1,394 matches
-
să decidă mai ușor ce tip de relații vor avea cu noi. Dacă descoperim că relațiile noastre se sting adesea înainte de a porni, faptul se datorează probabil și împrejurării că nu am furnizat suficiente date despre noi înșine. Nu este realist să ne așteptăm de la persoane necunoscute să se preocupe de noi. Oamenii se preocupă, de obicei, numai de cei cu care au de-a. face. Iar dezvăluirea propriei persoane are un rol esențial în a-i ajuta să se intereseze
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și al istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas aceeași dintotdeauna fundamental slabă, egoistă, conflictuală, failibilă, dominată de dorința de putere, iar posibilitatea ameliorării ei este o utopie, istoria nefiind decât o demonstrație a acestei afirmații. Într-un mediu anarhic precum cel internațional, lipsit de
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
indivizilor în formularea politicii externe), cât și la cel statal, la care se formulează, de exemplu, teza păcii democratice. Realismul clasic consideră statele ca principale unități ale sistemului internațional și având ca scop menținerea-maximizarea puterii, indiferent de alte variabile domestice. Realiștii neoclasici păstrează în general explicațiile la nivelul al doilea, cu precizarea că unii dintre autorii săi (de exemplu, John J. Mearsheimer cu teoria politicii marilor puteri , Randall L. Schweller cu teoria balanței intereselor sau Dale Copeland cu teoria cooperării marilor
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
lumi esentializate. Spatiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile si oamenii. Ritmul existentei păstorești este dirijat de fenomenul transhumanței, iar acesta urmarește miscarea marilor cicluri naturale. Scriitorul surprinde trăsăturile ce definesc această colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fără lirism: “Locuitorii aceștia de sub brad sunt niste făpturi de mirare. Iuți si nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
domeniul politicii externe, ea este și o teorie a politicii externe, deci poate fi criticată și comparată cu alte teorii din domeniu. Problema capacității neorealismului de a genera teorii în domeniul politicii externe a fost reluată în cursul dezbaterilor dintre realiștii defensivi și cei ofensivi, în cadrul Studiilor de Securitate. John Mearsheimer și realismul ofensiv Teoria structurală avansată de John Mearsheimer (2003) nu se limitează la nivelul sistemului, ci își propune să fie și o teorie a politicii externe. Și în acest
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau ale cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate. Realiștii defensivi accentuează importanța modificatorilor structurali, care se referă la distribuții relative ale capacităților la nivel de sistem, care să permită statelor să îndeplinească anumite strategii diplomatice sau militare. Un exemplu important în acest sens îl reprezintă așa-numita balanță ofensivă-defensivă
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
la tehnologie. Predicția cea mai generală a teoriei este aceea că probabilitatea conflictului internațional crește atunci când balanța se înclină către ofensivă: tehnologia va face mai puțin costisitoare ofensiva, iar ca răspuns, statele vor adopta strategii ofensive. Tehnologic însă, în viziunea realiștilor defensivi, balanța a fost în general înclinată în favoarea defensivei, iar armele nucleare au avut un impact decisiv în acest sens, pentru că deținerea unei capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie enorm. Teoriile balanței ofensivă-defensivă (încorporate
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
unei capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie enorm. Teoriile balanței ofensivă-defensivă (încorporate în realismul structural waltzian) pot ajuta la explicarea și predicția unui anumit război, precum și a condițiilor în care pacea devine mai probabilă. Realiștii defensivi sunt mai optimiști decât Waltz în privința șanselor de cooperare între state, inclusiv în domeniul securității. De exemplu, Charles Glaser consideră că realismul structural waltzian pune în mod nejustificat semnul de egalitate între autoajutorare și adoptarea unor comportamente competitive, trecând
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori nestructurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori nestructurali precum diplomația, politica internă sau competența conducătorilor. Indiferent de afilierea la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
la programul neorealist sau realist neoclasic, adepții defensivei apreciază că statele pot găsi soluții de cooperare, în condiții de anarhie. Gândire realistă și teorie neorealistă Kenneth Waltz pretinde că demersul său aduce teoriei politicii internaționale acea legitimitate științifică pe care realiștii clasici sau protagoniștii celei de-a doua dezbateri nu încercaseră (sau nu reușiseră) să i-o confere. Lui Hans Morgenthau, sarcina edificării unei teorii raționale a politicii internaționale i se părea necesară, dar imposibilă, iar Raymond Aron contesta ambițiile teoretice
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele războiului erau adânc înrădăcinate în natura umană (instinctul individual de a căuta puterea). Teoria lui asupra balanței de putere nu putea fi, pentru Waltz, o teorie explicativă a politicii internaționale. Ea era produsul unei analize considerate
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
nu ca scop al acțiunii statului, și încorporarea distribuției de putere (polaritatea) în structura sistemului internațional. În fine, tot modul de conceptualizare a structurii îi face pe neorealiști să configureze statele ca unități asemenea, prin contrast cu atenția acordată de realiștii clasici diferențelor dintre ele. Pe de altă parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la gândire la teorie, neorealismul reprezintă o dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
