2,941 matches
-
pentru o varietate de activități între care există doar asemănări parțiale.32 Când reflectează asupra unor întrebări pe care și le-au pus filozofii, cum este întrebarea privitoare la semnificația expresiilor limbajului, Wittgenstein pornește de la supoziția că nu există o raționalitate superioară celei pe care o conține și o exprimă modul obișnuit de a trăi și de a acționa al oamenilor. Cu toții suntem de acord că o expresie a limbajului are sens dacă ea este folosită așa cum o folosesc ceilalți membri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fel, și-a legat Russell speranțele într-o societate mai luminată, mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
naște în acest caz este dacă totuși prin faptul că se realizează în această manieră singularizantă poezia poate accede la generalitate, fiindcă altfel raportarea ei la filozofie s-ar face în condițiile unei distanțe deosebit de mari, chiar dacă prin filozofie manifestarea raționalității se produce tot într-o manieră intens singularizată 342. Trebuie constatat însă că, pe de o parte, dacă este o construcție ce antrenează sensibilitatea, poezia nu este arațională și cu atît mai puțin irațională 343, și că, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum simpla punere în versuri a filozofiei nu înseamnă poezie adevărată, nici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum simpla punere în versuri a filozofiei nu înseamnă poezie adevărată, nici simpla reacție sentimentală propusă drept "filozofie a trăirii" nu este filozofie veritabilă, fiindcă așa cum în poezie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a trăirii" nu este filozofie veritabilă, fiindcă așa cum în poezie trebuie să prevaleze atitudinea poetică, tot așa în filozofie trebuie să domine atitudinea filozofică, construcția rațională. Interpretarea diversificată a textului Personalitatea umană este caracterizată prin aceste două dimensiuni de bază, raționalitatea și sensibilitatea, care, în activitățile omului pot primi preponderență una în raport cu cealaltă. Activitatea intelectuală poate realiza în modul cel mai evident asemenea deosebiri de manifestare a acestor două facultăți, în sensul că procesul de creație culturală se poate întemeia fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii conforme cu spiritul ei, de a înfrîna pornirile frivole în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin adecvarea la necesitățile comunicării eficiente, economice și exemplare. Filozofia limbii se constituie numai prin cercetarea limbii din perspectiva unei viziuni filozofice, căci filozofia limbii nu este în măsură să se substituie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și Husserl, nu în fenomenologia conștiinței, ci în reabilitarea proiectului grecilor, în special al lui Platon : contemplarea esențelor eterne, a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca ființare, și-a pierdut contactul cu sine pentru a ajunge astăzi să fie lipsit de fundament." (Roger-Pol Droit, Maeștrii gîndirii, Litera, București, 2012, p. 85). În întregul său, istoria nu este decît o continuă degradare a perfecțiunii originare. Domniei raționalității trebuie să-i fie substituită poezia, unde e vorba de o altă gîndire, din păcate tot mai îndepărtată de omul modern, în trecut, dar care mai poartă încă promisiunea unui viitor la care avem datoria să ne întoarcem. În ce privește conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este cu adevărat nouă în contextul actual și parcă vrea să refacă legăturile cu grecii, cu filosofia adevărată, prin intermediul clasicilor ruși și pe linia lui Bergson, Husserl și Heidegger. La rîn dul său, Habermas încearcă să reînnoiască încrederea într-o raționalitate bine calibrată și echilibrată, în dezbaterea argumentativă și democratică. Puțini știu că opera lui Levinas l-a influențat pe Papa Ioan-Paul al II-lea și pe Vaclav Havel și este studiată în întreaga lume. Opera sa ne-a rămas în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vremuri în care va trebui să umbli din nou prin cetate, ca Diogene, cu felinarul aprins ziua în amiaza mare, și să cauți un om. Viitorul e postuman. 2.7. IRAȚIONALITATEA RAȚIUNII Mai putem avea încredere în rațiune ? Mai are raționalitatea, înțeleasă ca modalitate de a gîndi și de a folosi argumentațiile și logica demonstrativă, vreun viitor ? Există un orizont al adevărului în care să se poată afirma, în mod decisiv, cine are dreptate și care sunt argumentele care prevalează, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
