KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

să-l mângâi. Plângeam și eu. Și eu mă simt singură, ca și el. Dar mama nu va Înțelege asta niciodată. Uneori sper ca ea să facă o nebunie și să meargă cu cineva, nu mă interesează cu cine, un rahat oarecare, așa Încât eu să mă pot Întoarce la el. Îmi pare rău că gândesc toate aceste lucruri. Oare chiar sunt tenebroasă? Dar așa sunt eu. Acum trebuie să-mi iau rămas-bun, profu și-a dat seama că fac altceva. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa cât Îl costa s-o ducă În patul lui. Antonio o luase la șuturi și la palme, căci voia să știa ce mama dracului avea mai mult decât el rahatul acela de balerin negru. Și cum Emma știa că orice i-ar fi răspuns nu l-ar fi liniștit, nu zicea nimic și căuta să se furișeze sub roțile mașinilor. Dar Antonio nu Încetase s-o lovească până când din sala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Îngrijoră ea. Suntem de acord, minți Antonio. E bucuroasă. Mi s-a părut c-ar avea ceva de făcut mâine, nu știu, poate trebuia să vadă pe cineva. Valentina Își smulse bandajele de pe degete. Mincinoasa, mincinoasa, mincinoasa. Ostia! Marea! Picnicul. Rahaturi. Voia doar să scape de noi. De ce continuă să o cred când Îmi spune ceva? Asta e ultima dată. Ce mult aș vrea să stau cu tati. De ce nu m-a Întrebat judecătorul? Și dacă a venit pentru asta? Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
șterg și mă joc, parcă așa spunea refrenul). Pentru câteva minute, Antonio și portarul rămaseră față În față, Înfruntându-se câinește. Acum le arătăm noi cine suntem, tati, spuse Valentina, luându-l de braț. O să-și Înghită ifosele alea de rahat. — Cine Îți dă voie să vorbești așa urât? Mama ta? se crispă Antonio, trecând peste faptul că el tocmai se abandonase unui potop de injurii. — Tati, oftă Valentina, nu se vorbește despre ea, ai jurat! Dar nu mai avură timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
deloc -, continuau să se Întoarcă aruncându-i priviri languroase - și chiar dacă se gândeau că fusese un necioplit atunci când dăduse buzna acolo, sau poate tocmai de aceea, Îl considerau fascinant. Era. Nu mai existau alții ca tati. Bărbații sunt toți niște rahați. Niște rahați plini de coșuri cărora le put picioarele și respirația. Toți În afară de Jonas, probabil. Ei bine, dacă nu voia să vină și Kevin, cu atât mai bine. Valentina Își dorise Întotdeauna să petreacă un week-end singură cu tati. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să se Întoarcă aruncându-i priviri languroase - și chiar dacă se gândeau că fusese un necioplit atunci când dăduse buzna acolo, sau poate tocmai de aceea, Îl considerau fascinant. Era. Nu mai existau alții ca tati. Bărbații sunt toți niște rahați. Niște rahați plini de coșuri cărora le put picioarele și respirația. Toți În afară de Jonas, probabil. Ei bine, dacă nu voia să vină și Kevin, cu atât mai bine. Valentina Își dorise Întotdeauna să petreacă un week-end singură cu tati. Fără păduchele acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mers la cină Într-unul din acele restaurante cu lumânări care Își făceau publicitate În revista Trovaroma și În care mama spunea râzând că bărbații o duc În prima seară când ies cu ea, căci credeau că o impresionează. Ce rahați. Valentina nu văzuse niciodată cum sunt restaurantele acelea În care bărbații duc o femeie pe care o vor În patul lor. Dar În seara asta ea și tati puteau să mănânce scoici și să se prefacă că sunt logodiți. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde tata se ocupa de câinii lui. Mama era atât de adâncită în gândurile ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
omoare și o să se termine chinul. Dar ei nu voiau asta. „De ce nu plângi, m-a întrebat cel cu râsul. N-ai limbă? Sau poate că nu ești femeie de-adevăratelea, pentru că nu ai culoare de femeie. Ai culoarea unui rahat de câine bornav. O să te aud plângând și atunci o să vedem dacă ești femeie sau stafie”. Și atunci au început să-mi facă ceea ce vezi. N-am mai vorbit despre asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

