8,590 matches
-
Ascultă mica oră nocturnă de reparații, de lecturi, de chemări la cazino, de plimbări pe plajă, corp lângă corp, în fine destins, dezbrăcat de pantalon și de incomoda senzație de a fi sclav, ascultă trupul trosnind, întinzându-se, prelungindu-se, rătăcind printre obiecte îndepărtate, strecurându-se fără durere sub ele, încredințându-se nepăsării somnului. Ascultă oribila forfotă a zilei în toate țările unde se vorbește omenește, falsificarea cuvintelor șiroind din ziare, lumea ireală a notariatelor pentru care proprietatea este un uriaș
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
când scrie Zoe biletul care aproape că o va omorî. Sau când oarecine scrie recomandarea pe care o duce candidatul la cancelaria ministerială din Triumful talentului. Nici nu asistăm când domnișoara Mari scrie pe un petic de hârtie care se rătăcește numele protejatului dumisale și al întregului Lanț al Slăbiciunilor. Așadar, oamenii lui Caragiale sunt simpli manipulatori de corespondență, și încă indiscreți (ca factorul din Așa să mor...).| A doua constatare e că scrisorile personajelor lui Caragiale, chiar când pare a
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
centru metafora din titlul romanului: „Astfel se îndreptă spre Râul de sticlă - metafora din Apocriful lui Enoh, care întruchipa, în modul cel mai potrivit, existența sa. În el nu se aflau nici pești, nici apă, ci numai vise și pasiuni rătăcite-n sticlă. Asemenea râului lui Heraclit, nici în râul său nu se putea intra de două ori. [...] Doar luntrea morții putea să plutească pe apele sticloase în care omul nădăjduia să zărească mărgăritarul sufletului său.“ (p. 64) Râul de sticlă
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
iubirii, Un bărbat intră în cameră a fost desemnat „Cartea anului” de către revista „Los Angeles Times” (2003) și a fost tradus până în prezent în peste 20 de țări. Samson Greene, un tânăr și admirat profesor de la Columbia University, este găsit rătăcind în deșertul Nevada. Când soția sa, Anna, sosește la spitalul unde bărbatul este internat pentru a i se extirpa o tumoare cerebrală, descoperă că amintirile acestuia de după vârsta de doisprezece ani sunt iremediabil pierdute. Încă din primele clipe de luciditate
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
pleacă la muncă în țări străine, căci acasă au parte doar de șomaj și sărăcie lucie. Clasa politică post-decembristă ne-a trădat, ne jefuiește și ne vinde străinilor pe un blid de linte. Credința strămoșească a slăbit și s-a rătăcit, iar demnitatea noastră a ajuns o biată umbră a ceea ce a fost cândva. Nădejdea noastră de a renaște din cenușa acestei cumplite rătăciri este în Dumnezeu, în Majestatea Voastră, Unsul lui Dumnezeu, Regele nostru și în Casa Regală a României
Scrisoare emotionanță de la un preot către Regele Mihai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52698_a_54023]
-
comentatori. Sunt, așadar, cinci secvențe în Imigranții, cinci secvențe orbitând în jurul câte unui singur personaj. Fiecare pe cont propriu, descins din România postrevoluționară într-o Anglie de început de mileniu, în căutare de experiențe sau de căpătuială. Un cercetător homosexual rătăcit într-un grup de libertarieni, și ei homosexuali (Răzvan). O tânără căsătorită cu un guru al artelor moderne (Maria). Un corporatist eșuat emoțional (Traian). O menajeră care poartă de grijă unui bătrân metastatic și xenofob (Sabina). Un țigan care trăiește
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
din anii 2010, ci aceea din Parisul anilor ’20. Filmul se transformă într-un fel feerie marca leș années folles, acompaniați de ragtime, chansonete și blues, când o mașină de epocă îl culege de pe una dintre străzile pe care se rătăcise la miezul nopții pentru a-i deschide porțile Parisului d’antant. Gil este întâmpinat de Scott Fitzgerlad (Tom Hiddleston), Zelda Fitzgerald (Alison Pill), Hemingway (Corey Stol), Gertrude Stein (Kathy Bates), Salvador Dalí (Adrien Brody), Pablo Picasso (Marcial di Fonzo Bo
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
paladin optimist: crede că, invocînd ideile sfinților părinți răsăriteni, poate să-i scoată pe fizicieni din mizeria pozitivistă. Crede că, vorbind despre metanoia, despre gîndirea apofatică și despre deosebirea dintre diastema (distanță) și diafora (deosebire), poate să-i aducă pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Numai că ceea ce el numește cale dreaptă pentru fizicieni e o psalmodie absurdă pe temei visător, de aceea efortul doctrinar al lui Nesteruk poate fi gustat în latura lui filosofică, nu în cea misionară. Altfel spus
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
o cursă a premiilor literare provinciale, o fostă divă a cinematografiei porno, un scriitoraș fără talent, dar posedat de literatură, un vagabond de lux poreclit Viermele și vorbitor al tuturor dialectelor indiene din Mexic, două femei-picaro în căutarea dragostei, polițiști rătăciți pe drumul dintre Castelldefels (Catalonia), o roșcată misterioasă despre care, fără să o vadă, vorbește toată lumea și chiar un anume... Roberto Bolaño - călătoresc în perfectă libertate prin lume și între ficțiunea și realitatea care se imită reciproc, într-un permanent
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
scrise de dragul lor însele. Ca orice paradă de dantelărie licoroasă, registrul cărții e fatal minor. Cu tente jucăușe și enumerări mustoase nu se poate scrie eseu de speță valoroasă. Dacă nu-și va schimba tonul de bază, Ciprian Vălcan va rătăci în granițele efemere al unei eseistici bufe.
