1,337 matches
-
tiin?? evrei) avea cele mai prietenoase rela? îi. Dac? un evreu manifestă interes fă?? de istoria ? i cultură rom�neasc? sau fă?? de poporul rom�n, Iorga �l primea cu bra? ele deschise. Tendin? ele acestea se afl? �n contrast izbitor cu antisemitismul rasist din Germania, Austria ? i Ungaria fă?? de comunit?? ile evreie? ți asimilate ? i patriotice ale acestor ?? ri. Asemenea comunit?? i patriotice ? i asimilate era ceea ce �? i dorea Iorga. El i? ar fi primit bucuros pe evreii care voiau s? se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
vol.�ÎI, p.�144. Vezi ? i Contele Czernin, Ottokar, Im Weltkriege, Viena-Berlin, 1919, p. 64 203��n Oameni cari au fost, vol. ÎI, Bucure? ți, 1935, Iorga ... �mpotriva solu? iei �Gross�sterreich� (Austria Mare) a doctorului Aurel Popovici ? i ridiculizeaz? ideile rasiste ale acestuia. Afirmă? ia lui Chamberlain c? �tot ceea ce este bun �n omenire trebuie s? fie de origine german? � era dup? p? rerea lui extrem de nociv? 204 O via?? de om a? a cum a fost, vol. ÎI, p. 175 205 Pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
romilor” a căpătat o atenție specială din partea actorilor internaționali În special după 1989, când valurile de migranți romi din Europa de Est au pătruns În statele Uniunii Europene, provocând reacții furibunde din partea populației locale, de multe ori, ajungându-se la atacuri violente, rasiste la adresa nou-veniților. Autoritățile locale și centrale ale statelor occidentale s-au aflat În fața unei neputințe, dirijându-și atenția către mecanismele internaționale În vederea găsirii unor soluții eficiente de menținere a romilor În interiorul granițelor de proveniență (Gugliemo și Waters, 2005). Instituțiile internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care au creat Îngrijorare și panică generală În rândul populației și al autorităților locale. „Nou-veniții” au fost foarte repede identificați ca fiind un „pericol” pentru țările gazdă, ceea ce a determinat expulzări masive spre țările de proveniență și atacuri violente și rasiste Împotriva romilor (ERRC, 1996, 2001). Autoritățile naționale din țările occidentale au fost incapabile să găsească soluții pentru „nou-veniți” și, de aceea, problema a fost pasată instituțiilor internaționale (În special Consiliul Europei și OSCE); b) situația romilor din România era una
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
occidentale au fost incapabile să găsească soluții pentru „nou-veniți” și, de aceea, problema a fost pasată instituțiilor internaționale (În special Consiliul Europei și OSCE); b) situația romilor din România era una dezastruoasă, deoarece ei au devenit foarte repede ținta atacurilor rasiste din partea populației majoritare 1 (HRW, 1991, 1992), fiind și foarte repede transformați În principali „țapi ispășitori” ai imaginii negative a României În exterior; ei au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă (Zamfir și Zamfir, 1995) și, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ispășitori” ai imaginii negative a României În exterior; ei au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă (Zamfir și Zamfir, 1995) și, nu În ultimul rând, autoritățile publice au susținut politici de segregare a romilor pe criterii pur rasiste. Situația alarmantă din România cu privire la protecția minorității rome a determinat instituțiile internaționale să ia o poziție fermă În a recomanda țării noastre să adopte politici care să vizeze În primul rând stabilizarea țării. Situația romilor putea fi considerată drept un
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
avut loc Într-un cadru general, adresându-se minorității rome Într-un mod indirect. Pentru această perioadă, modelul teoretic dezvoltat de Risse și Sikkink (1999, pp. 1-38) se potrivește cel mai bine: autoritățile publice nu recunosc existența actelor discriminatorii și rasiste asupra romilor, Întreprinzând campanii publice de denigrare a membrilor grupului etnic; instituțiile internaționale aduc În discuție situația romilor din România, impunând condiții pentru a intra În structurile de securitate din Europa; sunt implementate la nivel național programe internaționale de susținere
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
