5,449 matches
-
bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în ocnă și nu se găsește peste tot, ci doar în anumite bălți. În ziua pe care încerc să o descriu, trăgeam singur la rame pentru că valurile mă duceau spre larg, vântul bătea dinspre uscat, așa cum am mai spus și efectul greutății în plus se simțea mai puțin. Mi-am luat ca punct de reper să ajung spre Venus, în dreptul circului montat an de an
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
la cât doream eu să părăsim marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu nu mai putea să tragă, așa că
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
barca se ridica de prova, iar apa nu mai pătrundea așa multă. Îmi dădeam seama că nu aveam nicio șansă să mai ajung în Saturn, la locul de acostare. Puterile începeau să mă părăsească. Mă dureau brațele de când trăgeam la rame. Trecuse mai mult de o oră și noi parcă nu ne apropiam de mal. Pe mare nu se mai vedea nicio barcă cu motor să-i cer ajutorul. Ceilalți colegi pescari erau poziționați mai spre sud, mai aproape de intrarea în
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
atunci o furtună așa de mare, încât eu, stând în barca mea tractată, mă luau valurile pe sus și o depășeam pe cea cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
să le vedem jucând în aer. Încet, am urcat la etajul 5, unde își aveau apartamentele cei doi proaspăt căsătoriți. Începuse să mă doară capul de atâta căldură. Ușa salonului mare era deschisă. Mobilele Bidermayer, icoanele vechi și tablourile cu rame vechi aurite, cu chipul Cantacuzinilor întregeau imaginea în centrul căreia se află George Enescu, care ne-a primit stânjenitor în urma refuzului fiicei prințesei să-i întindă mâna. Maruca ne privea indiferență, întinsă pe o sofa. Ne-a întins mâna, indiferență
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
poetului Vasile Alecsandri: ,,Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română/ Să-nvârtim hora frăției/ Pe pământul României.” Căci numai ,, (...) unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește.” S-a readus, pentru câteva zeci de minute, din rama trecutului, avântul eroilor noștri și astfel s-a scris cu colțul inimilor frumusețea răpitoare a unui ideal împlinit. În încheierea acestei manifestări școlare, cu toții s-au prins în cunoscuta Horă a Unirii, moment în care lecția unității a fost însușită
PRIVIND ÎNSPRE TRECUT… de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354466_a_355795]
-
ieri. Și devine parte de veșnicie. Eu n-am pretenția să analizez iubirea. Cum să analizezi un sentiment? Cu ce măsură să-l măsori? Dar sufletul, ori cât a rămas din el? Măsurat, cântărit, tăiat, strivit, aruncat, căutat, pus în ramă. Adică, în pagină. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel ceva - poate fi prins în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
VIEȚII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei oglindită-i privirea, irisul plânge-n nuanțe de-aramă. Frunză a vieții, în vânt îți e menirea secundele ne picură din ramă. Rugina-n speranță o face să cadă, brumate poteci au urme de soare, din pomul vieții ziua curge cascadă, că-i trecătoare, se trece... și moare. Amurguri fumegânde ne împresoară. din ochiul lumânării viața curge; când infinitul nu are cum
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era ca o anticameră destul de mărișoară, erau amplasate: dresingul pentru haine, o măsuță cu două scaune capitonate, oglinda încadrată într-o ramă sculptată din lemn de mahon de mărimea unui om, minifrigiderul plin cu răcoritoare, bere și dulciuri ambalate în cutii colorate și raftul pentru încălțăminte. Televizorul era montat pe un suport prins pe perete în camera propriu zisă, unde mai erau
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
a se mușca fericire” (Cu sutele, 2008:26), o fericire imaginată într-un negru existențial din care prada cade răpusă de prădător, iar viața se stinge încet ”în plină paloare”. Un efect al scrisului ruffillian este tonul poeziei încadrat în rama fără formă a prozodiei, subtilitate, sugestii, imagini, un atac al cuvintelor la simțul natural al existenței, pentru că poezia lui este un imn la ceea ce s-ar fi dorit să însemne pentru toți iubirea liniștită. Apelează la plumbul bacovian, o ermetizare
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Fragmente > CANDELA Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cu flacăra-ți plăpândă și gălbuie Tu stai de veghe la Icoană, Și luminezi, pe-ai noștrii sfinți Puși pe perete într-o ramă. Și-ți arzi uleiu-ncetișor Când te aprinde credinciosul, Și te agață-n cuiul care, De ani de zile-ți este locul. Și ngenuchez în fața ta, Privindu-ți flăcăruia Și-un Serafin zăresc în ea Ce cântă aleluia. Hipnotizat de duhul
CANDELA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354004_a_355333]
-
doamna mea? Parcă-i făcută dintr-o stea, Lumina,-n urma ei, ea lasă; -Ce bună este doamna mea! Rostește el, cu voce joasă; Și... peste ani, și ani, cândva, Ii zice unui puști, de-o schioapă: -Ce vezi in rama-i doamna mea, Și rama nu poate s-o-ncapă; Învățătoarea mea, cea dragă, Din mugure, m-a făcut pom; Am s-o țin minte, viața-ntreagă, EA M-A-NVATAT, CA SA FIU OM !... Zău că am să fac și
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
dintr-o stea, Lumina,-n urma ei, ea lasă; -Ce bună este doamna mea! Rostește el, cu voce joasă; Și... peste ani, și ani, cândva, Ii zice unui puști, de-o schioapă: -Ce vezi in rama-i doamna mea, Și rama nu poate s-o-ncapă; Învățătoarea mea, cea dragă, Din mugure, m-a făcut pom; Am s-o țin minte, viața-ntreagă, EA M-A-NVATAT, CA SA FIU OM !... Zău că am să fac și eu așa. Am să îi
