99,695 matches
-
că apucații !!! Potcoava clampane cînd îi lipsește o caia. Scuze ! Nu știu dacă ține de vreo nație anume bădărănia, că altfel nu pot să cataloghez asemenea manifestări. Bună Dragoș, Subiectul “de ce vorbim așa de tare” cred că este unul foarte real în zilele pe care le trăim cu toții. De aceea am ales să mă opresc aici pe blogul tău și să las un comentariu. Pentru început, ca să vorbesc “pe limbă” ta și să fiu scurtă, cred că ar trebui să fim
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
Non-non-A e totuna cu A. Unii merg mai departe și judeca: Dușmanii dușmanilor mei sunt prietenii mei. Dar stați puțin! Negațio duplex funcționează în logica binara, care operează doar cu “adevăr” și cu “fals”. “Prietenii” și “dușmanii” sunt din lumea reală, cea care are încă, îmi place mie să sper, nenumărate nuanțe. Și totuși, de 20 de ani, în România văd cum oamenii se radicalizează, se împart în tabere și judeca în termenii simpliști ai zicalei de mai înainte. Nu mă
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
reportajul despre hârtia manuală. În urmă cu 6-7 ani am întâlnit și eu un “hartiar” la Cluj. Aveam atunci un proiect cu acest minunat material, din care a ieșit ceva la care nu m-am gandit inițial, o combinație între real și virtual, după cum puteți vedea pe blogul meu. Da, creativitatea e bună, unora le salvează viața! făină edtia asta... Legat de ediția de lunea asta: nu am prins-o de la început, deci nu știu ce a mai fost, dar după ce Titi Aur
Creativitatea e bună ca viaţa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82677_a_84002]
-
simplu să bârfești,să critici,să te delectezi, să fi deștept, toți blamam sistemul toți ne uităm la trecut la prezent la viitor.si uităm să ne trăim viețile din cauza problemelor și a oamenilor care ne combat plictiseală și scopurile reale ale vieții. Felicitări, Dragoș! Și drum bun! Dinescu: “Singurul rege pe care îl respectă Băsescu e Cioaba!” Asta spune totul! pe mine m-ai dezamăgit de data aceasta! Parcă ai fi în posesia adevărului absolut. Ori așa ceva nu există! Acum
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
milă României până astăzi. Domnule Bucurenci, Sunteți de varsta fiului mei și mă bucur enorm că un tanar gândește astfel. Asta inseamna educație . Poate nu este totul pierdut pentru România dacă avem tineri care au discernământ și simt al valorilor reale! Frumos articol! MĂ ÎNCLIN CU RESPECT Felicitări Dragoș pentru articol. Sunt și eu unul dintre cei care am votat băsescu, ca o alternativă la hoțiile de până atunci. Am ajuns din păcate să-mi fie rușine de rușinea domnului președinte
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
din partea celor care nu sunt în stare să facă. O să apară și cronică mea săptămâna viitoare. Legat de criticii din Rommania (care-s aia?)...mai bine tac. În curând, când vor auzi că un spectacol e bun și nu ai real de ce să te legi ca să-l distrugi, nici nu se vor mai deranja să îl vadă. Se vor duce doar acolo unde au ceva de cârcotit. La cât mai multe spectacole că “OSCAR ȘI TÂNȚI ROZ”. Bravo Bulandra! nu am
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
Dragoș Bucurenci Tot despre povești. Criști Mungiu a lansat un concurs pe pagina oficială a lungmetrajului Amintiri din Epoca de Aur: caută cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi. Urbanilor, băgați! de ce a fost real îmi amintesc. cozi la pui, saloane, ouă chiar. cum sună acum toate astea. blocuri în construcție, în care ne jucăm noi. linia de tramvai în construcție- și cum lucrurile mergeau și atunci încet - derselusul nostru pt 2 ani. parcarea dintre
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
discută și cazul Teroristei, care a părăsit spațiul virtual exact din această cauză, vaduvindu-ne pe noi de cele mai sincere recenzii la cele mai bune cărți. Pe intrenet, esti cine vrei tu ! Identitatea virtuală are urmări și în viața reală. Ar trebui să existe legi mai aspre cu privire la informațiile și modul de utilizare al internetului. Asta cât timp internetul o să mai fie gratuit...
Ura virtuală vs. responsabilitatea reală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82721_a_84046]
-
oferit la acest capitol de dictatură mi se pare unul dintre cele mai curioase și mai fertile: doar sub dictatură observi aproape instantaneu care sunt opțiunile politice ale unui om. Instantaneu și fără greș. într-un regim criminal, opțiunea politică reală a interlocutorului se poate ghici în trei minute, după un banal schimb de fraze despre starea vremii. Avantajul psihologic al situației de teroare! în acest sens, Doamna Zoe nu numai că îndeplinea toate criteriile admirației noastre, ci le și depășea
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
ritm trepidant. Erau printre ele și culegeri de studii, tentative de "popularizare", uneori sclipitoare, dar și sinteze impresionante, pe care alții nu le-ar fi putut scrie. Tratatele intitulate Renașterea (1971) ori Valori și echivalențe umanistice (1973) mustesc de erudiție reală, împărtășită însă cu grație, parcă pentru a nu stîrni în cititor legitimele complexe de inferioritate. Eminescu și romantismul german (1986), poate ultima mare carte a autoarei, punea în fine o ordine clară în domeniul unde zeci de specialiști se pronunțaseră
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
restul societății, la Nae Ionescu, odată cu proiectul unei practici sociale, ceea ce, inevitabil, convertește în acțiune brutală filosofia însăși. În ambele cazuri, este vorba de un procustianism mintal cu atât mai surprinzător cu cât se referă la oameni de cultură de reală valoare și anvergură - "corporatismul" preconizat de N. Crainic, ca și formula organică teoretizată de Nae Ionescu în domeniul vieții sociale, în opoziție cu formula contractuală occidentală, semnificau amândouă un regres al cugetării social-politice, fiind marcate de fundamentalism, intoleranță, ură, respingere
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
încep să o ispășesc, denunțând-o. Pentru alții, să rămână pantomima minciunii, parabolă propriei lor tragicomedii." (Necrolog) Gestul autodenunțător amintește autocontestația lui Ion Barbu, care a rămas, după un scurt drum poetic, doar la geometrie. Avramescu a trecut de la magia reală la aceea literară, pentru a le nega prin credința ortodoxă slujită la altar. Ion Barbu așezase și el în primul rând preotul, urmat de militar și abia la urmă de poet. Ionathan X. Uranus a fost prieten și cu E.