mai lupta cu fosta brutăreasă. - Știi ce cred eu, doamnă Le Bihan? Toată viața dumitale i-ai invidiat pe cei din familia Kersaint... Ai reușit foarte bine cu fabrica de faianță, dar ceva o să-ți lipsească Întotdeauna... - Un castel de rahat și slugi? - Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
braziliene..., adăugă ea, probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
câțiva ani, reușeau să-i transforme pe bărbații din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II-lea. Oftă. Efectiv era un text slab... Mai ai vin? — Doar o sticlă. Michel se duse la bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

să renunț să mă mai gândesc la tot coșmarul ăla. Să uit. Să-l las în urma mea. Oricum, sunt slabe șanse să pot dovedi ceva vreodată. Arnold are toată puterea ; eu nu am nici un gram. Și, dacă răscolesc iar tot rahatul, e foarte posibil să nu mă aleg decât cu și mai multă umilință și rușine. Cel mai simplu ar fi să nu fac nimic. Să-mi scot toate astea din minte. Să închid ușa în urma vechii mele vieți și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

de pantof, spune Katie necăjită. Acum cîteva zile l-am luat de la reparat și i s-a rupt tocul. Mi-l bagă În față. Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de tot rahatul ! Lăptarul a uitat să-mi aducă lapte și am avut un weekend absolut horror... — Parcă urma să ți-l petreci cu Charlie, spun surprinsă. Ce s-a Întîmplat ? Charlie e ultimul tip din viața lui Katie. SÎnt Împreună de cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
MBA... Automatul de cafea se află lîngă intrarea În departamentul nostru, Într-o mică nișă. Așteptînd ca lichidul ăla respingător să Îmi umple paharul, ridic privirea și Îl văd pe Graham Hillingdon ieșind de la administrativ, urmat de alte cîteva persoane. Rahat ! Vine ! OK. Nu te stresa. Așteaptă să se umple și al doilea pahar, cît poți de liniștită și de relaxată... Și uite-l ! Cu părul blond, costumul scump și ochelarii negri. Dar, spre ușoara mea surpriză, face un pas Înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

istorie socială. Gândea că idiosincraziile oamenilor țin de domeniul public și pot fi gustate de toată lumea, precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața boțită de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de la supermarket, unde Vela cumpăra haleală de câteva sute de dolari și ți‑o expedia acasă În cutii, prin tineri delincvenți elibarați pe cuvânt de onoare și supravegheați de câte un polițist. N‑ai decât să‑ți gătești singur tot rahatul ăla și să‑l mănânci de unul singur, după care să freci oalele. Așa cum făcea mama ta după ce‑și hrănea familia cu mâncăruri adevărate, gătite cu dragoste. Tu ți‑ai spus că dacă ai s‑o determini să gătească pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de știință trebuie să fie deasupra și dincolo de astfel se chestiuni. Dar ăștia sunt prietenii ei. Trebuie să privim lucrurile În față. - Recunosc că Radu Grielescu reprezintă modelul de comportament masculin elegant În cercurile astea est‑europene. - Te fereri la rahatul de curtoazie și de maniere de gentleman? - Da, mai mult sau mai puțin. Omul atent, adică bărbatul cuviincios, Își amintește de zilele de naștere, de zilele de nuntă, și de alte tandre aniversări. Trebuie să sărute mâna doamnelor; să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Domnule Artur... eu, în pofida celor spuse despre mine... (Brusc izbucneste în plâns.) Și ce dacă sunt șovăielnic și neputincios? Căci sunt victima neputinței noastre de porci râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
am spus că n-o să iasă. BRUNO: Unde dracu’ am greșit? GRUBI: S-o ștergem. Să-i dăm drumu’... BRUNO: Cred că s-a rupt osia. Când se rupe osia se strâmtează osul din fundul gurii. Așa-i dacă mâncăm rahat... GRUBI (Rugător.): Hai s-o lăsăm baltă... BRUNO: Și ce-o să zică Pendefunda? GRUBI: Ce-o s’ zică! Ce-o s’ zică! S’ zică! BRUNO: Nu ține. GRUBI (Meditativ.): N-avem noroc... BRUNO (Încearcă să facă ordine în unelte.): Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se oprește; meditează o clipă.): Știi că acum aș putea să-ți bag trompeta asta în fund? MACABEUS: Ce secătură ești... Vai, ce secătură ești... Dacă știam că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]