medic, lăsându-l să creadă că e atât de obosită, Încât, dacă va face un efort, stomatologul Paul va putea pune mâna pe el. Când Noimann se apropia la un pas de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
văl de romantism grațios! Ne-am așezat pe un scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rolul celei mai bune prietene. —Ei, nu pot vorbi prea mult, pentru că acum suntem la St. Regis. Mai ții minte că a insistat să vină să mă ia azi de la serviciu? Fără să aștepte răspunsul meu, Îi dădu Înainte, cu răsuflarea tăiată: Mă aștepta afară cu o mașină și mi-a zis că asta era din cauză că nu putuse găsi un taxi și că eram așteptați la cină la părinții lui În zece minute. Desigur, m-am enervat un pic pentru că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
broad. NVdem. Ce era asta? Un fel de invitație criptică la cină, desigur, dar unde și cu cine? Singurul indiciu asupra originii sale era un număr cu 917, pe care nu-l recunoșteam. Am format numărul și o fată cu răsuflarea Întretăiată mi-a răspuns imediat. Hei, Bette! Care-i treaba? Vii diseară? spuse vocea, strivindu-mi speranța că persoana greșise pur și simplu numărul. —Ăă... bună. Cine e? —Bette! Sunt Elisa. Am lucrat Împreună non-stop În ultima săptămână, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
N-am vorbit deloc În liftul care ne ducea În hol, dar dragul de Philip a reușit să mă lipească de perete și să-mi ciugulească buzele, ceea ce mi s-a părut cumva extrem de dezgustător, dar m-a lăsat cu răsuflarea tăiată În același timp. —Mmm... ești delicioasă. Vino aici, dă-mi voie să te mai gust pentru ultima oară. Dar Înainte să apuce să se mai servească o dată de fața mea ca de propria sa acadea Chupa, ușile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe nebunul care o alerga de obicei pe Millington cu căruciorul de legume, când mi-am auzit numele. —Bette! Hei, Bette, aici! M-am Întors și l-am văzut pe Sammy care stătea pe o bancă și bea cafea, cu răsuflarea vizibilă În aerul Înghețat și cu ceea ce părea a fi o femeie trăsnet lângă el. Fir-ar să fie. N-aveam cale de scăpare. În mod evident mă văzuse și mă urmărise cum Îl priveam fix, așa că nu exista nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă holbez la Kelly, cu mâinile vârâte sub picioare și cu aceeași senzație de sufocare pe care o avusesem În clasa a cincea, la ora de sport, când mingea roșie de cauciuc mă lovise În stomac și Îmi tăiase răsuflarea. Cum am putut fi așa de pe dinafară? Cum de nu mi-am dat seama? Am făcut eforturi să respir și să pătrund Înțelesul spuselor lui Kelly. Toate chestiile alea oribile care fuseseră scrise - toate exagerările, Înfloriturile, presupunerile și minciunile crase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
m-am dezechilibrat și m-aș fi prăvălit la pământ cu capul Înainte dacă nu m-ar fi tras În sus și nu m-ar fi Împins pe o canapea. Fața lui era la cinci centimetri de a mea, iar răsuflarea lui fierbinte, alcoolizată, Îmi Încălzea pielea și părea destul de coerent când mi-a șoptit: —Bette, o să neg fiecare cuvânt de căcat pe care-l spui. Pe cine o să creadă? Pe mine, tipul pe care l-a adorat În ultimii zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șase. O să ajungem acolo În treizeci de minute, poate o oră. Spune-i amicului tău bucătar să facă meniul serii VIP din cap până-n picioare, bine? Bette, asta o să fie o publicitate așa de grozavă pentru el! I se tăiase răsuflarea de emoție. Aș minți dacă aș spune că nu m-am gândit să-i spun lui Sammy. Ar fi Într-adevăr o publicitate grozavă - cea mai rapidă cale de a apărea În cele câteva reviste naționale care Încă nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pasager a ajuns jos, pe scările vagonului de clasa a treia s-au ivit