9,593 matches
-
ridicat receptorul și am format numărul lui Gordon. Până la urmă, poate era același lucru. Nu mi-a răspuns, dar, după patru apeluri, a intrat robotul și atunci i-am auzit prima oară vocea - o voce neobișnuit de calmă și de reținută, cu prea puține inflexiuni sau afecte, după cum mi s-a părut. Din fericire, dădea un al doilea număr la care putea fi găsit (al lui Trumbell, am presupus), ceea ce m-a scutit de efortul de a-l căuta eu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
holul casei, Manuc aruncă o privire spre o anumită ușă, cândva deschisă spre interior. Acum, însă, ușa aceea era închisă. Apăru, în sfârșit, Dante Negro. Salută cu zâmbetul pe buze, dar comportamentul lui suferise o oarecare schimbare. Era mult mai reținut, mai tăcut. Lăsa să se înțeleagă că îndura destul de greu absența Marioritzei. Prințul nu se mai îndoia acum, după cele relatate de omul lui Babic, că ea fusese iubita lui de taină. Cu siguranță, pictorul alergase la hanul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai mult decât încărcătura: ori că tragi cu alice pentru rațe, ori cu gloanțe de mistreț, important e c-ai pus mâna pe armă, și uite că bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câinele de la plimbare și cu târguielile i se prezentă Teodorescu Sabina... Așa carevasăzică... Rafael parcă ar fi răsuflat ușurat: bine că i s-a întors omului femeia acasă; Milică nu se putu abține să nu adauge cu o mândrie abia reținută, soția mea... Să-ți trăiască, Milică-tată. Cu femeia asta i-a mâncat mințile la școală - Rafael îi reținuse numele. În sfârșit, Milică s-a îndurat să i-o arate. A lăsat deoparte gelozia, luat desigur de valul bucuriei revederii. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
La nici e săptămână, s-au pomenit cu moș Petrică, tăticul Mirelei. Odată și-odată tot trebuia, dragostea mea, păi, neamurile. Nimeni nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
etc. fără a schimba radical politica sălii? Sunt de acord că unele aspecte chiar trebuie analizate mai serios, dar nu găsiți că propunerea aceasta e o exagerare? Mi-am Întors capul ca s-o privesc. Părea la fel de calmă și de reținută ca de obicei; chiar și atunci când râdea, Rachel Își păstra cumva autocontrolul. Era normal ca ea să fie singura persoană de față care să poată lua distanță pentru a vedea toată pădurea, nu doar copacii. — Mda, e ca și cum am arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de păr, Îi zgâlțâie capul de trei-patru ori, se face că vrea să i-l crape de zidul cel mai apropiat, apoi Îi dă dintr-odată drumul. Deși brutal, gestul rămâne reținut, ca și cum bărbatul, arătându-și Întreaga hotărâre, ar ezita totuși să meargă până la crimă. Khayyam alege acel moment pentru a interveni din nou. — Haide, lasă-l pe bătrânul acesta, e văduv, bolnav, nebun, nu vezi că de-abia Își mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noi, cu toții suntem mădularele bolnave ale unui singur trup, însă în clipa aceea se apropie de noi silueta negricioasă a Zoharei, întotdeauna mă ia prin surprindere, chiar și atunci când o aștept. Ce a pățit, întreabă ea, vocea ei este încă reținută, iar eu cobor din pat și șoptesc, are febră mare și o durere puternică de cap, nu își poate mișca gâtul, nu este bine, trag eu concluzia și adaug cu voce spartă, nimic nu este bine, Udi a plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe un ton reținut, în ciuda faptului că am deodată senzația că am înnebunit sau că înainte fusesem nebună, iar acum sunt sănătoasă, dar privirile lui Hava nu mă slăbesc, vede totul, te simți bine, mă întreabă ea pierzându-și răbdarea, după care adaugă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă uit în sertar și văd că se terminaseră prezervativele, iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi, eu clipesc reținută, de ce îmi împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
confiscarea bunurilor lor. Între trimiterea ordinului și arestare, care are loc la 13 octombrie, trece o lună. Templierii nu bănuiesc nimic. În dimineața arestării, cad cu toții În plasă și - altă enigmă - se predau fără să opună rezistență. Și mai trebuie reținut că În zilele precedente, trimișii oficiali ai regelui, pentru a fi siguri că nimic nu avea să fie sustras confiscării, făcuseră un soi de recensământ al patrimoniului Templului pe tot teritoriul național, cu niște scuze administrative puerile. Iar Templierii, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colaborării mele cu editura Garamond, Încât Îmi deveni apropiat și mie. Prin urmare, cina ar fi putut avea loc Înainte sau după seara pe care tocmai mi-am amintit-o. Dacă a fost Înainte, Înțeleg Încurcătura lui Belbo, disperarea lui reținută. Doctorul Wagner - un austriac care de mai mulți ani profesa la Paris, de unde pronunția Wagnère pentru cei ce voiau să arate că-l frecventează - de circa zece ani