27,753 matches
-
cultura, considerată burgheză, deci anti-proletară și, prin urmare, nocivă pentru noul regim. Istoria se repetă în forme comice, pentru cine vrea să vadă. George Macovescu (1913-2002) nu a fost nici pe departe un disident, dar a fost una dintre acele rare excepții în cadrul comunismului pentru care merită să-ți calci pe dogmatismul anti-comunist. George Macovescu a fost un comunist onest. Despre câți alți activiști de partid sau intelectuali devotați regimului comunist s-ar putea spune același lucru? Despre foarte puțini! Notez
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
oferind autorului cartea spre a-mi așterne un autograf pe ea, am constatat cu plăcută surprindere că el - specialist în Europa de Est, după cum este precizat pe coperta a doua a cărții - cunoștea puțin limba română. Volumul conține, de altfel, o situație rară: un autor britanic în ale cărui bibliografie și aparat critic, titlurile englezești sunt minoritare ca număr. Motto-ul pare foarte bine ales, oglindind lipsa de repere morale a lumii de astăzi: "Depuis que le passé a cessé de projeter sa
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
Vivaldi și Mario Lanza/ să plouă mult și liniștit/ și tu să citești din Proust și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de fier, și s-a topit în Lumina pe care în sfârșit o vede." (pp. 290-292). Îl știam pe Mihai Cantuniari ca
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
un regim al totalei libertăți, cum a învățat dintr-o propagandă înșelătoare. Cum și-a pierdut părinții de timpuriu, Chiril Merișor a fost crescut de un muncitor ilegalist, un fel de troțkist nedeclarat, în orice caz un comunist inteligent, specie rară și periculoasă în care se înscrie și novicele. Ce e infam în schimbare Chiril va descoperi foarte curând, pe propria piele, într-un mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și în sens figurat
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
pentru a depune mărturie. Scena devine neagră de lume... și toți acești amatori convocați de către Frédéric Fisbach mi-au apărut atunci ca o încarnare simbolică a "armatei de umbre", termen ce desemna pe combatanții Rezistenței. în teatru, asemenea momente sunt rare și, uneori, ele pot însemna mai mult decît un spectacol reușit, dar mîine uitat. în seara aceea m-am simțit ca doctorul Dorn din Pescărușul care după eșecul piesei lui Kostia se apropie de el pentru a-și mărturisi tulburarea
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
în această eră, sugaciul națiunii.) Lupta cu ginandrele nu a durat prea mult. Ca să distrugă ce aveau de distrus, o dimineață le-a fost suficientă. Acum, așa cum știți, o, strămoși și vecini, nu se mai moare din cauza lor. Recidivele sunt rare. Ne înghesuim în unghere. Am renunțat la copii. Și la confort. Dar supraviețuim. Nu-i așa? Străbunul face un semn. Corul răspunde: - Da, supraviețuim. Străbunul continuă: - Căci, trebuie să fim drepți, ginandrele ne hră--nesc. E suficient să deschidem gura, fulgii
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
truda de a fi salvat ce mai era posibil din limba românilor transdanubieni și pentru că, în sfârșit, "ca profesor nu-mi aduc aminte în patru ani de studenție să fi lipsit de la vreun curs. E și prin aceasta un om rar." Unele note și articole aduc informații prețioase în legătură cu concepția scriitorului despre menirea artei. Pavel Dan nu privea scrisul ca un divertisment și mai puțin ca pe un prilej de reclamă personală. E cunoscută în acest sens critica adusă cărții Sunt
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
actorilor sociali: mai întâi, astfel de bunuri tind să fie produse în cantități insuficiente; în al doilea rând, apar comportamentul așa-zis de blatist , precum și ceea ce se numește „tragedia bunurilor comune” . Astfel de situații nu sunt deloc marginale și nicidecum rare; dimpotrivă, este crucial să le înțelegem pentru a descifra cum funcționează o societate. Dată fiind centralitatea acestor situații, precum și frecvența mare a apariției lor, inclusiv în societatea noastră, ar fi fost straniu ca ele să nu fie notate de diverși
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
atunci când precipitațiile sunt reduse cantitativ iar vântul de intensitate moderată. Producția de lână Oaia țurcană are cojocul de lână alcătuit din șuvițe ascuțite cu aspect exterior de suliță și tirbușon, formate din fibre cu dimensiuni diferite și neomogene. Lâna este rară, iar cusătura de pe linia superioară este largă. Fibrele groase constituie scheletul șuvițelor și au o lungime absolută cuprinsă între 14 - 35 cm și o finețe variabilă între limitele de 55 și 95 µ. Acestea ajung până la capătul distal al șuvițelor
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
Aceasta este cea tribală, colectivistă, spre deosebire de forma actuală care este civilă și individualistă. Consider că întreaga istorie socială umană este cea a evoluției dinspre forme colectiviste de organizare, adaptate circumstanțelor în care resursele sunt raportate la minimul necesar supraviețuirii. Sunt rare evoluțiile către organizări care permit mai întâi separarea colectivității în familii și apoi în indivizi. În primă instanță, toate bunurile și serviciile sunt produse predominant sau exclusiv prin acțiune colectivă, iar în ultimă instanță, o proporție progresiv mai mare a
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
cunoașterea de sine și școala vieții. Tinerețea și bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete”. Despre prudență spune că „înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă”, apreciază
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului, amintirea ei, s-ar fi risipit ca un fum dacă nu s-ar fi sprijinit pe o operă poetică de esență rară. Este Nichita Stănescu Poetul, cu literă mare? Dacă aveți dubii, nu trebuie decât să-l (re)citiți, urmându-l și urmărindu-l de-a lungul și de-a latul poeziei sale. Citiți-l, și vă veți convinge.
