2,574 matches
-
fără nici o legătură de rudenie cu familia Le Bihan. În camera largă pe care Yvonne o ocupa la parter, un monitor fusese instalat de un medic transportat de pe continent cu elicopterul. Niște electrozi erau fixați pe pieptul femeii care Își recăpătase cunoștința. Doctorul citea liniile electrocardiogramei pe măsură ce aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea, păstrînd totodată legătura cu Morineau, care patrula cu oamenii lui la bordul vedetei jandarmeriei. Polițistul Încerca să-și recapete judecata limpede. PÎnă atunci, Ryan nu-i făcuse nici un rău Mariei, ba chiar Îi salvase viața În două rînduri. În mod logic, el nu avea nici un motiv să-i facă vreun rău fizic. Dar, bazîndu-se tot pe aceeași logică idioată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să-mi vorbești despre el? TÎnăra femeie, incapabilă să răspundă, se ridică și se duse să-și dea cu apă pe obraz Înainte de a putea să-și recapete Întreaga luciditate. Cu un gest care Îi era familiar, Își adună pletele, răsucindu-le Într-o coadă groasă. - E greu, e atît de imprecis, dar... De fiecare dată, chiar Înainte să mă trezesc, am impresia că sînt pe punctul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce anume să Înceapă. Poate cu singura Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac? Fără să aștepte să-și recapete suflarea, cu un debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zeflemitoare decît Îngrijorată, căci niște urme de pași indicau treceri În ambele sensuri. Ajunseră În sfîrșit la piciorul unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent ermetic. * * * Armelle de Kersaint simțea că-i vine tare greu să-și recapete o aparență de stăpînire de sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
porție dublă de coniac pe care-l sorbi pînă la fundul paharului Înainte de a se simți În stare să-și revină din spaimă. În timp ce chema Întăriri pentru o cercetare sistematică a castelului, Lucas o văzu, aproape cu regret, că-și recapătă culoarea, dar și obișnuita-i vorbărie. - Ce oroare! Asta Înseamnă că toată lumea poate atunci să intre și să iasă de aici? - Iar Ryan cu siguranță nu s-a abținut. Și, fără nici o Îndoială, nici soțul dumitale... Lucas rămase cu fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n lat pe masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Arnold, zic imediat ce se face legătura. — Samantha... Lara pare destul de stresată. Mi-e teamă că Arnold nu mai vrea să vorbească cu tine. Și mi-a zis să-ți zic să nu-l mai pisezi să te ajute să-ți recapeți slujba. Mă străbate un val de șoc. Asta e ce i-a zis despre mine ? — Lara, nu l-am pisat nici o clipă să mă ajute să-mi recapăt slujba, spun, încercând să-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți zic să nu-l mai pisezi să te ajute să-ți recapeți slujba. Mă străbate un val de șoc. Asta e ce i-a zis despre mine ? — Lara, nu l-am pisat nici o clipă să mă ajute să-mi recapăt slujba, spun, încercând să-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu el în legătură cu o... problemă. Și, dacă nu vrea să-mi vorbească, am să vin eu la birou. Ești te rog amabilă să-mi fixezi o întâlnire cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă uit în jurul meu în încăpere. — Sunt nespus de onorată că mi se oferă o asemenea oportunitate, spun cu toată sinceritatea. Și sunt foarte recunoscătoare. Din suflet. Însă... motivul pentru care m-am întors nu a fost să-mi recapăt slujba. Ci să-mi spăl numele. Să demonstrez că nu am greșit. Nu mă pot abține și-i arunc o privire lui Guy. — Adevărul e că, de când am plecat de la Carter Spink, am... în fine... am mers mai departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce Înseamnă co-dependent. Am un vis care-mi revine mereu, În care eu sînt Superman și cad din cer. CÎteodată, cînd mă aflu la ședințe, mă trezesc uitîndu-mă În jur și Întrebîndu-mă „Cine dracu or mai fi și ăștia ?“ Își recapătă suflul și mă fixează. Ochii Îi sînt mai Întunecați decît i-am văzut vreodată. — Am cunoscut o fată Într-un avion. Și... În urma acestei Întîlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe urmăritorii care ne pândeau. Tată, Tată, habar n-aveau că eram În viroaga aia! Vuietul apei se auzea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai apucă. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a aruncat ștreangul în lada de gunoi unde a fost găsit în dimineața următoare de un gunoier pe nume Lazlo Szombathy. Szombathy chiar s-a spânzurat cu ștreangul acela - dar asta-i altă poveste. Cât despre povestea mea... Mi-am recăpătat cunoștința pe o canapea toată ruptă, într-o cameră umedă, supraîncălzită, cu pereții plini de drapele naziste mucegăite. Se mai afla acolo un cămin din mucava, după părerea magazinelor de duzină un mijloc de a-ți petrece un Crăciun fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