exemplul practic cu care ei contribuie la dezvoltarea unui viitor democratic just și pașnic al Europei 42. Așa cum s-a arătat, problema integrării imigrației recente în țesătura socială a societății primitoare nu este ușor de rezolvat și a generat reacții rasiste și xenofobe în unele cazuri, devenind o problemă politică în întreaga Europă. Semnificația ei va crește pe măsura extinderii migrației. Se consideră că ea trebuie abordată nu numai ca o problemă socială, ci ca una de bună guvernare, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la sfârșitul secolului XX c] fair-play-ul american a câștigat definitiv în fața rasismului și a prejudec]ților. Prin urmare, acei oameni au fost dezam]giți când, la mai mult de treizeci de ani dup] acea decizie istoric], un val de incidente rasiste majore a cuprins universit]țile americane. Erau conștienți de faptul c] rasismul a persistat, erau întristați, dar nu surprinși s] aud] c] incidente comparabile sau chiar mai rele s-au petrecut în zonele rurale din Sudul îndep]rtat. Ins] aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de scurt] durat], pe termen lung va duce la o societate armonioas] din punct de vedere rasial și sexual. Mulți afirm] și c] este justificat deoarece ajut] la compensarea celor care fost afectați în mod negativ de practici și atitudini rasiste și sexiste. Acest eseu reprezint] o încercare de evaluare a acestor afirmații. Așa cum sugereaz] precedentul paragraf, exist] dou] tipuri de argumente pentru tratamentul preferențial. Primul este unul care se refer] la viitor, justificând tratamentul preferențial prin prisma presupuselor sale consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest fapt a ridicat multe semne de întrebare. Unii critici au afirmat c] beneficiarii tipici ai tratamentului preferențial nu au motive reale pentru compensație. Au afirmat c] negrii și femeile din clasele mijlocie și superioar] nu sunt afectați de atitudini rasiste și sexiste. Datorit] victoriilor repurtate de drepturile civile, majoritatea formelor de discriminare rasial] și sexual] este ilegal], iar potențialii discriminatori vor fi precauți în ceea ce privește actele de discriminare împotriva negrilor și femeilor care au educația și resursele financiare necesare s] îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
actele de discriminare împotriva negrilor și femeilor care au educația și resursele financiare necesare s] îi fac] s] pl]teasc] pentru ilegalit]țile comise. Acest lucru nu înseamn] ins] c] negrii și femeile din clasa mijlocie nu sunt victimele atitudinilor rasiste și sexiste. Aceste atitudini nu susțin doar discriminarea. Așa cum menționam anterior, ele susțin un sistem elaborat de aștept]ri și stereotipuri care reduce în mod subtil, dar definitiv, șansele femeilor și negrilor de a deține calific]ri pentru pozițiile dorite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod constant modelat] (adesea contradictoriu) de intervențiile atât ale „experților” în îngrijirea copiilor (care au fost adesea b]rbați), cât și ale statului. Normele maternit]ții au fost, de asemenea, utilizate în moduri care au înt]riț presupunerile clasiste și rasiste despre „patologia” clasei muncitoare și a familiilor de negri. De asemenea, au fost utilizate chiar de c]tre femei în folosul unor cauze precum devotamentul fâț] de patria lui Hitler sau aspră opoziție împotriva feminismului sau a drepturilor egale în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care, vai, după război, avea să aducă Franța, prin partidul său comunist, stipendiat de Moscova, în pragul statului comunist. Nu trebuie omis din actuala fierbinte ecuație nici mentalul încă viu al celor ce au avut de îndurat direct efectele fascismului rasist. Ce similitudine stupefiantă e între acea Europă postbelică (infestată de sovietism), care a rememorat permanent (și justificat) ororile fascismului, uitînd, făcîndu-se că uită țările abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
degrabă pozitiv, organizațiile societății civile au inițiat o serie de măsuri menite să contracareze presupusele efecte negative ale ascensiunii acestui partid, multe din acestea fiind suportate din fonduri guvernamentale. Multe din aceste demersuri au avut drept scop să "demaște" agenda rasistă a VB și să sensibilizeze cetățenii la amenințarea pe care o ridică acest partid populist de dreapta radicală. Altele au preferat o confruntare directă cu mesajele VB, încercând să demonstreze că majoritatea cetățenilor flamanzi nu susțin VB-ul. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
timp elementele de democrație directă, anti-elitistă, care erau definitorii pentru populismul practicat de Partidul Reformei. Partidul Reformei nu a practicat excluderea retorică și nici nu a amenințat drepturile minorităților, așa cum o fac partidele populiste mai noi din Europa. În lipsa componentei rasiste, atât de importantă în discursul acestora din urmă, populismul Reformiștilor a avut totuși unele înclinații către excludere, fiind vizată populația autohtonă (de exemplu, membrii așa numitelor "Prime Națiuni") și locuitorii Québecului. Însă, principalul obiectiv al Partidului Reformei a fost acela
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