doi bărbați îmbrăcați ca vai de lume în plină iarnă!... Frigul din vagon nu se putea compara totuși cu gerul de afară, care le a tăiat răsuflarea... Aproape fără să-și dea seama și-au întins mâna... Când s-au văzut jos, Dumitru a vorbit mai mult în glumă, dar spunea un adevăr: ― Măi Stafidă, grele zile am ajuns! Să ne sprijinim noi unul de altul ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu pas rar spre fântână. Lotrului i s-a oprit răsuflarea. Cum să facă să n-o sperie? A făcut un pas spre locul unde bătea lumina felinarului din curte. Atunci hangița l-a văzut. A tresărit. Și-a dus mâna la gură, pentru a-și înăbuși un strigăt, dar a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o murit! O murit!!! Doamneee... Dumnezeule Mare... Nu mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și te-ai speriat matale”. Băiatul a alergat înainte, să se convingă... A privit la chipul lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privirea dusă spre felinarul atârnat de bagdadia adăpostului... Au salutat scurt și au ieșit. Nu au schimbat decât o vorbă două din mers, neîndrăznind nici unul să pronunțe cuvântul retragere... ― Ei? Care-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru marș. Trebuie să plecăm îndată, pentru a ajunge la timp sub cota 408!... Toți au început să se miște pe lângă tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căutând o posibilă armă. Găsi un portofel din piele de șopârlă, trei țigări de marijuana și nici un fel de armă. Deschise torpedoul și aprinse lumina de bord. Tânărul zise: — Ascultă, omule... Danny îndesă țeava și mai adânc, până când îi tăie răsuflarea și îl sili să amuțească. Mirosul de iarbă devenea tot mai intens. Danny găsi chiștocul pe perna scaunului și-l stinse. Cu mâna liberă deschise portofelul insului și trase afară permisul de conducere și peste o sută de dolari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Rusia? Domnilor, sunt polițist de șaisprezece ani și nu i-am cerut niciodată cuiva să-și toarne prietenii. Dar îi voi cere oricui să-și toarne dușmanii, mai ales dacă se întâmplă să fie și dușmanii mei. Mal își trase răsuflarea, gândindu-se la cursul de Oratorie de la Drept, la Stanford. Dudley Smith stătea relaxat lângă el. Mondo Lopez arătă spre stradă, apoi se uită la camarazii săi din Masacrul tomahawkului. Și toți trei începură să bată din palme. Dudley se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că-și pierduse răsuflarea. — Stația celor de la oraș. Caută-l pe omul de serviciu de la Griffith Park în parcarea observatorului, la capătul cărării spre munte. Doi morți, LAPD în alertă. Scumpule, știai că o să se întâmple una ca asta? Danny spuse: — Prefă-te că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o poză neclară, în alb-negru, și reprezenta o adolescentă dezbrăcată și cu picioarele rășchirate. Dudley citi dedicația de pe spate: — „Lui Lenny. Ești cel mai tare! Cu drag, de la Maggie, la Minnie Robert’s Casbah, 19 ianuarie 1946.” Mal își ținu răsuflarea. Rolff rezistă. Îl privi direct în ochi și i se adresă cu o voce lipsită de orice emoție: — Nu. Eu și soția mea ne-am iertat toate micile greșeli. Crezi că altfel aș fi lăsat pozele astea în biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
marini în timpul războiului și care obișnuia să-și ungă scula cu pastă de dinți. Toți trei au fost consemnați în noaptea cu pricina la Midnight Mission, iar pentru alibiul lor se jură însăși maica Mary Eckert. Breuning se opri, cu răsuflarea tăiată, și își aprinse o țigară. — Eu și Gene i-am bruscat pe toți dealerii de heroină din zona de sud, adică nu prea mulți. Absolut nimic interesant. Circulă zvonul că Jack D. și Mickey C. sunt pe cale să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]