1,305 matches
-
scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a toate făcătoare. Mașinile de calculat ale lui Leibniz și Blaise Pascal (1623 - 1662), expresie a progresului matematicilor și fizicii vor duce în principiu, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
variolizării, scris de Jacob Pylarino, medicul lui șerban Cantacuzino și al lui Constantin Brâncoveanu. Ca o echilibrare ideatică, în acest veac materialist prin excelență, apare, în 1710, Tratatul asupra principiilor cunoașterii omenești al olandezului Berkeley, episcop și filosof care „tulbură raționalismul excesiv și speculativ, prin spiritualismul lui esse est percipi a fi, înseamnă a percepe în care spiritul cristalizează senzațiile în idei și se situează deasupra existenței tangibile. Acest debut al secolului arată complexitatea sa și poziția distinctă și laborioasă a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
IDEI A SECOLULUI XVIII AL LUMINILOR Sec. XVIII, este un secol dinamic și contradictoriu. Filosoful René Descartes (1596 - 1650) vorbise de idei înnăscute. Emmanuel Kant (1724 - 1804) vorbește de idei din și de dincolo de experiență, numindu-le aposteorice și apriorice. Raționalismul secolului se nuanțează. Medicul olandez, Jean-Adrian Helvetius (1661 - 1727) este ca timpul său: raționalist, materialist, mecanicist, senzualist. Materia este realitate prin natura ei. Mișcarea o caracterizează. Senzațiile o comunică. Acestea se convertesc în percepții, reprezentări, concepte, judecăți, teorii, sisteme conceptuale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Etienne Condillac (1715 - 1780) dă un exemplu în Traité des sensations (1754), însă Helvetius mai afirmă un principiu esențial nu numai pentru medicină, că omul este produs al mediului și circumstanțelor. Un alt medic, La Mettrie (1709 - 1754) își concretizează raționalismul mecanicist în L’Homme machine (1748). Descartes comparase animalele cu mașinile. La Metrie, apropiat de evoluționism și senzualism, se referă direct la om, căci asupra omului se concentrează privirile secolului. Dar La Mettrie îi ia sufletul, prin negare. El este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
monumentalei Histoire naturelle —44 de tomuri în care anticipează paleontologia, mineralogia, geografia zoologică. Buffon afirmă principiile unității lumii , evoluției organice și anorganice prin adaptare, deschizând calea evoluționismului și a selecției naturale din secolul următor. El încearcă să traducă în biologie raționalismul fizicii newtoniene. Cum secolul are pasiunea clasificărilor și a sistematizărilor, Buffon clasifică și el animalele în funcție de utilitatea lor în raport cu omul. El folosește și proceduri cuantificabile ca biometria longitudinală, privind creșterea copiilor. între numeroasele sale observații se înscriu și cele referitoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
formării statelor naționale și al marilor curente științifice și artistice, este și secolul medicinei moderne. La confluența dintre secolele XVIII și XIX, doi mari filosofi își au contribuția lor: E. Kant luminează gândirea și F. Hegel o dinamizează. Amândoi limitează raționalismul dogmatic, întăresc rolul științei, al libertății spiritului creator în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În Entretiens sur "Le Fils naturel" (Convorbiri despre "Fiul nelegitim"), Diderot adoptă forma dialogului filosofic, punând față în față, așa cum va face mai târziu în Le Paradoxe sur le comédien, doi interlocutori dotați cu personalități diferite, "Moi", personaj care încarnează raționalismul Iluminismului, și Dorval, erou melancolic și sumbru cu sensibilitate preromantică. Discursul despre poezia dramatică (Discours sur la poésie dramatique) este în schimb un tratat în toată regula. Apărut în 1758, după Tatăl de familie (Le Père de famille), el a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în scriitura sa, în special în primele sale poeme, curat suprarealiste. A exercitat chiar el un rol de prim-plan în sânul mișcării. Mai multe texte, semnate de Suprarealiști pe la 1925, în care este de recunoscut chemarea spre Orient contra raționalismului occidental, îi poartă amprenta. Dacă o rupe destul de repede cu grupul, o face din rațiuni politice, căci refuză aservirea artei unor scopuri non estetice. 27 Artaud a mai putut corecta șpalturile pentru Teatrul și dublul său la întoarcerea din Mexic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o concepție filosofică proprie, B. a contribuit în mod substanțial la răspândirea, în cultura noastră, a unor idei de largă circulație în filosofia europeană de la începutul secolului al XIX-lea. În ansamblu, opiniile sale derivă din filosofia kantiană și din raționalism, fiind adaptate la cerințele vieții sociale românești, deși nu totdeauna în chipul cel mai nimerit. Structură de teoretician, B. prefera uneori raționamentul logic elementelor oferite de realitate. Și-a răspândit ideile prin cursurile sale, importante și datorită teoretizărilor în spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
