1,968 matches
-
dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o mică socoteală și declară că doctoria asta costă doi lei și cincizeci de bani. - E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate? - Nu se poate, ce vorbă e asta? Dumneata nu știi că aiciprețurile sunt fixe? - Așa? Atunci, se răzgândi moș Costache, n-o mai fac. Farmacistul îi aruncă rețeta și se îndreptă spre alt client. Bătrânul merse încet până în strada Sfinții Apostoli, unde era o altă farmacie. Acolo întrebă pur și simplu: - Cât ar costa să-mi faci rețeta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuiau alte mâini, unele alburii, cu pielița ca petala și 12 centrimetri mai lungi, alergai după mâini, te întorceai cu ele după ce tîrguisei pe puțin alte patru perechi, dar se-ntîmpla, între timp, că aleasa inimii tale, ca de obicei, se răzgândise și-și dorea acum și cele mai splendide șolduri cu care se născuse vreodată o femeie. De ce-și dorea asta? Fără motiv. Ca să-i stea și mai bine, ca să arate cu două degete mai divină decât oricare statuie grecească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la distanță, își punea capul în pământ preocupat brusc de starea asfaltului sau privea în altă direcție iar Stani îl privea disprețuitor! Nu s-a mai auzit să bată pe cineva. Tatăl lui a fost cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Ce cai? se răsti Paraschiv. Simțise în gură gustul sărat al sângelui și încleștase pumnii. Șeful se uită la el, zâmbi și vorbi iar: - Zi, tu ai și clanță mare, ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin prin fața lor, strânse fălcile și așteptă. Tăceau. - Va să zică, nu spuneți! Se depărta cu mâinile la spate, învîrtin-du-se pe călcâie. Nu spuneți, bine... Se rezemă de masa hodorogită. Lor le ardeau obrajii de lovituri, îi privi. Sergentul iar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sinistră, apucai îndărăt la deal. Ajunsei la castre. Bătrânul ședea trist și gânditor lângă foc cu picioarele întinse, cu mâna pe frunte. Mă apropiai și șezui alături cu el. - Ce să facem? zisei eu încet și răgușit. - Gîndit-am și-am răzgândit, șopti el, și pare-mi cumcă ceea ce-a clocit capul meu nici dracul n-ar fi putut răscloci. Ei au omorât un copil - pentru că nu eu l-am omorât, bine poți ști. Decât să-l las mai mort în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar tăcere. El repetă bătaia - iar un ecou surd și adânc, apoi iar tăcere mortală. Bătu a treia oară, nici o mișcare de ființă vie. Se dete câțiva pași îndărăt, ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din dovleci, din capere, din cicoare. Suntem încă puțini însă, cei mai viguroși și sănătoși s-au îmbarcat pe navele turcești. Și nu le-ai spus că turcii ne sprijină? Dar cer un preț mare și ar putea să se răzgândească. Turcii vor fi întotdeauna necredincioși, au drept simbol doar jumătate de lună, nu luna întreagă. Geronimo râdea și continua să tălpuiască încălțări, să smolească sfoară. Dacă n-o să avem noroc, ne-ntoarcem în munții noștri și n-o să ne găsească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rug fără probleme. De ce acea amânare, acea așteptare la nesfârșit. Tommaso vedea în asta un plan precis: dacă s-ar fi predat, dacă ar fi cedat chiar și o singură clipă, triumful lor ar fi fost măreț, iată de ce se răzgândeau, fiindcă așteptau triumful deplin. Bieți șobolani, voi nu știți nici măcar ce e mirosul de brânză și vorbiți de brânză, spuse într-o zi, în timpul unei audiențe cerute directorului de la Sant'Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre mașină, dar, cum Cosmina pornise de-a lungul trotuarului, se răzgândi. Noaptea era senină și caldă, pe undeva trebuia să fie și luna, dar nu-și ridicară privirile. Spui lucruri ciudate în ultima vreme, începu Filip. Ești prea singură... — Nu prea am timp să fiu singură... Singurătatea nu cere timp. Dimpotrivă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta ar trebui s-o lași din când în când în sertar... Asta e puterea mea asupra destinului, spuse Pantelimon, băgând, într-adevăr, moneda în buzunar, doar pentru a lua o țigară în vârful buzelor. Uitându-se la bolnav, se răzgândi și n-o mai aprinse : E ca lampa lui Aladin, adăugă. Frec moneda între degete și destinul vine. Eu gândesc ce vreau să-l întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi are o autorizație, dar nu-și dă seama. Decât când i-o ia. Așa că mai bine stai liniștit și vezi-ți de treabă, că sperii clienții... Costică Ologu țopăi ca un vrăbioi. Vru să mai spună ceva, dar se răzgândi. Orbul întinse mâinile, ca la predica de pe munte. Iar Coltuc își inventă mai departe lumile lui. Astăzi treceau oamenii-flori. Era un fel de lan de floareasoarelui. Două lanuri, mai exact, două lumi încrucișate. Unii cu fața într-o direcție, alții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trimiteți la cerșit... Poți fi sigur de asta ! strigă Golea în urma lui, trântind ușa. Privi pe fereastră, până se încredință că poștașul ieșise pe poartă. Numără banii pe îndelete. — Uite unde era tolba... râse, îndesând banii în buzunar. Apoi se răzgândi și aruncă o hârtie pe masă. Du-te și ia niște mâncare ca lumea. Și, de rest, cumpără și-o carte... Hohoti : Să nu zică lumea că n-are cine