KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Nu fusese nevoie de intervenția luptătorilor Ak Koynlu pentru protecția lui, fiindcă totul păruse În regulă. Mai rămânea doar, când vremea va fi sosit, ca oaspetele să fie invitat În fața stăpânului Uzun Hassan. Moussa aflase și că un grup de războinici mongoli, Închinători ai semnului șarpelui și săgeții, trecuseră cu puțin timp Înainte spre Samarkand. Nu se opriseră nicăieri și nu căutaseră nici o caravană. De aceea, prezența lor nu alertase pe nimeni. Știrile sosite prin rețeaua Apărătorilor spuneau, totuși, că acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât ar fi durat aceasta. Orice altă intrare pe teritoriul sacru al vechilor morminte trebuia semnalizată printr-un strigăt de pasăre. Abia trecut de poarta Înaltă, de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
plecare, se vor revedea. Marea taină rămânea, deocamdată, nedezlegată. Era el, Anda, omul din portret ? Era el oare cel pe care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține piept În nici un fel... - Eu mai departe nu mă duc... repetă Simion. - Au iscoade care ne urmăresc. Dacă cineva se Întoarce, e ucis. - Nu și dacă se Întoarce fără cal, târâș prin zăpadă... Cei cincizeci se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-i conducă prin mijlocul șirurilor buimăcite de spahii, putea doar să fie suflet din sufletul lor, fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Apoi fusese chemat căpitanul Petru, care confirmase ultima parte a Întâmplărilor, dar nu putuse estima forțele dușmane care se aflau deja pe malul celălalt al Dunării. Se știa, cu certitudine, că era vorba de o forță inițială de două mii de războinici, spahii și ieniceri, din care făceau parte și aproximativ o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În dispozitiv de luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și tătarii, au scăpat pe malul celălalt, iar fluviul nu mai putea fi trecut pe gheață. În acest moment, se pun două Întrebări. Prima: cum a fost posibil ca două mii de oameni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
comandantul patrulei, iar pictorul Își luă șevaletul și se trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă pericolul nu se profilase Încă. Cadavrele pe care le găsise dincolo de poartă Îi confirmaseră, Însă, supozițiile. Luptătorul necunoscut ajunsese Înaintea lui și se afla, poate, chiar În palat. Păși pe coridoarele pustii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un iatagan, dar căzu cu un shuriken Înfipt În gât. Ștefănel nu-și luase privirea din ochii principalului său dușman, dar simțise mișcarea și ucisese Într-o fracțiune de secundă. Amir Începu să respire aerul adus de vânt. Experiența de războinic Îi spuse că Anda nu poate fi Învins. Își aminti destoinicia lui În aruncarea pumnalului, la vârsta de cinci ani. Acum, se dovedea că simțurile și priceperea lui sunt dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă o nouă aglomerare atât În piață cât și pe străduțele care duceau spre ea. O patrulă de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de vas, suficient ca să poată Înțelege ce se discută și care e gradul de pericol. Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că vor avea loc schimbări de raporturi ale Cuceritorilor față de obiectivele de până atunci, iar sultanul trebuia să ia parte la aceste decizii. Ienicerii părăsiră piața. Tânărul șef al Cuceritorilor, care nu-și anunțase numele, se Întoarse În interiorul palatului, iar războinicii intrară În curte. Tabloul era gata. Alexandru Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu greu prin mulțimea care rămăsese pe loc, ca și cum ar fi așteptat noi evenimente Într-o zi atât de neobișnuită. Simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben, ceea ce Însemna pace și protecție. Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]