poată afirma, în mod decisiv, cine are dreptate și care sunt argumentele care prevalează, mai ales după îndoielile exprimate de Nietzsche și Heidegger ? Dar cel care va pune sub un mare semn de întrebare ideea însăși de adevăr și procedurile raționalității va fi Jacques Derrida. El reconsideră criteriile consacrate ale judecăților noastre, ca și categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd și obstrucționînd, interogînd în mod sistematic obscurul, iluziile și limitele raționalității. El nu caută neapărat răspunsuri, se mulțumește să complice cît mai mult întrebările, să dea dovadă de cît mai multă îndrăzneală și incertitudine. El este un filosof dinafara filosofiei, ce caută mereu un alt sens, nemaiîntîlnit, o altă sensibilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Acum a venit scadența. Îmi pare rău, dar Franța nu poate susține moneda euro. Iar, rămasă singură, Germania nu va putea nici ea. Pe ecrane va apărea chipul de găină golașă de Flandra al președintelui Rompuy, care va stinge lumina. * * * Raționalitatea este reabilitată mai recent de germanul Jurgen Habermas, care este mult mai coerent teoretic și moral, riguros, curajos și, în același timp, fidel față de norme. Discipol al lui Adorno în cadrul Școlii de la Frankfurt, alături de Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Max Horkheimer
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nici o criză numai e posibilă datorită acestor avansuri tehnologice care "îți taie respirația". Doi ani mai tîrziu criza ne tăia într-adevăr respirația. Pentru Sachs, aceste sisteme științifice și tehnologice vor determina instalarea unor sisteme politice care vor promova pacea, raționalitatea, bunăstarea și democrația, în spiritul Iluminismului. Doar fructe dulci. Între timp, specialiștii constată un regres al democrației pe glob, o creștere a autoritarismului, un război extrem de pervers, în care toată lumea a ajuns în conflict cu toată lumea, cu totul irațional și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
văd cum niște mijloace tehnice pot rezolva problemele grave, morale, politice, economice etc. cu care se confruntă umanitatea. Nu utopismul sau optimismul în sine constituie problema, ci inadecvarea lor la realitate, lipsa unui atribut foarte drag acestor iluminiști, și anume raționalitatea. Credința în tehnologie nu poate deveni, sub nici o formă, o cvasireligie. De ce ? Pentru că-i lipsește emoția, de pildă. Și morala. Și dragostea... 3.5. ECONOMIE ȘI CULTURĂ Reconfigurarea puterii în jurul economiei ridică, printre altele, cîteva probleme culturale. Se nasc raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
culturile mici au desigur de suferit, liberul schimb și concu rența consacrînd suveranitatea consumatorului, el însuși însă manipulat prin tehnici de marketing tot mai subtile și tot mai perverse. 3.6. GEOPOLITICA EMOȚIILOR Geopolitica nu este numai o chestiune de raționalitate, de interes și calcul politic. Ea nu efectuează doar analize reci ale unor date concrete privind frontierele, resursele economice și puterea militară sau financiară, ci examinează inclusiv o întreagă panoplie de emoții care și ele contribuie la modelarea lumii : teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