niciun un loc în Parlamentul Federal. În cursul anului 1990, partidul lui Sládek a dezvoltat trăsături distinctive de drepta, combinând activismul turbulent cu elemente ultraradicale de teorie anticomunistă a conspirației și cu o paletă largă de atitudini antielitiste, șovine, și rasiste, întreptate împotriva minorității rome. Slujindu-se de noul său ziar săptămânal intitulat Republika (Republica), partidul a început să promoveze teorii ale conspirației, potrivit cărora Revoluția de Catifea ar fi fost doar înscenare, rezultată din acordurile secrete dintre comuniști și elitele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ei la Cehoslovacia; pentru apărarea intereselor naționale cehe împotriva Occidentului (și, în special, împotriva presupusului spirit revanșard al germanilor și sudeților; pentru introducerea unor măsuri mai dure împotriva minorității rrome văzută ca o presupusă sursă de criminalitate și dezordine, atitudine rasistă pentru care partidul a devenit ulterior celebru 3. Începând cu primăvara lui 1991, retorica extremistă și scandaloasă a partidului, demonstrațiile provocatoare și bine mediatizate, mitinguri și întrunirile în aer liber convocate de Sládek au mobilizat suficiente energii pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste și cărora le lipseau accentele rasiste și etatiste afișate de SPR-RSČ. De asemenea naționalismul antigerman, foarte asemănătoar ca ton și țintă cu cel al Republicanilor, a ajuns să fie puternic exprimat de Partidul Comunist al Boemiei și Moraviei (KSČM). Singura problemă a "majorității tăcute", asupra căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
într-o "sectă care detesta tot și pe toată lumea din jurul ei" (Tácha, 1998). Fără îndoială, impactul efectiv al activităților acestui partid a fost acela de a obliga celelalte partide să strângă rândurile confirmând statutul de formațiune tabu, nonliberală, cu vederi rasiste. 4.3.2 Efecte negative? Efectele negative ale SPR-RSČ, asupra democrației cehe sunt, oarecum, mai ușor de enumerat, cu toate că și aici, caracterul slab și izolat al partidului îi limitează influența. De fapt, ar fi aproape sigur o exagerare să vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cea mai mare parte a mass-media și a elitei culturale și intelectuale. În aceste condiții, Fujimori a fost nevoit să lupte precum David cu Goliat, uriașul fiind establishmentul politic discreditat - această strategie a fost ușurată de atacurile xenofobe și rasiste împotriva lui Fujimori ale unor susținători ai lui Vargas Llosa (Guillermoprieto, 1995: 82; Vargas Llosa, 1993: 472-3, 476)7. Discursul lui Fujimori, devenit din ce în ce mai maniheist în turul doi, afirma că societatea era împărțită în "poporul pur" și "elita coruptă". El
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de pe stradă și un politician de stânga, în care femeia este întrebată de ce intenționează să voteze pentru Fujimori, iar ea răspunde: "Pentru că nu a făcut încă nimic". 7 Ar trebui spus că însuși Vargas Llosa a respins public aceste atacuri rasiste. 8 Aprecierea referitoare la maimuță se baza pe un clip publicitar televizat al FREDEMO care înfățișa o maimuță îmbrăcată ca un cetățean de rând defecând pe un birou, pentru a ilustra, pare-se, nevoia de reformă a statului (Daeschner, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cunoscută formă de discriminare rasială este din trecut perioada sclaviei din Statele Unite ale Americii, acest tip de discriminare este încă prezent și afectează de fapt toate rasele, pentru că inclusive albii sunt discriminați în unele zone din Asia, spre exemplu. Teoriile rasiste recurg foarte adesea la presupunerea că unele rase sunt inferioare genetic altora, motiv care justifică astfel discriminarea. În secolul trecut, ideologia nazistă a justificat în acest mod uciderea a 5,7 miloane de evrei, adică a 78% din evreii din
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
într-adevăr o combinație inferioară a rasei umane"231, iar în 1862, în discursul de deschidere de la catedra Colegiului francez forțează nota deplîngînd "în-spăimîntătoarea simplitate a spiritului semitic care îngustează creierul uman refuzîndu-l oricărei idei mai subtile".232 Renan este rasist, atitudine banală în epocă însă rareori manifestată cu atîta pseudo-certitudine științifică. Astfel el este inspiratorul doctrinei democratice a națiunii, care nu are nimic din respectul scrupulos al lui Herder față de culturile sau popoarele neoccidentale și nu împărtășește nicidecum idealismul umanitar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dispune de ele însele constituie cauza republicanilor, în timp ce termenul generic ce derivă de aici naționalismul rămîne mai degrabă apanajul dreptei credincioase. Însă Barrès nu mai neagă revoluția. El o integrează în trecutul Franței. El denunță chiar, ca și Renan, viziunile rasiste, notînd că este inexact să vorbești de o rasă franceză în sens strict: "Noi nu sîntem o rasă ci o națiune"283. Astfel se prefigurează poziția intermediară între civismul național al liberalilor și primordialismul reacționar al Acțiunii franceze, Barrès recla-mîndu-se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]