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
fost mereu frustrat că, dacă i se oferă ceva, nu i se oferă ceea ce ar merita cu adevărat. Raționamentul său a fost acela că, dacă nu ceri nimic, în caz că totuși primești ceva, atunci acel ceva trebuie să fie la nivelul real al potențialului tău. Dacă nu, mai bine nimic! Ce-i atât de greu de înțeles dintr-un asemenea comportament? La sfârșitul primului său mandat, președintele s-a îmbolnăvit, dar n-a putut fi tratat fiindcă a refuzat să fie consultat
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
despre moartea navigatorului, a cărui soartă o deplînge de mai multe ori pe parcursul cărții. încîlceala spațiilor și a timpurilor este însă atît de inextricabilă, încît raporturile temporale dintre evenimentele relatate în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-a
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește ca fiind propice acțiunii respective, adică
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
oamenii lui erau de vină în toată afacerea asta. Nu trebuia să i-o predea, ci doar s-o arunce în afară din azil, să nu recunoască vreodată că a fost pacient acolo, când nu se înregistrase sub numele ei real. Dar cine-i furnizase acte false? Nu cumva se afla în legătură cu autoritățile statului? Oricum o da, nu părea să existe o ieșire convenabilă. Atunci nu se mai putu abține și izbucni. - Cine-ți ține spatele? - Nu-ți vine să crezi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
celorlalți. Totul, la un nivel de exigență maximă, fără rabat amical, sentimental, non-profesional. Când te laudă Adriana Bittel, poți fi sigur că ești pe drumul cel bun, că nu înnegrești degeaba hârtia. Când nu zice nimic despre tine, ai motive reale de îngrijorare. Cu mai mulți ani în urmă, am primit din partea anonimului Cronicar al României literare o laudă a cărei amintire îmi provoacă delicii și astăzi. După lungi deliberări asupra stilului notei cu pricina, am ajuns la concluzia că îi
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
de azi, Adriana Bittel face în prozele ei din tandrețe un scalpel de o cruzime neobișnuită. Cehoviană. E și aici blîndă, însă e blîndă rău. Nu o singură dată, citindu-i cărțile, mi-am adus aminte de o anecdotă, poate reală, poate apocrifă, habar n-am, cu Stalin. La o întîlnire cu scriitori, le-ar fi spus că există "două feluri de a face literatură. Ca Cehov sau ca Shakespeare". "Eu - ar fi continuat Stalin -, eu, dacă aș scrie literatură, aș
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi e real, numai mîinile care-și ascund paloarea, peste lucruri trecînd. dacă-au fost cîndva - poate acum două ore - zuruit de zaruri și rîs și lătrături de cîini pe sub geamuri, sigur mi s-a părut. sigur erau doar imagini pe care mintea
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
dumnezeu ar exista, în liniștea fără fisură i-aș auzi chiar și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
genunchii la gură și fără pantofi în mijlocul zilei chircit într-o flanelă prea largă în firida unei clădiri interbelice lîngă niște monezi dintr-un metal dubios și care visează despre Josephine Baker la brîu cu salba ei de banane foarte reale țăranca bătrînă deghizată în florăreasă care își comentează fiecare gest cu un singur cuvînt ferigi ferigi ferigi ferigi ferigi 12/5/05 Hotel Eidolon cîndva și undeva Geraldine spune că nu e geloasă că e rănită de cînd privisem fotografia
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la rîndu-i, să poată uimi. Și o face ca și cum faptele de genul acesta nu ar fi niște excepții, situații margine și periferice, ci exemplare. Să nu uităm că volumul de Note și schițe din 1892 debutează
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
A pătrunde prin astfel de crăpături înseamnă a explora în ipotetic. Or, ipoteticul, creat cu finețe prin procedee de sofisticată inginerie textuală, uneori prea la vedere, este chiar teritoriul scrisului caragialean unde totul e posibil ca și cum nimic nu ar fi real. Și asta, nu-i așa?, într-un spațiu al explorării realului! Ipoteticul, ca manifestare a unor nesfîrșite posibilități de a fi ale ființei și ca permanentă sursă de interpretare a lumii.
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
spațiul de desfășurare al terorismului, sunt ca și răpiți, iar protagonistă este tot o femeie cu trei nume: Salma Simona Malinovschi. Tot ce se întâmplă în carte e la fel de dubios și de încâlcit ca și ceea ce se petrece în filmul real. Finalul, evident, este ,în coadă de pește", iar adevărul se va afla, mai e vorbă, peste... 50 de ani. De asemenea, nu se dau explicații clare despre ce s-a vrut, despre ce s-a întâmplat și despre ceea ce ar
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]