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
pune mâna pe „bordul pălăriei”. E un fel de-a se apăra de propria-i reacție, necontrolată, recurgând la poza, inutilă, de gentleman. Așa se face, poate, că pălăria nu e folosită ca loc în care s-ar fi putut rătăci biletele fals câștigătoare - le găzduiește, mult mai prozaic, un sertar cu hârtii. Pălăria, în schimb, rămâne semnul unei stăpâniri de sine niciodată dobândite. Altfel stau lucrurile în O scrisoare pierdută. Pălăria nu mai este personală, ci întâmplătoare. Un cetățean care
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
telescop. Asistăm la o scrutare nu numai pe cord, ci și pe corp deschis. Suntem martorii tăcuți ai unui conflict armat, care se poartă pe lamelă, între globule albe și roșii; țevăria interioară se zbate, atârnă, bolborosește, se stinge, putrezește, rătăcește, tușește, oftează, strigă (ce-i drept, un strigăt „făcut din aluat”), se forțează, scâncește și răgușește - o simfonie a uzării, acordarea unor instrumente ce nu mai pot cânta și care își duc veștejite existența în pansamente impregnate de resemnare. Uneori
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
în povestea gladiatorului,/ au dat drumul la lei”. Repetabilul și banalitatea sunt acordurile pe care ne înșirăm zilele, mereu egali cu noi înșine în autosuficiență: „Trăim în paradisul aparențelor:/ suntem/ ceea ce credem/ că suntem/ vedem ceea/ ce-am mai văzut/ rătăcim în același trup” (mătasea ne crede nemuritori). Nu reușim să trăim, ducem, în cel mai bun caz, o existență pe care o alimentăm „cu un pai subțire/ înfipt în altă existență”. Pare că asistăm la propriile vieți care s-au
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
e cunoscut - Luminile tramvaielor cu apel bucuros; Ca totdeauna, pe granitul posomorât, - Petru cel Mare-ncremenit pe calu-i fugos. Spre ce tindeți și cam ce ați dori? Oricum, conductorul va anunța: iată Sfârșitul biletelor roșii. Și iar veți prinde-a rătăci Prin ceața rece înrăită gloată... Dar nu mă voi lăsa prins de jalnicul dezastru; Unde-o fi să cobor? Eu am bilet albastru. Venedikt MART (1896-1937) LUPANARUL FUMATORII DE OPIU Ager și intens cu văzu-i sticlos Fumătorul privește la
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
recrutare. Purtat printre baionete de la tribunal la comandament, reușește să evadeze din convoi și numai în Munții Vrancei se mai oprește. Pe drum, dând de crame, dealuri și văi ademenitoare, se simte „încleștat deodată” de dorul de casă, dar mai rătăcește până în miezul iernii pe coclauri neumblate, „la răspântii cu hanuri și focuri de popas”. Nemaisimțindu-se ferit ca în porturi, speră în zadar să se piardă în vălmășagul Iașilor, însă priviri tot mai iscoditoare îl fac să ia o hotărâre
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
de o „RDG-izare a romanului german”. Ingredientele recomandate, utilizate în dozele prescrise, ar garanta succesul scrierii. Este vorba așadar de istoria unei familii de-a lungul mai multor generații, care nutresc toate speranța într-o lume mai bună, dar se rătăcesc pe cărările stîngii politizînd la infinit spre a-l face și pe cititorul occidental să „afle ce nu știa”. Din repertoriul întîmplărilor face parte obligatoriu o deportare într-un lagăr de muncă, un episod de prigoană sau delațiune „stasi”. Unul
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
gesturi prin care oamenii își pot proiecta viețile necunoscute. Existența miturilor îi ajută pe oameni să se situeze, dând sens existenței lor. Uneori poetul e comparat cu un șaman care vindecă boli cântând și căutând sufletul bolnavului care s-a rătăcit în rădăcini pline de tenebre. Când scriem e un act natural spontan.Dar noua scriere e aproape eliberată de acest natural plasându-se în toiul strigătelor fără să participe la nici unul din ele, ea fiind făcută din absența terapeutică, neavând