se consumă copilăria eroilor, și modalitatea rafinată de transcriere a acestor percepții. Teatrul (radiofonic) oscilează între suprarealism și absurd, sfidând conflictul în absența căruia personajele rămân enigmatice și evanescente. Poeziile pentru copii (ironice și grațioase) și eseurile (dominate de un raționalism sumbru) completează și desăvârșesc imaginea unui autor care, sprijinit pe multitudinea predispozițiilor native și solicitat de circumstanțe, a trebuit să-și asume roluri de pionierat. SCRIERI: Pantomima za nedeljno poludne [Pantomimă pentru o după-amiază de duminică], Novi Sad, 1968; Bărbatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
aceasta a fost utilizată, Într-o primă fază, din perspectiva unei optici de tendință eurocentrică și cristianocentrică, pentru a asimila din propriul punct de vedere (sau pentru a le condamna și respinge) fenomene religioase din alte tradiții considerate Înrudite. Perspectiva raționalismului critic a transpus În fapt un proces de depășire a acestei optici. Această perspectivă este distinctă de tradiția noastră culturală, de altfel fondată pe o anumită dialectică potrivit căreia, În momentul precis În care se stabilește o confruntare cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mentalitatea modernă, un „miracol” este un fenomen ce nu poate avea o explicație naturală, rațională sau științifică. Cere însă o explicație de ordin supranatural. Distincția dintre „natural” și „supranatural” este însă destul de recentă. Provine în mare parte din discuțiile cu raționalismul și pozitivismul secolului luminilor. Mentalitatea biblică nu operează această distincție în același fel. Dumnezeul Bibliei este și Dumnezeul naturii. Din acest motiv, fiecare fenomen natural care face posibilă viața într-un loc în care ea este aproape imposibilă este considerată
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
din armată și de preoție preferințe pentru care Iorga îi dojenea pe compatrioții săi. Evreilor le-a revenit astfel sarcina de a duce mai departe modernizarea țării. Ei au fost cei care (ca să-l cităm pe Max Weber) "au adus raționalismul capitalist în România", adesea în maniera lui Calman și Mochi Fischer. Cu timpul, ei realizaseră poate mai mult decît moșierii. Majoritatea copleșitoare a evreilor nu putea nici să producă, nici să transporte marfă. Orașele din Moldova erau pline de evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
liberalilor. Legiunea a devenit răzbunătoarea adaptării pripite din ultimii șaizeci sau șaptezeci de ani, iar concluzia a fost o respingere categorică și aproape evanghelică a tot ceea ce reprezenta modul de viață industrial al Occidentului. Nae Ionescu și Nichifor Crainic respingeau raționalismul și pozitivismul, și nici nu se punea problema adaptării valorilor occidentale. Pentru "Noul naționalism", cultura occidentală și "ființa românească", mulată pe ortodoxie, erau incompatibile. Acest absolut constituia însăși esența lui Codreanu. Ca și respingerea politicii șahului de către fundamentaliștii islamici iranieni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conferința lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin prisma unui raționalism formal și tern, golit de viață sau de conținut spiritual? Sau prin cea a sufletului național, care reprezintă adevărul?" Adăugînd că "aceasta este limita care însuflețește dezbaterile publice astăzi!" După părerea lui Iorga, Giurescu, Panaitescu și ceilalți reprezentanți ai Școlii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