știam că pot avea încredere, explică Resi. Era singura persoană de care eram sigură că se află de partea noastră. — Ce-ar fi viața fără prieteni? am zis eu. Eu nu-mi amintesc, dar Resi îmi spune că mi-am recăpătat cunoștința în apartamentul lui Epstein. Jones ne-a luat pe Resi și pe mine în limuzina lui, m-a dus la un spital unde mi s-au făcut niște radiografii. Mi-au fixat cu bandaj trei coaste rupte. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în picioare sau pe jos - toți soldații intrară în biroul șefului, neliniștiți de noua situație și întrucâtva depășiți de ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i se desena încet-încet, ridându-i carnea obrajilor. Se înroși la față și clătină din cap, murmurând „da, domnule” de mai multe ori. Apoi, în drumul spre reporter, care fusese invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu te prosti, ești la fel de subțire ca și ea, zise ea mângâietor. Ești încântătoare - nu-i așa, Sam? Poți avea pe oricine vrei. Am clipit. Absolut, zisei eu. Păi, cred că lui Philip Cantely îi place de mine, zise Helen recăpătându-și entuziasmul. Am trecut pe la teatrul Cross ieri dimineață, am dat peste el și a fost foarte prietenos. De ce te-ai dus la teatru? întrebă Janey cu inocență. Era evident că Helen ne explicase deja de ce, dar am așteptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o producție la cârma căreia era un regizor liber profesionist sunt două lucruri complet diferite. Chelnerul trecu prin apropierea mesei noastre. — Ne puteți aduce un alt rând de beri, vă rog, și niște orez prăjit cu ou? spusei eu. Recăpătam gustul pentru socializare cu o ușurință care mă speria. O, dar mai târziu poate iau și niște vin de prune 1. Frâu liber exceselor mele. Capitolul șasetc "Capitolul șase" — Și aceasta, spuse Bez cu o mândrie care mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știe chiar prea bine lucrul ăsta, ceea ce-l face să numai fie deloc atrăgător. — Tabitha? Cum te simți? se auzi MM. — O, mult mai bine. Tabitha se ridică, clătinându-se ușor. Se prinse de brațul lui Paul pentru a-și recăpăta echilibrul. — Îmi pare rău, m-a luat așa, ca din senin. Nu suport să aud vorbindu-se despre sânge și despre cadavre. — Păi, să sperăm că nu se mai întâmplă. — Sunt sigură că nu. Doar că am tensiunea cam mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sunt previzibili, le știi dinainte stilul. De fapt, principalele cerințe, zise ea, ca o directoare de școală la lecție, sunt energia și rezistența. Regizorii clachează exact ca și actorii - își pierd încrederea dintr-odată și nu și-o mai pot recăpăta. Chiar e o meserie groaznică, ești răspunzător pentru toate. Lucru toată noaptea, toată ziua în picioare și lumea se așteaptă să parezi orice problemă intelectuală care le trece actorilor prin cap. Chiar și în pauza de prânz trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atât de prost și scenariul era atât de slab încât n-avea rost să fie gelos pe nici unul dintre cei implicați în producție, putând, în schimb, să stea relaxat și să strâmbe din nas cu superioritate. Până la sfârșitul filmului, își recăpătase buna dispoziție, deși era destul de obosit. Când ne-am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să nu mă supăr, dar că el nu crede că e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo. O să vii fuguța la noi rugându-te să-ți vindem ponturi pentru slăbit. Violet își recăpătă energia. Să știi că injecțiile cu insulină chiar funcționează, zise ea. Bag mâna în foc pentru ele. Ceea ce nu înțeleg eu, zisei, e că ar trebui să descompună carbohidrații, nu? — Și zaharurile. — Dar tu abia dacă mănânci carbohidrați. Adică, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de dansat, de țopăit și de lovit cu exuberanță tot felul de lucruri de cel mai apropiat perete, strigând: „Iu-hu!“. Din fericire, eram destul de experimentată încât să-mi dau seama că de fapt aveam nevoie de o băutură, ca să-mi recapăt echilibrul. Ne-am oprit o clipă pe palier și am aruncat o privire către viermuiala de jos, orientându-ne în spațiu. —Uite, exclamă Sally, arătând cu degetul pe cineva din grămadă, cu cine merg eu în noaptea asta acasă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sally mă privea, schimonosindu-și fața cea mică mai expresiv decât ar fi reușit vreodată vreo mutră de anglo-saxon. —Da ție îți place mult, nu? zise el. Dădui din cap. Urmă o pauză cumplită. —Bun, gata cu siropurile, zisei eu, recăpătându-mi echilibrul emoțional. Dr Jones recomandă alcool și flirt, nu neapărat în ordinea asta. Avant 2! —Ai un accento 3, zise Sally, pe ton de verdict, groaznic. *** Primii oameni pe care i-am văzut în timp ce coboram scările erau Ben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici. Cu fruntea încruntată, făcea eforturi de rememorare, recăpătându-și treptat culoarea. Cu siguranță nu-i făcea deloc rău să se afle în centrul atenției. De fapt, nu e nimic special, îmi pare rău, declară ea. Vreau să zic că avea o mână de dimensiuni normale, mă înțelegeți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]