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
marginalitatea. Primul reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
nepoftită în casa cuiva. Și totuși, habar n-ai tu ce mult e cartea asta a ta și casa mea. Nu pot să amîn scrisoarea asta, fiindcă, n-o să-ți vină să crezi, toată noaptea am citit la cartea ta. Rătăceam pe urmele unei lumi care mi-a aparținut cîndva și am pierdut-o demult. Ce faci tu extraordinar nu e neapărat treaba de rutină a cercetătorului de a pune lucrurile la loc în sertarul istoriei, ci mai degrabă un fel
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
desființată începând din anul 6 e.n. și Iudeea trecuse direct sub administrația împăratului, prin prefect, putea fi interpretat ca un atentat la autoritatea stăpânitoare, o ofensă la suveranitatea exclusivă și legitimă, după dreptul roman, a împăratului Tiberius. Celelalte învinuiri formale: rătăcește și răzvrătește poporul etc. nu sunt reținute de magistrat, fie că sunt prea mărunte, nu-l interesează, fie că nu sunt credibile, probate. S-a trecut deci la interogatoriul inculpatului. El începe prin întrebarea frontală și decisivă: Tu ești regele
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
și-a abandonat profesia de medic. Romanul se compune din alternanța a două voci, pe măsură ce posesorii lor se apropie unul de altul, se cunosc, se întâlnesc și se iubesc: Sultana revine în satul părăsit cu multă vreme în urmă, Vincent rătăcește în cursul unui an sabatic. Amândoi au de clarificat un lucru decisiv pentru viitorul lor și pentru împăcarea cu sine: ea - o traumă trăită cu mult timp în urmă, el - o experiență de transgresiune ciudată, legată de boală, de un
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
public ignorant și niște "colegi" atinși, fiecare, de manii care nu seamănă, a convinge pe cineva de noima acestei vînători de cărți deja rănite e o meserie ingrată. De care Eco se achită cum poate - dacă nu el, atunci cine? - rătăcind proprii sensibilități ("nu mă pot obișnui cu ideea de a pierde acel exemplar care, prin fragila sa bătrînețe, îmi amintește de anii formării mele și de cei care i-au urmat, fiind astfel parte din amintirile mele") printre dileme care
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
mlădioasă, jună,/ Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/ Lin împletind în crinii mâinilor,/ Ivind prin haina albă membre-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt, zâna Miradoniz/ Ea-ajunge în grădina ei de codri/ Și rătăcește, - o umbră argintie/ Și luminoasă-n umbra lor cea neagră;/ Ici se pleacă spre a culege o floare,/ Spre-a arunca în fluviul bătrân,/ Colo aleargă dup-un flutur,/ Îl prinde - îi sărută ochii și-i dă drumul". Dar încă
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
multe ori, în Japonia. Alții sunt de părere că a fost capturată și ucisă de japonezi. Ultimele ei transmisiuni radio, făcute cu o voce frenetică, către un vas al pazei de coastă, în care părea că spune că s-a rătăcit, sporesc și mai mult misterul. Amelia Earhart a devenit o celebritate de talie mondială la începutul anilor 1930 când a stabilit multe recorduri în domeniul aviației, cu ajutorul unui model de avion Lockheed Vega vopsit în roșu, pe care îl numea
Google o omagiază pe Amelia Earhart printr-un logo special () [Corola-journal/Journalistic/66227_a_67552]
-
politică în care înnotăm? Numai impetuozitatea și robustețea tinereții lor ar putea să o facă. Părintele Petre, duhovnicul meu de la București mi-a dat adresa Bisericii românești din Ierusalim. Prima dată când ne-am dus să o căutăm ne-am rătăcit, preț de vreo două ceasuri, din cauza asemănării de nume a unor străzi. Am stăbătut o foarte lungă stadă comercială, pe care se puneau șine pentru tramvai. Ulterior vom afla că până în 1967, parcă, pe acolo a trecut granița și, ca să
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]