actorii internaționali, în sensul că acum sunt mai mulți actori semnificativi, pe lîngă state și companii. Au apărut ONG-uri de tot felul, centre de lobby, biserici etc. O altă distincție rezidă în mijloacele utilizate de actori. Geoeconomia respinge orice raționalitate belicoasă de tip Clausewitz. Cu siguranță, geoeconomia poate prelua anumite instrumente ale vechilor războaie economice (practici anti-concurențiale clasice, utilizarea discriminatorie de contingentări fizice, de taxe vamale sau de obstacole non-tarifare, rezervarea de piețe publice pentru întreprinderile naționale și menținerea anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sperînd astfel să devină mai eficace. 5. ORIENT ȘI OCCIDENT Orientul și Occidentul reprezintă cei doi poli ai gîndirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanității. Occidentul a dominat în epoca modernă, impunînd "domnia cantității" (René Guénon) și a raționalității. Acum, acesta pare să se scufunde în propria-i splendoare materialistă, în timp ce renasc vechile civilizații orientale. Numai că acestea nu mai sunt ce au fost în materie de spiritualitate, valorile și "valorile" occidentale reușind să se insinueze în străvechile matrici
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
hinduismul și buddhismul sau daoismul și confucianismul, de asemenea puțini au citit sintezele din Economie și societate sau Sociologia religiei. Departe de a fi un adept al capitalismului și al eurocentrismului în economie și societate, el a găsit elemente de "raționalitate economică sistematică" și în alte culturi, mai ales în exoticul Orient. Surprinderea conținutului gîndirii lor religioase l-a condus la identificarea specificității și sistematicității raționalităților respective. Așadar, nu colonizarea occidentală le-a adus acestor popoare "lumina", au existat viață economică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
adept al capitalismului și al eurocentrismului în economie și societate, el a găsit elemente de "raționalitate economică sistematică" și în alte culturi, mai ales în exoticul Orient. Surprinderea conținutului gîndirii lor religioase l-a condus la identificarea specificității și sistematicității raționalităților respective. Așadar, nu colonizarea occidentală le-a adus acestor popoare "lumina", au existat viață economică și societăți bine structurate și înainte de colonizare, nu doar o gîndire magică, pre-rațională cum le place unora mai comozi să creadă. Chiar atunci cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu adevărat niște mandarini confucianiști. Cum spunea sinologul Paul Pelliot, "poporul chinez este cel mai pozitiv din lume, cel mai puțin înclinat către reverie", tenace și pragmatic. Max Weber făcea o paralelă între raționalismul confucianist și puritanismul protestant. Nivelul de raționalitate se recunoaște, înainte de toate, după două criterii legate intim între ele. Primul îl reprezintă gradul în care religia respectivă a renunțat la magie, al doilea fiind relația sa etică cu lumea, unitatea sistematică pe care a realizat-o între Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Primul îl reprezintă gradul în care religia respectivă a renunțat la magie, al doilea fiind relația sa etică cu lumea, unitatea sistematică pe care a realizat-o între Dumnezeu și lume. După primul criteriu, protestantismul ar fi atins gradul de raționalitate cel mai înalt, deși nu știu dacă alungînd cu totul magia și misterul, chiar sub forma sfintelor taine și simboluri, aceea mai e o religie, sau măcar o confesiune. În dorința de alungare a superstițiilor, ei ajung la o dezîncîntare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ascetism în lume. Atît protestantismul, cît și confucianismul, ca și oricare altă religie care propune lumii niște exigențe etice raționale va intra, dincolo de un punct, în tensiune cu ceea ce este irațional în lume, pentru că religia nu este o formă de raționalitate, lipsită de orice metafizică. Din acest punct de vedere, mă tem că cele două confesiuni amintite sunt mai puțin niște formule religioase și mai mult unele etice, ceea ce le convine unora de minune, atît în Occident cît și în Orient
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
însuși, prin virtutea lui, nu merita ceea ce i se întâmpla. El va sfârși prin a înțelege natura divină a acestei suferințe întemeiate pe mister, un mister care exprimă esența religioasă a lumii. În realitate, problema lui Iov nu este atât raționalitatea sau iraționalitatea acestei suferințe nedrepte, cât relația omului cu Dumnezeu. O mare parte a Bibliei se apleacă asupra răului și suferinței, dar în Cartea lui Iov această discuție se dovedește primordială. La sfârșitul cărții, acesta înțelege că raportul cu Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]