citi... Zăpada începuse să se așeze. Cerul cobora în pămătufuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stângaci, se așeză prin deschizătura portierei, apoi se îndreptă, trăgându-și picioarele înăuntru. Nu-și puse centura de siguranță, se foi neliniștit, neștiind de unde vine sunetul care semnala asta. Rada vru să-i arate ce-i de făcut, dar se răzgândi. Porni încet, însă, după câțiva metri, chiar înainte de intrarea în bulevard, frână și se întoarse spre el : — De unde ai știut cine sunt ? — N-am știut. Erau alții care știau. Nu-i cunoșteam, da’ ne-au zis să facem după ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la curcan... Ridică paharul, pentru a cinsti bărbătește. Dar rămase cu mâna în aer, când văzu că femeia îl privește neclintit. Pentru morți nu se ciocnește, părea ea să spună. Omul strânse din buze și lăsă încet mâna jos. Apoi, răzgândindu-se, duse paharul la gură și îl dădu pe gât. Începu să tușească violent, încovoindu-se. Rada rămase nemișcată, în picioare, fără să-i întindă un pahar cu apă ori să-l ajute în vreun fel. În cele din urmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă, până la urmă pe toate le acoperă. Rada puse alături cele două pietre, cea opacă și cea translucidă. Apoi împături hârtia la loc și o legă iarăși. O puse în cutie, vru să-i facă loc și celeilalte, dar se răzgândi și închise capacul. Cristalul părea, într-adevăr, viu, se hrănea cu lumină, ca plantele. — Cum e acolo ? întrebă. În mină ? — Ar trebui să veniți odată, să vedeți... Vă duc eu, cunosc toate drumurile... — Nu-mi plac spațiile închise. Când eram
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu zboară și nu cântă ca el, da’ chiar ca el se uită, parcă i-ar fi milă de mine, că nu am și io aripi... Pasărea terminase de ciugulit și-și luă zborul, mai întâi spre oraș, apoi se răzgândi și se pierdu în norii de praf ai povârnișurilor prăbușite. Iadeș trase după el sacul, potrivindu-se cu ceilalți la mers. Crezi că m-am țâcnit ? îi întrebă, cu sinceră curiozitate. — Ești doar prost, îl corectă Pârnaie. Dacă erai țâcnit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pur și simplu, fără vreun epitet ? Mi-a luat o săptămână s-o fac. Uită-te la ea, parcă respiră. Și părul e adevărat, nu mint, a crescut singur vreun centimetru de când am făcut-o. — Annabel, repetă Tili. — Nu te răzgândești niciodată ? — Maică-ta, atunci când te-a născut și a văzut cum arăți, a putut să se răzgândească ? Maestrul păpușilor înghiți în sec. — Eu am fost un copil frumos, să știi. Arătam ca o fetiță. Și am avut o copilărie fericită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, parcă respiră. Și părul e adevărat, nu mint, a crescut singur vreun centimetru de când am făcut-o. — Annabel, repetă Tili. — Nu te răzgândești niciodată ? — Maică-ta, atunci când te-a născut și a văzut cum arăți, a putut să se răzgândească ? Maestrul păpușilor înghiți în sec. — Eu am fost un copil frumos, să știi. Arătam ca o fetiță. Și am avut o copilărie fericită. — Dacă ai fi avut o copilărie fericită, n-ai fi simțit nevoia să faci păpuși... Maestrul îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți fac una ca asta, vorbi Tili, cu buzele parcă strânse, ca să nu piardă aerul din plămâni. Dar n-aș putea nici în ruptul capului să le fac păpușilor așa ceva. Hai, caută acolo, printre cele nouă cete, până nu mă răzgândesc. Maestrul puse, îmbufnat, păpușa jos și alese alta, cam la întâmplare. Tili înclină capul și privi pieziș. — Tu erai Gât-Mort ! exclamă, cu oarece duioșie. — De ce tocmai Gât-Mort ? întrebă Maestrul. Păpușa asta ori nu e moartă deloc, ori e moartă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avu impresia că, în ce privește planta, lucrurile nu se vor opri aici. Ea își propti fața în pătratul liber dintre zăbrele și privi cu coada ochiului într-o parte și în alta. Nu văzu nimic care s-o facă să se răzgândească. Așa că spuse : — Azi-noapte am visat numere. — Vi se întâmplă des ? se prefăcu Jenică interesat. — Nu știu. De obicei nu țin minte visele. Dar poate că ele vă țin minte... spuse el, sperând să-i stârnească perplexitatea. Știi că m-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte, zări pe Gonzalv Ionescu scrutând numerele de la porți, în mână cu voluminosul ghiozdan. Situația devenea periculoasă. Ioanide plănui un moment de a-și lua repede pălăria din cuier și a fugi în direcția apucată de Bogdan, pe urmă se răzgândi, închise poarta cu cheia (fiecare din casă avea o cheie proprie), închise și ușa de la vestibul, trase în birou o mică, scurtă cortină de velur roșu peste cristalele ferestrei și, cu pălăria pe cap, ieși în fundul curții. Aici, ziduri de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Daipunci rece la masă? - Pentru durere de cap, Ioanide. - Dar, se scuză arhitectul nedumerit, nu mă doare capul! - N-ai zis tu? Arhitectul era să spună, cu bruschețea lui caracteristică, nu, dar citi atâta contrarietate pe fața Elvirei, încît se răzgândi și nu se mai întrebă ce rost avea tizana. Elvira era singura ființă din casă în care avea încredere încă nestrămutată. Spre a-i face hatârul, o chestionă în prealabil: - Și zici că e bună? - Infailibilă! - Dacă zici tu, așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]