prin contrast cu atenția acordată de realiștii clasici diferențelor dintre ele. Pe de altă parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la gândire la teorie, neorealismul reprezintă o dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual în care scriu, împărtășesc un set de presupoziții referitoare la: importanța statului în teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și autoajutorare, ca logică a sistemului internațional. Contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Distincția între realismul clasic și cel structural are la bază, evident, opțiunea acestuia din urmă pentru a treia imagine, anarhia internațională realismul 1. Trebuie menționat faptul că, în alte tipologii, create pe baza altor criterii, Mearsheimer este inclus în categoria realiștilor neoclasici. Totodată, critica lui Waltz la adresa reducționismului lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o critică la adresa individualismului lor metodologic. Pe de altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar atât de holistă: ea nu explică
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și 335 de personaje. Un proiect ambițios ridicat pe alte fundamente socio-psihologice și cu alte performanțe epice. Ca formulă epică, scriitorul folosește ceea ce am putea numi, inspirați chiar de titlul cărții, „cronica romanescă”, formulă pe care au utilizat-o și realiștii de tip Balzac, aceia care studiau comedia umană în evoluție. D. observă lumea românească pe o perioadă de aproximativ o sută de ani (cronica familiei Cozianu începe, propriu-zis, la 1862 și se termină în 1954), dar în preambulul narațiunii sunt
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lumea aristocrației românești (de la N. Filimon la Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale). Faptele epice pot fi judecate și așa, însă ambițiile și posibilitățile epice ale lui D. sunt de altă natură. El i-a citit, se vede clar, pe realiștii secolului al XIX-lea, dar îl știe bine și pe Marcel Proust, așa încât „balzacianismul” de care s-a vorbit în cazul lui este cu mult mai complex. Este trecut, ca și în cazul romanelor lui G. Călinescu, prin experiența realismului
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ochii încercănați: pare încăpățânată, uscată și dură, iar privirea ei e pustie, plină de deznădejdea ostenită a unui om care nu înțelege, n-a înțeles și nu va înțelege niciodată.” În această manieră sunt executate și celelalte portrete. Stil de realist iscoditor și rece, scene reușite (ca aceea în care Elena, fiica Davidei, ascultă la ușă ce se petrece în camera părinților), descrieri bune de interioare, prezentarea vestimentației de epocă, conflicte sentimentale și momente de explozie a simțurilor, portrete care vin
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
implementare a legislației și îmbunătățirea procedurilor de achiziții publice, la nivelul standardelor în materie, prin eficientizarea managementului, modernizarea structurilor de achiziții și informatizarea integrată a proceselor Domeniul/activitatea analizată: Număr de referință/dosar: Întocmit: Data: OBIECTIVE EVALUARE Specific Măsurabil Realizabil Realist Limitat în timp Obiectiv specific 1 Să se asigure că criteriile utilizate în procesul de atribuire a contractelor de achiziție publică nu restricționează participarea și permit încurajarea concurenței Parțial Parțial Da Da Nu Evaluare generală Nesatisfăcător - nu este clar dacă
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
despre un avatar al realismului romantic din secolul al XIX-lea, o prelungire, pe de o parte a pozitivismului scientist, pe de alta a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de amețitor Michel Houellebecq, Platforma Existența unui Mare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
producă, firește, divers, În funcție de fișa individuală a creatorului, un același tip de literatură, conștientă de Înlănțuirea tuturor particulelor care, de la distanță, par imagine uniformă. O literatură care astăzi se Întâmplă să se numească postmodernă pentru a-i certifica, măcar În fața realiștilor, dacă nu și a nominaliștilor, emanciparea de propriul mit, În primul rând de acela care ține de istorie și de istoria hegeliană În mod special. Cine s-ar fi gândit acum două-trei sute de ani că poți fi persan și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alb”, LCF, 1965, 10; Ion Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 305-318; Nicolae Velea, „Trandafirul alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin Chiriță - un realist romantic, CNT, 1971, 45; Lucian Alexiu, Utopia adolescenței, O, 1975, 11; Dan Cristea, „Trilogia în alb” și autorul ei, RL, 1976,16; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 136-144; Roxana Sorescu, Permanența romantismului, RL, 1977, 30; Tudor-Anton, Ipostaze, 112-118
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
exercițiu li se cere să treacă, pe rând, prin ipostaza de a se așeza pe trei scaune, primul fiind „scaunul viitorului”, în care vor exprima liber cele mai mari și mai optimiste planuri de viață și profesionale; al doilea - „scaunul realistului”, în care persoana, când se așază, este invitată să descrie rezultatul cel mai probabil al vieții și carierei proprii; în etapa celui de-al treilea scaun („al criticului”), persoana descrie ce o împiedică să-și îndeplinească traseul profesional și general
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
alt impact. S. Ț.: Domnule, ce să vă spun?! Aș putea conchide că am avut o viață extrem de tumultoasă, adică într-o viață am trăit cât alții în mai multe vieți! Moartea nu trebuie privită cu frică, trebuie să fim realiști: venim și plecăm! Avem un drum mult prea scurt pe planetă. Noi oamenii nu gândim câtuși de puțin: trăim atât de puțin, cu atât de puțină energie și ar trebui să folosim energia asta puțină dată de Dumnezeu să ne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]