era invitat cu regularitate la Milano de două grupuri revoluționare din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bare metalice subțiri, cromate, printre care se putea observa un fel de chicinetă oarbă, cu un prici, prelungită câțiva metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea și explica cu mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se socotea întrucîtva tovarăș și complice. Aflîndu-se acuma între patru ochi cu ea, i se păru și mai frumoasă, decoltată adânc și cu brațele goale cum era, și cu o strălucire stranie pe figura-i enigmatică. Îi șopti cu entuziasm reținut: ― M-am ales și eu cu ceva din pățania de azi, că v-ați încolăcit brațele pe gâtul meu cu atâta ardoare de parcă... ― Vezi, nici nu mi-am dat seama, zâmbi Nadina. Îți închipui, însă, că n-a fost cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odată! Se instalară la pupitre. Kane și entitatea străină fură uitate deocamndată. Toate problemele anexe, amânate. Importantă era acum procedura de întoarcere în spațiu. Formară instantaneu o unitate, un tot organic. Certurile și părerile personale dispărură în fața dorinței, mult timp reținută, de a se întoarce în imensitatea strălucitoare și deschisă a cosmosului. ― Motoarele principale activate, raportă Ash, care-și părăsise laboratorul pentru aș relua postul pe pasarelă. ― Verificat, confirmă Lambert. ― Secundarele tot nu funcționează, domnule. Ripley se încruntă în fața lectorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
două „vrăjitoare”. „Acestea afirmau că le ajutau să depășească probleme, cereau la început sume mici și obiecte de valoare mică, apoi sumele începeau să crească și s-a ajuns chiar la autovehicule. Cînd victimele încercau să întrerupă orice legătură, femeile reținute apelau la amenințări și șantaj”, a declarat Cristian Ciocan, purtător de cuvînt în Poliția Română. Deci de ce au fost săltate cu mascații - și de ce era nevoie de mascați ? Pentru vrăjitorie sau pentru șantaj ? Pentru vrăjitorie ar fi cam greu, căci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu care era bună prietenă lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii la față, zâmbind ciudat, reținut, în orice caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcut o prostie scriindu-i, dar a fost un gest pornit dintr-o logică subliminală, afectivă, cu atât mai puternică. Am făcut ceea ce se impunea să fac în acea situație. Nu era o scrisoare lacrimogenă, tonul era trist dar uscat, reținut, uneori ușor cinic. Nu mai țin minte nici un rând din ea, dar știu că în linii mari îi arătam cât de rău îmi părea că nu s-a putut să rămânem împreună și cât aș fi vrut să pot pătrunde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voluptatea unui orb, contururile feței. "Sigur", îmi spui, și-ți simt buzele mișcîndu-se. Mă înhați cu dinții încetișor, de un deget ,apoi: Cînd eram mică mă sărutam în oglindă." Pe urmă îmi pui o întrebare ciudată, cu o voce albă, reținută: "Ai auzit vreodată de REM?" "Nu, nu cred, mormăi eu fără să fiu prea atent sau curios. Dar hai, spune-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel și Cripto, regele ciupearcă."" Iar tu, dragă Șah-Razada
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca și cum s-ar fi ocupat toată viața numai de astfel de lucruri. De la primele atingeri de clape izbucniră în văzduh, cu o puritate și o bogăție a sunetului izbitoare după soundul primitiv al orgii Reghin, valurile succesive, avântate și apoi reținute ca o uriașă suferință, ale Valsului de Ravel. Marele Mishiba putea reconstitui orice sunet natural sau emis de vreun instrument. Timp de câțiva ani, Emil Popescu nu făcu altceva decât să exploreze neobosit posibilitățile fantastice ale sintetizatorului. Din când în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Aha... și mie mi se pare la fel. Dacă o ține așa două zile, căpiezi, ajungi să te dai cu capul de-un copac, ca să-ți sară dopurile din urechi. — Aha. Alunecăm la vale În Întuneric, pe poteca Îngustă, rîzÎnd reținut. E duminică. Îl găsesc pe taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ferestre luminate ici-colo. Ennistonienii se culcau devreme. Tom se dedicase trup și suflet cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de care se va îndrăgosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în-trebări. Este bine ca, în public, în sală, să se găsească și alți membri ai sistemului, care la anumite întrebări ar putea aduce și ei anumite completări sau lămuriri. Prezența membrilor sistemului, printre jurnaliști, determină și o anumită conduită mai reținută a acestora, ceea ce este de dorit, mai ales în situațiile critice pentru sistem. În mod normal jurnaliștii vor avea la ei ustensile de scris și carnețele pentru notițe. Este, totuși, indicat ca, alături de mapa cu informații pentru presă, sau chiar
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]