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
nr. 1323 din 15 august 2014 Toate Articolele Autorului Azi am plutit... pe-o mare-a bucuriei Pentru c-ai fost aici și mi-ai zâmbit M-ai învățat toți pașii poeziei Pe valuri simple și mi-ai îngrădit Cu rama unui gând atâta vară Că am uitat că nu suntem doar noi Și că atâtea umbre ne-nconjoară Ca iar să facem pasul înapoi... Azi am plutit, pe-o mare de hârtie Rescrisă cu maree de uimiri Și m-am
ABUNDENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353154_a_354483]
-
dureri și confuzii. Așteptăm primăvara s-o-mpărțim, iar, la doi! Șoapte de toamnă Vânt ruginiu ți-alunecă pe umeri și țipă cald pământul în pledu-ți de aramă aș vrea, din plumburiul norilor, să numeri argintul tâmplelor ce strălucește-n ramă. Se-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă...fără să mai vii... Privesc cu dor la poza-ngălbenită. Luna-ți pictează-n
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
sunt și eu înscris momentului și universului spiritual care a dat viață unei artiste investite cu harul de a face și astăzi, prin fiecare apariție pe scenă, o sărbătoare. Chipul ei fermecător, părul până la călcâie ca o lavă de aur, ramă a unui obraz necontenit tânăr, ochii adumbriți de gene oltenești lungi, gura cu un poem al adolescenței, glasul parfumat și învăluitor savant, capabil de nuanțări simfonice, sunt învăluite pe scenă într-un halou fascinant care trimite la chipul de icoane
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
au idei și fiecare consideră că părerea sa este cea mai constructivă. Însăși coperta cărții aduce cititorului o poveste. Un chip neștiut, pierdut în nebuloasa imaginii, care ar putea fi al oricui. Un personaj așezat într-un tablou cu o ramă discretă (nu are prea mare importanță, nu?!), purtând culorile tricolorului românesc, ca și eticheta de pe scrumiera neagră, în care peste tresele unor decorații din alte timpuri se va așterne scrumul. Mâinile puternice ale personajului arată că el este hotărât să
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „UN SECURIST DE TRANZIŢIE” de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353681_a_355010]
-
care țipa. Diplomat este cel care tace”. Cuvintele adresate de Victor Manuel Pelaez unui „urmaș” al lui Ramón, Jose Manuel Lara, servesc pentru a face aluzie la Dorel Schor când, de exemplu, estimează capacitatea sa de integrare a “surprizei în rama cotidianului” [13]. Bunăoară: „Femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Mai ales, văduvele”, „Nu poți duce o viață dublă cu un singur salariu”. Victor Manuel Pelaez cita cuvintele unui altui umorist, Jose López Rubio, în ceea ce îl privește pe Lara: „glumă
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
copertă una din poeziile închinate mamei sale, căreia i-a dedicat ambele volume de versuri și, plină de dor și de recunoștință, înserează în prezentul volum un prim grupaj de versuri explicându-se, parcă, cititorului: „Ochii-mi plânși trimit în ramă/ Gând pios și dor de mamă” - Amintire, iar în prima pagină expune fotografia celei ce i-a dat viață într-un tablou pe fondul albului ce o reprezintă. Poezia Verei Crăciun este liniștită și expresivă. Prin versuri își deschide sufletul
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
Era punte, întrebare, vârstă, aer și răvaș, Drum pustiu cu mii de care adunate-n bun-rămas. Dar zâmbea îngenuncheată în tăcere absolută Și rupea din briza serii câte-o stea necunoscută. Se ruga de ploi-lumină s-o așeze într-o ramă Unde sensul nemuririi început-a să adoarmă Și pășea pe flori uscate, printre lacuri și viori Numărând petale moarte pe altare de uitări; N-avea vreme de sosire, nici peron de catifea, Doar o tolbă cu iubire într-un singur
CE FRUMOAS-AM FOST ODATĂ! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354625_a_355954]
-
cum mi-am mai revenit și m-am mai dumirit, văd că aproape toți ne-au întrecut, iar cei ce erau primii, adică pe care ii lovisem, plecaseră și ei. Ahh, uite așa nervii aia îi folosisem să trag la rame mai puternic și chiar se simțea, căci rând pe rând recuceream câte o treaptă/barcă. Însă n-au fost mai mult de 2 mile de acolo. Până la final, totuși cu aceste mari eforturi și cu pățania de bucluc, ne-am
AMINTIRE RĂZLEAȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347119_a_348448]
-
marii treceri, și pe care o va folosi ca ancadrament al tabloului. Executată de artistul român Bogdan Ater, prieten și colaborator al lui Niram, cu o notabilă fidelitate de adaptare la dimensiunile tabloului, Poarta se impune nu ca accesoriu, ca ramă, ci ca monument al iubirii, unind cultural spații distante**. Este momentul în care înțelegem toate translațiile, sensul în care clasicismul, suprarealismul și abstracționismul se armonizează într-o sinteză „peste mode si timp” și care, plecând de la Leonardo, îi face pe
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
Faci semne, scrii cu buze roșii pe trupul meu un alfabet, hieroglifele, strămoșii ceva știau, adânc secret. Din jale s-a-ntrupat iubirea, era seara târziu, un crap plutea prin cameră, se auzea muzica de pe CD. Crapul purta pantaloni verzi, ochelari cu ramă metalică. Iubita dormea în camera de alături. Registrul de cheltuieli se deschidea singur la mijloc. Între foi erau striviți cărăbuși de aur. CD-ul reproducea imnul de stat al Bataviei. Crapul saluta și plutea mai departe. Au apărut trei surori
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]