menționat mai sus; vezi și Memorii, vol. VIII, p. 69 183 Iorga, Un om, o metodă și o școală, passim 184 "Universul", 23 mai 1936 185 "Neamul românesc", 16 mai 1936 186 Generalități..., p. 348. Iorga a conferențiat și despre "raționalismul antinațional". Această conferință a fost ținută în momentul culminant al controversei, în ziua de 13 mai 1936. Memorii, vol. VII, p. 339 187Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice, Seria 3, vol. 19-14 188"Neamul românesc", 16, 17 și 21 august și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În domeniul relațiilor internaționale), interesul acesta era cel puțin ciudat. La urma urmei, ambii erau identificați cu nazismul - Heidegger În mod explicit, fiindcă acceptase o catedră sub regimul național-socialist. Însă noua tendință de a critica optimismul ideii de progres, fundamentele raționalismului luminist și efectele sale politice și epistemologice a creat o afinitate Între criticii modernității și progresului tehnologic de la Începutul secolului XX, ca Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plastice / 41 I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? / 53 Capitolul II. II.1. Gustave Moreau / 57 II.2. Pierre Puvis de Chavannes / 65 II.3. Arnold Böcklin / 68 II.4. Prerafaeliții / 73 II.5. Klimt și sfârșitul raționalismului / 82 Capitolul III.. III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul / 91 III.2. Arta decorativă și simbolismul / 102 III.3. Arta bizantină și simbolismul / 117 Capitolul IV. IV.1. Folclorul și mitul în pictura simbolistă românească / 127 IV.2. Kimon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa în cadrul artelor plastice fiind una marginală și fără corp teoretic valid. Ca și Mario Praz în privința decadentismului, Hofstätter consideră că simbolismul preia o serie de trăsături romantice afine. "Romantismul deja posedă clar trăsături simboliste". De asemenea, adversitatea romantismului față de raționalismul iluminist se transpune în adversitatea simbolismului / decadentismului față de naturalism sau realism. Orice nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă a fascinației primilor romantici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abandonul ideii de progres, fie el spiritual sau material, din care se nutreau intelectualii începând cu secolul XVIII. Această idee era în mod special răspândită în perioada în care Huysmans publica cele mai importante două cărți, pentru că ea constituia nucleul raționalismului științific, modalitate de gândire dominantă atunci"23. Tot Edward Lucie-Smith remarcă reacționismul estetic al decadentismului, asociindu-l dandysmului și snobismului ultimii doi termeni chiar dacă au o relevanță estetică, nu configurează curente estetice -, fapt care ar transfera un capital negativ simbolismului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
participa la un eveniment sau de a recunoaște o individualitate, atrag atenția asupra aspectelor global negative a climatului afectiv simbolist"24. În opinia lui Edward Lucie-Smith, simbolismul se articulează de aceeași manieră reacționistă, negativistă, mefientă față de progres, a "refuzului" moralismului, raționalismului, materialismului grosier, stabilindu-și aceste repere culturale, istorice și prin intermediul decadenței ca fenomen larg de civilizație, afectând evoluția marilor culturi europene, în particular cele de origine și tradiție latină, cum este cultura franceză. O mizanscenă flamboiant-estetică a decadenței latine, finis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare, coiful, lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol al unei înțelepciuni care nu salvează de la această ultimă exacțiune: moartea. II.5. Klimt și șfârșitul raționalismului În articolul său, "Critica artistică" publicat în România ilustrată din 1901, poetul simbolist Ștefan Petică remarca unul dintre cele trei tablouri ale lui Klimt, Medicina, realizate cu scopul decorării plafonului Marelui Hol al Aulei Universității din Viena. Dacă ne gândim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Otiliei”. În acest roman se Întâlnesc traditionalismul, romantismul, modernismul etc Romantismul, În calitatea lui de curent literar este rezultatul subiectivității, al sentimentului și fanteziei creatoare, al spontanietății și sincerității emoționale, adică a tot ceea ce reprezintă ca atitudine anticlasică, promotoarea unui raționalism raportat la ceea ce Însemna armonie, echilibru și seninătate. Caracteristicile de natură estetică ale romantismului sunt țesute din negarea trăsăturilor calsice. G. Călinescu neagă puritatea genurilor, speciilor și curentelor. La apariția geniului, spune el, școlile dispar. Un curentul literar definește activitatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]