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
Cronicar Un sfat Sunt rari publiciștii români de azi care să nu aducă vorba, una-două, despre Caragiale și lumea lui, în care văd asemănări frapante cu a noastră. Este aproape un tic. Atât că mult invocatul clasic nu prea este și recitit de toți care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară perversitate. Interdicția semnăturii alterna cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite în țară, propunându-i fotoliul de academician într-o anumită etapă erau înlocuiți cu procurorii care lansau ridicole acuze. Plastografia, insinuarea, minciuna, intrigile, calomnia
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
și compoziția cărții, că există deficiențe și stridențe în ambele privințe. Volumul nu reprezintă un întreg, un ansamblu omogen, cu o perspectivă unitară care, străbătând diferitele universuri diaristice și artistice, să le definească în termeni de coerență internă. Paralelele sunt rare, aproape întâmplătoare. Scriitorii se succed într-o ordine aleatorie, iar nu în funcție de un criteriu ordonator. De la un capitol la altul nu apare un progres nici în scrisul autorului, nici în înțelegerea cititorului, întrucât capitolele, nesudate între ele, poartă amprenta redactării
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
reînceput lectura, dar n-am reușit să depășesc performanța anterioară. M-am reechilibrat spectaculos când fostul meu profesor de literatură americană, Marcel Corniș-Pop, aflat într-o vizită meteorică prin România, m-a calmat definitiv: "Dragă, e-o carte de-o rară stupizenie. Am aruncat-o și eu cât colo după vreo sută de pagini. Habar n-am ce-a vrut să demonstreze. E-o simplă mașinărie de produs cuvinte!" Deocamdată, părerile magistrului meu țin loc de alibi cultural. Am să-l
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
câte-un top minimal, publicul de literatură de la noi trebuie să fie familiarizat cu tonul și cu vocea acestui fragment. Faima poeziei lui Ioan Es. Pop a întrecut-o chiar de la început pe aceea a omului Ioan Es. Pop. Caz rar. Mai ales în spațiul românesc, aflat sub semnul, scuzabil în fond, al goanei simultane după biografii picante, după anecdote neacreditate ori după intimități greu accesibile. Altminteri, care ar fi fost rostul acestei luxoase antologii - no exit - proaspăt publicată de Editura
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
al zeiței Atena, zeița înțelepciunii, se înscrie în bestiarul mecanomorf al lui Tyrell. În camera cu jucării, diferența specifică este redusă la minim, nu jucăriile propriu-zise, ci androizii maimuțăresc umanitatea printr-un trist guignol. Ucenicul vrăjitor suferă de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu androizii: îmbătrînirea accelerată. Altfel, orașul tentacular trăiește într-o noapte eternă pe fundalul căreia țîșnesc din furnale la mari înălțimi limbile lacome ale unor flăcări industriale. Nu este infernul, ci doar Metropola
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență al violoncelistei Laura Buruiană. Cei patru interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului) - Prin sunetul rezonanțelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanța și convergența armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
cercetări, după serioase și îndelungi lecturi, înlesnite de cunoașterea directă a "literelor" clasice și moderne. A scris, de exemplu, despre societatea românească din Moldova secolului al XVII-lea, prin prisma textelor misionarilor catolici, în marea lor parte italieni, cu o rară obiectivitate, spulberând mituri despre o pretinsă intoleranță, care a putut fi invocată doar prin distorsionarea realității în acord cu grila secolelor mai recente. Nu i se poate cere lumii moldovenești de la 1600 - spunea înțelept și indirect cercetătoarea - să aplice principii
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
de obiectivitate și expresivitate care vor trebui consemnate ca atare. "Autorul nu urmărește o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale și comentariile, care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui sunt destul de rare, iar atunci când apar, se reduc la câteva cuvinte", notează editorul. Însă tocmai concentrarea și comprimarea însemnărilor constituie marele atu al jurnalului. Rămânând la nivelul consemnării albe, din care subiectivitatea lipsește cu desăvârșire, avem senzația că participăm direct la evenimente istorice
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
unui analist politic în vestă de piele. în adolescență, lumea în care mă formam, burgheză cu penetrații de la țară, conservatoare, deci tradiționalistă și oricum marcată de rezidii religioase, considera suicidul ca pe un păcat, gest reprobabil, generat de lașitate. Cu rare absolviri în cazuri specioase, mai adesea sentimentale, dar și când insul își ridica singur viața spre a evita o moarte mai grea, dezonoarea. Brutus se sinucide după ce pierde bătălia de care depindea regimul politic al Romei, Hanibal spre a nu
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport semantic preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să fie un clișeu ușor de recunoscut. În cazul lui fabulospirit, condițiile semantice și sintactice nu sînt, în mod evident, respectate: cuvintele fabulos (la care se pare
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
lacrimi. N-ai reușit, tată. Rămân câteva imagini. Mereu momente când era descumpănit. Când ar fi trebuit să-l consolez, să-l liniștesc, să-l strâng la piept. Și eu care am păstrat atâta distanță. Până într-atât încât, în rarele mele vizite din ultimii ani, înainte de ruptura definitivă, ne mulțumeam să ne strângem mâna. Tocmai despre mâna lui, care o ținea pe a mea, păstrez amintirea cea mai precisă. Mai ales că îmi lipsește. De n-o fi copilăria mea
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]